Test Panasonic 20mm F1.7 II
Test Panasonic 20mm F1.7 II – Clasic
Inca de la anuntarea formatului Micro 4/3 de catre Panasonic si Olympus, in august 2008, am avut promisiunea ca unul din beneficiile noului format va fi dimensiunea redusa a obiectivelor. La un an de la acel anunt, prima varianta a obiectivului Panasonic 20mm F1.7 ajungea pe piata. In timp, acest obiectiv cu o distanta focala echivalenta cu 40mm in formatul de 35mm, a devenit un obiectiv favorit pentru multi posesori de aparate mirrorless Micro 4/3. Obiectivul foarte compact, construit in stil pancake, avand o deschidere maxima a diafragmei de F1.7 si in componenta sa doua elemente asferice pentru reducerea aberatiilor cromatice si distorsiunii, a primit in anul 2013 o cosmetizare (constand intr-o finisare metalica plus o imbunatatire a rezistentei la flare) astfel aparand varianta II-a.
Am avut la test aceasta ultima varianta, Panasonic 20mm F1.7 II, iar in randurile urmatoare am sa descriu impresiile mele despre acest obiectiv. Dincolo de specificatiile tehnice, impresiile despre obiectiv sunt extrem de pozitive.
Obiectivul compact de tip ¨pancake¨ a devenit in timp unul din obiectivele favorite ale posesorilor de aparate Micro 4/3 (aici in comparatie cu Olympus 14-42 II R).
Obiectivul ¨Made in Japan¨ este construit foarte bine, avand montura metalica, iar in varianta neagra finisarea metalica ¨glosy¨ arata excelent. Inelul de focalizare manuala se simte excelent in utilizare (fluid, dar in acelasi timp avand o rezistenta atent studiata) chiar daca sistemul de focalizare manuala este unul indirect de tip “focus by wire”. Elementul frontal nu se roteste in timpul focalizarii astfel incat filtre de polarizare de 46mm pot fi utilizate cu succes.
Obiectivul este foarte, foarte usor, cantarind doar 87grame, dar impresia de soliditate si consistenta nu este afectata de acest lucru.
Am avut montat obiectivul pe parcursul testului pe un aparat Olympus EP-5 si trebuie sa spun ca aceasta combinatie aparat-obiectiv arata excelent. Obiectivul parca este facut pentru acest aparat cu design retro, iar impreuna cele doua cantaresc doar 507 grame. Daca tinem cont de valoarea diafragmei de F1.7 si de faptul ca EP-5 are un sistem de stabilizare a imaginii foarte performant aceasta combinatie este una formidabila, tot pachetul fiind compact si usor de transportat intr-o geanta mica sau intr-un buzunar mai mare. Este kit-ul pe care intotdeauna il ai la tine.
In utilizare distanta focala de 40mm mi s-a parut foarte potrivita pentru fotografia de zi cu zi. Destul de wide cat sa surprinzi o scena interioara sau urbana (mai ales daca faci doi pasi in spate), si suficienta pentru portrete sau subiecte pe care vrei sa le redai natural si cu un bokeh placut. Distanta minima de focalizare de 20cm este un bonus, astfel incat poti realiza si fotografii cu subiectul situat foarte aproape de camera.
(Raw, F2.8, ISO800, 1/8sec).
(Raw, F1.7, ISO800, 1/20sec).
Distanta minima de focalizare este de doar 20cm, iar nivelul de detalii redat este extrem de ridicat (Raw + crop, F1.7, ISO200, 1/1000sec).
Autofocalizarea cu acest obiectiv se face silentios, dar viteza de focalizare nu este dintre cele mai rapide. Pentru mine viteza de focalizare a fost suficienta pentru majoritatea subiectelor fotografiate si nu am simtit nevoia de mai mult, dar cei ce cauta un autofocus foarte rapid vor trebui sa se uite in alta parte. Pe Olympus EP-5 chiar comparat cu obiectivul de kit 14-42 II R viteza de autofocalizare va fi mai mica. In schimb acuratetea autofocalizarii a fost la un nivel ridicat pe tot parcursul testului.
In clipurile de mai sus este redata viteza de focalizare a obiectivului la focalizarea distanta minima-infinit, precum si o comparatie cu viteza de focalizare a obiectivului de kit Olympus 14-42 II R.
Varful caracteristicilor acestui obiectiv il reprezinta faptul ca optic este sharp. Foarte sharp! Ajutat si de dimensiunea senzorilor 4/3 care permit o profunzime de camp mai mare fata de cei APS-C sau FF, claritatea acestui obiectiv chiar la valoarea de F1.7 si in colturile cadrului este foarte buna si pentru scene in care elementele nu se afla in acelasi plan. De la F2.8 in sus claritatea este pur si simplu exceptionala. Pur si simplu din punct de vedere al claritatii acestui obiectiv nu ai ce sa ii reprosezi, rezultatele fiind la un nivel inalt imagine dupa imagine.
