Test Huawei P10
Huawei P10 – Aproape perfect
A venit timpul si pentru prima recenzie mai lunga la un smartphone prin prisma unui aparat foto. Recunosc ca nu sunt un fan al fotografierii cu telefonul pentru fotografia de hobby, folosirea camerei sale rezumandu-se in cazul meu la simple imagini cu lucruri pe care ar trebui sa mi le aduc aminte sau pentru surprinderea unor situatii in care claritatea, expunerea si culorile nu joaca un rol important. Prefer sa duc in geanta sau in buzunar un mirrorless cu un obiectiv pancake decat sa ma bazez pe calitatea imaginii unui telefon.
Standardul meu pentru imagini produse cu telefonul mobil s-a raportat pana acum la doua dispozitive cu care am avut ocazia sa fotografiez: Samsung S7 Edge si Apple 7Plus. Acestea mi-au aratat ca in ultimul timp calitatea imaginii telefoanelor mobile a evoluat mult, iar impresia genereala pe care mi-au lasat-o a fost ca telefoanele vor inlocui cu success aparatele foto compacte (daca nu au facut-o deja).
Cum am ajuns la Huawei P10 si cum a reusit acesta sa ma surprinda si sa ma convinga ca este un dispozitiv ce produce imagini de inalta calitate? Simplu, aveam nevoie in familie de un nou telefon ce trebuia sa indeplineasca cateva criterii: pret maxim 2500lei, performante din gama superioara, dual sim (4G+3G), 64gb, o camera foto buna cu posibilitate de salvare a fisierelor raw, si… culoare roz, auriu sau o combinatie a acestora (da, telefonul nu era pentru mine). Favoritele Samsung au zburat din schema cu modele sale S7 si S7 Edge deoarece nu sunt importate oficial in Europa in varianta dual sim astfel ca am ajuns si la Huawei P10 desi era outsider-ul listei favoritilor. Trebuie sa remarc marketingul si reclama foarte agresiva a chinezilor, pe unde te uitai “Perfect 10” de zici ca ieri castigase Nadia proba de individual compus. In general reclamele astea ma enerveaza si ma fac sa ma indepartez de un produs, dar in aceasta situatie l-am cumparat pentru ca bifa toate cerintele de mai sus. Si alegerea a fost una inspirata, telefonul fiind un dispozitiv extrem de bine pus la punct, demn de un varf de gama al anului 2017.
Desi nu pare prima optiune in alegerea unui smartphone de top, P10 poate sa-ti castige votul printr-un pachet cu multe atuuri. Designul clar, fin si finisarea metalica se ridica la nivelul unui varf de gama.
Toata experienta mea cu acest telefon trebuie privita prin prisma unei persoane ce pune pe primul loc camera foto si interfata acesteia si dupa aceea alte chestiuni cum ar fi performantele procesorului, autonomia bateriei, calitatea ecranului si materialele folosite la finisare.
Inainte de achizitionare am facut o mica cercetare on line in ceea ce priveste telefoanele de top ale acestui moment si camerele lor. Sute de imagini date jos si analizate, raw-uri procesate acolo unde le-am gasit. Concluziile mele au fost urmatoarele. Pentru Jpeg-uri direct din telefon cea mai buna calitate o ofera HTC U11 si Google Pixel. Rezultatele produse de acestea, printr-o tehnica de fotografiere in rafala (imperceptibila pentru utilizatorul obisnuit) si procesarea lor intr-o singura imagine, sunt foarte impresionante ca finete a detaliilor la 100% si gama dinamica. Vrei calitate maxima obtinuta direct din telefon, atunci nu are rost sa te uiti mai departe de HTC U11 si Google Pixel. Din acest punct de vedere Samsung S7, S8 si Edge-urile lor sunt niste glume proaste, si o spune unul care este fan Samsung. La Samsung detaliile fine si texturile sunt redate de multe ori foarte artificial, cu un efect de fermoar si de desen animat incat daca ai pretentii de vizualizare la 100% vei fotografia mai tot timpul Raw (acolo unde este alta poveste). LG G6 mi-a placut, doar ca in cazul camerei cu unghi foarte larg calitatea este destul de precara in totala opozitie cu cea a camerei principale care este de foarte buna calitate. Apple nu sunt fan din mai multe motive, iar alte chinezarii gen OnePlus, Opo si Meizu nu m-au dat pe spate. Ramanea Huawei cu ale sale “Perfect10” hai si un “9” in cazul gamei Mate. Ce am gasit la acestea si chiar mai mult prin prisma experientei personale se regaseste in acest material.
