Mirrorless Micro 4/3 vs APS-C vs Full Frame
Mirrorless Micro 4/3 vs APS-C vs Full Frame
O scena, trei aparate, trei senzori diferiti. Mirrorless (micro 4/3) vs DSLR APS-C vs DSLR Full Frame, dezbateri peste dezbateri, spirite incinse si intrebari fara raspunsuri finale. De la bun inceput trebuie sa spun ca nu sunt fanul vreunui concept si nu consider ca unul este mai bun ca altul. Pur si simplu depinde de preferintele fiecaruia, de genurile de fotografie pe care le face si de posibilitatile pe care le are pentru a alege unul din aceste sisteme. Asa cum un DSLR FF nu poate concura cu portabilitatea unui sistem mirrorless, nici un sistem mirrorless (fie el FF-Sony) nu poate surclasa un DSLR FF pentru anumite genuri de fotografie. DSLR-urile APS-C vor sa fie calea de mijloc, camera SLR traditionala mai abordabila decat un FF.
Sunt de parere ca fiecare sistem are plusurile si minusurile lui. In lumea mirrorless concurenta e acerba. Olympus-Panasonic micro 4/3 mi se pare cel mai matur si extins sistem cu aparate si obiective foarte portabile, pentru toate gusturile si buzunarele, dar in teorie un senzor mai slab fata de mirrorless-urile/DSLR-urile APS-C sau cele FF. Sony mirrorless (APS-C sau FF) are performante bune in ceea ce priveste senzorii si autofocusul, dar are o gama limitata de obiective. Fuji, un design exceptional al aparatelor, gama foarte buna de obiective, dar scumpe si nu atat de usoare si portabile ca si cele pentru sistemul micro 4/3. Ultimul venit in grupa mare Samsung NX1, atrage, dar este la inceput si ramane de vazut daca va convinge pe multa lume sa faca trecerea la el de la marcile clasice.
Cat despre DSLR-uri, au ajuns intr-un punct in care inca mai prezinta anumite avantaje pentru cateva genuri de fotografie si inca reprezinta grosul vanzarilor in piata pentru Canon si Nikon, dar cred ca este o chestiune de timp pana cand cei doi mari producatori japonezi vor propune ceva foarte serios pe langa traditionalele lor DSLR-uri.
Trecand dincolo de preferintele fiecaruia si avand la dispozitie trei aparate foto cu senzori diferiti, senzori exponenti ai celor trei concepte, am decis sa fac o scurta comparatie in ceea ce priveste zgomotul din imagini la sensibilitati ridicate pentru intervalul ISO 1600-ISO 25600. Am vrut sa vad cat de mare este diferenta intre imaginile realizate cu cei trei senzori, chiar daca aparatele sunt din clase diferite si teoretic mere cu pere nu se compara. Mirrorless-ul cu senzor 4/3 este mult in urma senzorilor APS-C si foarte departe de un senzor FF, sau diferenta nu este atat de mare? Pentru nivelul de detalii nu se poate face o comparatie stiintifica si foarte obiectiva, deoarece aparatele au fost echipate cu obiective diferite, dar ca idee am cautat sa urmaresc si acest aspect in special in centrul imaginii.
Cele trei aparate au senzori reprezentativi pentru clasele din care fac parte, conceptia si performantele lor regasindu-se pe sistemele micro 4/3, Canon EOS, sau Nikon-Sony FF.
Candidatii : Olympus EP5 + 14-42III R, Canon 70d + 18-135is STM si Nikon D600 + 24-85VR.
16Mpx vs 20Mpx vs 24Mpx.
Senzor 4/3 vs APS-C vs Full Frame.
Greutate corp aparat, 420g vs 755g vs 850g.
Cele trei aparate din clase diferite incearca sa atraga fotografii entuziasti prin calitatea imaginii,
dotarile multiple si avantajele diferite.
Conditii de test: serii de imagini realizate de pe trepied, la ora albastra, la distanta focala de 28-29mm (35mm echiv), stabilizator optic oprit, self-timer, NR din aparat setat la valoarea minima, diafragma F8, timpi de expunere de 1sec, 1/2sec, 1/4sec, 1/8 sec, 1/15sec la valori ISO de 1600, 3200, 6400, 12800, 25600. Serie de imagini RAW procesate cu nivelul minim pentru reducerea zgomotului din imagini (Lightroom 5.2, NR Luminance 0, Color 0, Sharpening Amount 25-standard).