Combinatia obiectiv luminos + stabilizator performant mi-a permis in majoritatea timpului sa fotografiez sub valori de ISO 1600 (Raw, F2.2, ISO800, 1/10sec).
Claritatea chiar si in colturile cadrului si la valori mici ale diafragmei se mentine la un nivel inalt (Raw, F2.2, ISO800, 1/20sec).
In centru, inca de la F1.7, nivelul detaliilor este pur si simplu exceptional (Raw, F1.7, ISO400, 1/30sec).
(Raw, F1.7, ISO400, 1/160sec).
Trecand de la fotografiile realizate cu obiectivele de kit la cele realizate la F1.7 cu acest obiectiv, pentru prima data pe un aparat Micro 4/3 incepi sa vezi un bokeh placut si separarea subiectului de fundal se realizeaza foarte frumos. Este unul din punctele forte si care merita luate in considerare la achizitionarea unui astfel de obiectiv.
(Raw, F1.7, ISO800, 1/13sec).
(Raw, F1.7, ISO200, 1/3200sec).
(Raw, F1.7, ISO400, 1/250sec).
Am realizat in seria de imagini ce urmeaza o evaluare a claritatii atat in centrul cadrului cat si in colturi la toate valorile diafragmei (F1.7-F16). Asa cum se poate observa din seria de cropuri 100%, inca de la F1.7 claritatea in coltul cadrului este la un nivel foarte bun, doar la valoarea maxima F16 scazand datorita efectului de difractie mai puternic.
(Raw + crop 100%, F1.7-F16, ISO200).
Totodata am realizat la un interval de cateva minute fotografii ale aceleiasi scene atat cu Panasonic 20mm II cat si cu obiectivul de kit Olympus 14-42 II R la 20mm, pentru a vedea cat de mare este diferenta intre cele doua. Ca o paranteza, trebuie sa spun ca parerea mea despre obiectivul de kit Olympus 14-42 II R este una buna si nu il consider deloc un obiectiv slab. Dar, asa cum se poate observa si din seria de cropuri 100%, Panasonic 20mm II joaca intr-o alta liga si este superior obiectivului de kit Olympus chiar comparand imaginea realizata la F1.7 cu orice alta imagine la orice diafragma realizata cu obiectivul de kit Olympus. Acest lucru mi-a intarit convingerea ca Panasonic 20mm II este un obiectiv ce poate fi folosit deja de la F1.7 fara a ma teme de o diminuare a calitatii imaginii.
(Panasonic 20mm II vs Olympus 14-42 II R Raw + crop 100%, ISO200).
Fenomenul de flare la fotografierea cu surse puternice de lumina sau soarele in fata este bine controlat chiar in lipsa unui parasolar inclus. Vignetarea desi exista, nu m-a deranjat niciodata, iar odata cu inchiderea diafragmei dincolo de F2.8, dispare. Pentru a vizualiza acest aspect am realizat doua serii de fotografii, una cu un perete alb si alta cu un cer albastru.
Vignetarea produsa de obiectiv este bine controlata, de la F2.8 in sus nemaipunand probleme pentru orice tip de scenariu.
La prima vedere imaginile realizate cu acest obiectiv nu prezinta o distorsiune evidenta, dar este doar o aparenta. In general producatorii de camere mirrorless realizeaza corectarea distorsiunilor prin software direct din camera. Acest lucru este posibil si datorita faptului ca aceste aparate nu au in componenta lor un vizor optic, astfel incat corectia se poate realiza in timp real, imaginile aparand direct corectate si in vizorul electronic si pe ecranul aparatului. Mai mult, chiar si in fisierele Raw sunt stocate datele de corectare astfel incat in majoritatea programelor de procesare Raw imaginile apar fara distorsiuni. Este si cazul lui Panasonic 20mm F1.7 II si cazul Ligthroom-ului, programul folosit pentru conversia fisierelor Raw. In schimb daca am procesat fisierele Raw cu RawTherapee (un program ce nu aplica aceasta corectare) am putut observa ca imaginile realizate cu obiectivul prezinta o deformare de tip butoi destul de puternica. In acest ultim caz, exemplificat de imaginile de mai jos, unghiul de cuprindere este mult mai mare, astfel incat pentru situatiile cand preferam o imagine mai wide si nu suntem deranjati de distorsiune putem utiliza aceasta ultima varianta de procesare.
Fisierele Jpeg si Raw procesate cu Lightroom nu prezinta o distorsiune mare, dar in spate se afla unul din trucurile utilizate de majoritatea producatorilor, ele fiind corectate in soft (Raw LR vs RawTherapee, F1.7, ISO800, 1/20sec).