Comparatie la capitolul “Camera Foto” senzor-obiectv-distanta focala cu principalii rivali. La prima vedere P10 pare dezavantajat de senzorul mic si luminozitatea mai redusa a obiectivelor.
Inca de la deschiderea pachetului iti dai seama ca ai in fata un produs de calitate atent finisat. Comutatorul de volum poate juca si rol de buton declansator ceea ce face ca experienta fotografierii cu P10 sa fie mai apropriata de un aparat foto.
Impresia finisarii telefonului este una foarte buna, eu fiind fan al suprafetelor metalice in detrimentul celor din sticla. Designul mi se pare unul mai retinut dar in acelasi timp clasic si elegant. Ecranul, din nou excelent, nici nu ma intereseaza ca nu are peste 500ppi, cei 432ppi fiind arhisuficienti. Bateria tine o zi si jumatate la o utilizare medie: cautare pe internet, aplicatii de socializare, camera foto. Imbucurator este si faptul ca incarcarea se face foarte rapid in 30 de minute la peste 50% si complet in 90 de minute. Procesorul si cei 4GB Ram se simt excelent, telefonul facand fata superb oricaror cerinte. Sunt singur ca si peste 2-3 ani performantele acestui telefon se vor situa la un nivel foarte bun pentru utilizatorul obisnuit ce nu are jocuri complexe in program. Dual sim-ul functioneaza foarte bine cu doua cartele, Digi + Vodafone, si internet 4G + 3G. Interfata EMUI Huawei mi se pare de asemenea foarte curata, logica si eleganta, fara nici o problema in utilizare pentru cine nu a mai avut un telefon Huawei. Ok toate bune si frumoase, dar cu camera, cum stam cu camera? Leica, minuni, dual camera, monocrom, doar marketing sau o fi si ceva adevarat?
Sa incepem cu interfata, aceasta fiind intr-un cuvant excelenta. Ai un mod complet Auto si unul Pro in care ai controlul tipului de masurare a expunerii, sensibilitatii ISO, timpului de expunere, compensarii expunerii, modului de focalizare si balansului in alb. Tot in acest mod ai posibilitatea salvarii fisierelor in Jpeg + Raw. Reglarea parametrilor de mai sus se poate face foarte practic, reglajele fiind implementate foarte bine. Ai la dispozitie clar toata gama de sensibilitati ISO de la 50 la 3200 si timpi de expunere de la 1/4000 la 30secunde, nu ca la Samsung unde acestea sunt ingramadite si iti ingreuneaza reglajul fin, in plus fiind limitate la maxim ISO800 si 10 secunde. Astfel aparatul te invita sa preiei controlul in modul Pro. Asa trebuie sa arate o interfata la o camera foto Android si asa trebuie sa se comporte, intuitiv si reactiv. Sigura remarca negativa este aceea ca meniul prin care ai acces la diferiti parametri cum ar fi rezolutie, tipul fisierului etc, nu poate fi accesat atunci cand ai camera orientata in modul landscape.
Interfata camerei foto este un foarte bun exemplu de cum trebuie implementat accesul la principalii parametri, in plus reglajul lor se face fin si pe o plaja foarte extinsa. Excelent!