Scena realizata cu Olympus EP-5 la 14mm (28mm echiv. 35mm).
Scena realizata cu Canon 70d la 18mm (29mm echiv. 35mm).
Scena realizata cu Nikon D600 la 29mm.
Scena aleasa pentru a evalua zgomotul din imagine prezinta diferite surse de lumina (naturala, incandescenta, fluorescenta).
Am ales cinci zone de unde am facut cropurile pentru a evalua zgomotul din fisierele RAW.
Prima serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.
Prin comparatie aceiasi serie de cropuri dar de data aceasta din fisierele JPEG (Standard, NR setat din aparate la minim).
Asa cum se poate vedea Nikon-ul prefera o abordare mai conservatoare a claritatii in opozitie cu Olympus la care
procesarea este mai accentuata (aceste setari pot fi modificate si din aparate dupa gustul fiecaruia).
Comparand pentru D600 fisierele JPEG cu cele RAW, este evident beneficiul procesarii celor din urma, nivelul detaliilor fiind mult mai ridicat decat ar sugera o prima examinare a fisierelor JPEG (JPEG Picture Control-Standard, NR Low vs RAW, Lightroom 5.2, Luminance 0, Color 0, Sharpening 25-standard).
A doua serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.
A treia serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.
A patra serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.
A cincea serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.
Analizand cropurile de mai sus si evaluand zgomotul din imaginile realizate intre Iso 1600-25600 putem sa ne facem o idee despre cat de mare este diferenta intre aparatele dotate cu un senzor 4/3, APS-C si unul FF. Pana la ISO 3200 inclusiv, Olympus EP-5 se comporta admirabil, cu un nivel al zgomotului egal cu cel din imaginile realizate cu Canon 70d. As spune ca ISO 3200 este nivelul maxim pentru a obtine imagini de o foarte buna calitate atat cu Olympus EP-5 cat si cu Canon 70d. Pentru EP-5 si 70d, ISO 6400 este utilizabil pana la un anumit nivel si necesita o procesare mai atenta a fisierelor RAW. De la valoarea ISO 6400 in sus, Canon 70d se prezinta cu un mic avantaj in fata lui Olympus atat din punct de vedere al zgomotului cat si al detaliilor. Diferenta este totusi mica iar sensibilitatile ridicate ISO 12800-25600 ar trebui folosite doar in cazuri exceptionale cand nu mai exista alta alternativa. Trecand la Nikon D600, este evident avantajul oferit de un senzor FF dupa ISO 3200. As spune ca ofera un castig de o treapta si jumatate fata de aparatele cu senzor mai mic. Totodata nivelul detaliilor este mai ridicat, cei 24 de Mpx si senzorul FF isi spun si aici cuvantul. Alta chestiune, fisierele obtinute cu D600 sunt mult mai maleabile la o gama extinsa de editari. Din experienta personala cu D600 as zice ca ISO 6400 poate fi folosit confortabil pentru orice tip de scena, ISO 12800 necesita o procesare mai atenta a fisierelor, iar valoarea de top ISO 25600 este rezervata cazurilor de urgenta, pentru printuri mici sau web.
Concluzionand, merita categoric o camera cu un senzor FF, exista o diferenta atat de mare intre un senzor 4/3 si unul APS-C sau FF? As zice ca depinde de cat esti dispus sa accepti greutatea unui FF si a obiectivelor pentru acesta si de cat de mult folosesti camera la sensibiliati ridicate. Daca 90% din timp o vei folosi la valori ISO de pana la ISO 3200 inclusiv, un aparat mirrorless dotat cu un astfel de senzor 4/3 va satisface majoritatea utilizatorilor, chiar si pe cei pretentiosi. In plus diferentele intre un senzor 4/3 si unul APS-C sunt foarte mici, neglijabile, decizia intre un mirrorless 4/3 si un DSLR APS-C va fi legata de alte chestiuni cum ar fi portabilitate, ergonomie, durata bateriei, preferinta pentru un vizor optic sau unul electronic, etc. Pentru cei care folosesc aparatul des pe lumina slaba si la sensibilitati ridicate, un aparat cu un senzor FF prezinta avantaje indubitabile. FF DSLR vs FF Mirrorless este o alta discutie si cred ca tine de preferintele si nevoile fiecaruia.
Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul Lightroom 5.2.
Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fără acordul prealabil scris al autorului.
© Gabriel Bușe