Nefiind un produs perfect am ajuns si la punctele slabe ale acestui obiectiv, unul din ele devenind chiar problematic. Dar sa vedem care sunt acestea.
Primul punct slab il reprezinta aberatiile cromatice, nivelul acestora fiind unul ridicat chiar odata cu inchiderea diafragmei. Vestea buna este ca pentru fisierele Raw procesate in Lightroom acestea pot fi corectate cu succes.
Corectarea aberatiilor cromatice se poate face cu success in postprocesare (Jpeg vs Raw, F2.8, ISO200, 1/2500sec).
Al doilea punct care devine o problema pentru unele scenarii il reprezinta fenomenul de banding. Din motive neelucidate clar (probabil datorita constructiei sistemului de autofocus) intre acest obiectiv si senzorul aparatului se produce o anumita interferenta electromagnetica care duce la aparitia fenomenului de bandig in imagini. Din ce s-a discutat pana acum se pare ca sunt afectate camerele ce au in componenta lor senzorul de 16Mpx Sony IMX109 (toate aparatele Micro 4/3 Olympus de 16 Mpx cu exceptia lui EM1). Multa lume afirma ca acest fenomen apare la sensibilitati ISO ridicate, dar experienta mea este alta si am sa o descriu cu exemple in cele ce urmeaza.
Fenomenul de banding este prezent chiar si la sensibilitatea de baza ISO 200. Pentru a arata si accentua acest fenomen am supraexpus imaginea in LR cu 1.5 trepte (Raw 0EV vs Raw+1.5EV, F1.7, ISO200, 1/4sec).
Acest fenomen de banding apare mai ales pentru scenele in care avem surse de lumina fluorescente sau lampi cu vapori de sodiu. Acest fenomen de banding apare la orice sensibilitate ISO, chiar si la ISO 200! Binenteles ca este mai accentuat odata cu cresterea sensibiliatii ISO. Un alt lucru constatat a fost faptul ca acest fenomen este mai prezent la timpi de expunere mai lungi. Am observat acest lucru fotografiind aceiasi scena la aceiasi valoare ISO6400, dar la timpi de expunere diferiti 1/10sec si 1/50sec. Acest comportament probabil are legatura si cu performanta senzorului la timpi de expunere diferiti, pentru aceiasi valoare ISO nivelul de banding fiind mai ridicat la o expunere mai lunga comparativ cu una realizata cu un timp mai scurt. Iar pentru a demonstra ca este o problema a acestui obiectiv am comparat doua fotografii ale aceleiasi scene realizate cu aceiasi parametri cu Panasonic 20mm F1.7 si cu obiectivul Olympus 14-42 II R, in fotografia realizata cu acesta din urma fenomenul de banding nereprezentand o problema.
Olympus 14-42 II R (Raw, F4, ISO6400, 1/10sec).
Panasonic 20mm II (Raw, F4, ISO6400, 1/10sec).
Panasonic 20mm II (Raw, F1.7, ISO6400, 1/50sec).
Fenomenul de banding ce consta in aparitia unor dungi orizontale, depinde de timpul de expunere, de sursele de lumina din cadru, si reprezinta o problema a acestui obiectiv ce nu poate fi usor corectata (cropuri 100%).
Astfel trebuie sa tinem cont de acest punct slab si de faptul ca nu poate fi corectat decat foarte, foarte greu in postprocesare si va trebui sa evitam pe cat posibil folosirea unor valori mari ISO si a unor timpi de expunere lungi pentru fotografierea scenelor in care avem surse de lumina artificiale.
Ajungand la partea finala de concluzii trebuie sa recunosc ca am intrat si eu in clubul fanilor Micro 4/3 pentru care Panasonic 20mm F1.7 este obiectivul favorit. Acest obiectiv devenit deja un clasic are ceva special, iar acel ceva special tine de rezultatele oferite. Mi-a placut atat de mult acest obiectiv incat la finalul testului am achizitionat si eu unul, astfel pasind in universul Micro 4/3. Acum asteapta doar un aparat Olympus cu care sa faca pereche, devenind kit-ul compact pe care sa il am in permanenta la mine.
Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte obiectivul:
Plusuri
- obiectiv luminos, foarte usor si compact, cu o constructie solida
- design si finisare excelente
- ergonomia este buna, iar inelul de focalizare manuala este mare si se opereaza fluid
- claritate excelenta indiferent de diafragma folosita atat in centru cat si in colturile cadrului
- bokeh placut
Minusuri
- aberatii cromatice mari
- distorsiune de tip butoi mare (dar corectata direct in soft inclusiv pentru fisierele Raw)
- fenomen de banding accentuat in combinatie cu anumite aparate Micro 4/3
Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom CC 6.1 si RawTherapee.
Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.
© Gabriel Bușe
Fotografii realizate cu Panasonic 20mm F1.7 II