Huawei P10 are in componenta sa doua camere avand o distanta focala de 27mm (echivalent 35mm), una de 12 Mpx color si una de 20 Mpx monocrom cu o deschidere de F2.2 (deschidere care nu este cea mai buna din domeniu daca vedem ca majoritatea competitorilor au F2.0-F1.7). Conceptul celor doua camere desi nu este nou la Huawei este diferit de ceea ce ofera de exemplu Apple care are doua camere cu distante focale diferite permitand practic un zoom optic de 2x. La Huawei camera de 20 Mpx pentru imagini monocrom este folosita pentru inregistrarea cat mai buna a detaliilor iar cea de 12 Mpx pentru pentru informatia din imaginile color. Huawei sustine si ca aceasta configuratie a camerelor va asigura in plus o calitate mai buna atunci cand dorim folosirea unui zoom de 2x. Nu va egala calitatea unui zoom optic 2x, dar va fi superior unui zoom digital. In final combinarea informatiilor de luminanta si color provenite de la cele doua camere, alaturi de fotografierea in rafala asigura cel putin in teorie imagini de calitate superioara.
Numele Leica atrage dar dincolo de marketing calitatea optica a obiectivelor prezente pe Huawei P10 si Mate9 este in opinia mea una dintre cele mai bune din domeniu.
Optica. Nu stiu cat Leica a participat la designul lor sau este vorba de marketing dar obiectivele camerelor sunt o reusita. Cel destinat camerei color este stabilizat optic iar in acest sens din experienta mea pot spune ca functioneaza foarte bine pana la timpi de expunere de ¼ secunde (in modul Auto si Pro Auto aparatul nu va cobora timpul de expunere sub 1/17secunde). Calitatea optica si omogenitatea este excelenta pentru un telefon contribuind la redarea foarte buna a detaliilor atat in centru cat si in colturi. La acest capitol lentilele prezente pe telefoanele Huawei P10-P10plus, Mate9 sunt in top si sunt peste majoritatea altor varfuri de gama de la alte companii.
(Raw, ISO150, 1/40sec).
Mi-au placut mai mult decat ma asteptam rezultatele obtinute cu Huawei P10, in cele mai multe situatii intrebandu-ma daca as fi obtinut un rezultat superior cu un aparat foto compact cu senzor inferior de 1 inch (Raw, ISO135, 1/60sec).
Omogenitatea redarii detaliilor atat in centru cat si in colturi am gasit-o a fi foarte buna si nu imi vine in minte un alt telefon Android de la concurenta care sa se comporte la fel de bine, exceptie facand doar LG G6 insa acolo avem un obiectiv cu o distanta focala de 30mm vs 27mm la P10 (cropuri 100%, Raw, ISO50, 1/530sec).
Ca si mod de procesare a fisierelor Jpeg, pe langa combinarea informatiilor provenite de la cele doua camere color si monocrom, intalnim si o abordare apropiata de Google Pixel si HTC U11. Astfel Huawei P10 utilizeaza o tehnica de fotografiere in rafala sau “HDR” chiar cand aceasta functie nu este activata. Acest mod de fotografiere si procesare a imaginilor ce se generalizeaza din ce in ce mai mult la telefoane (datorita si puterii lor superioare de calcul si capabilitatii acestor dispozitive de a disipa eficient caldura generata) promite rezultate superioare atat in ceea ce priveste redarea detaliilor cat si un interval dinamic mai ridicat. In cazul lui P10 tehnica obtinerii unui singur fisier prin extragerea informatiei din o succesiune de cadre (desi nu este la fel de avansata si eficienta ca si in cazul celor doua modele amintite mai sus), contribuie la obtinerea unor fisiere Jpeg printre cele mai bune din domeniu. Poti observa acest lucru fotografiind normal si cu functia HDR activata si vei constata ca diferentele sunt foarte mici (uneori inexistente), in plus de multe ori cand fotografiezi normal aparatul iti afiseaza un mesaj scurt prin care te atentioneaza sa nu misti telefonul deoarece inca nu a terminat de fotografiat si procesat cadrul. Operatia se realizeaza foarte rapid si nu mi s-a parut deloc deranjanta sau ca ar intreveni in actul fotografierii. Rezultatul este unul foarte placut si natural la redarea fisierelor Jpeg. Ai la dispozitie trei moduri de redare a culorilor: Standard, Vivid si Smooth, primul uneori mi s-a parut ca ofera imagini cam sterse. Avem disponibil si un mod Monocrom autentic prin folosirea camerei dedicate de 20Mpx, mod ce va atrage pe multi utilizatori prin detaliile si gama dinamica superioare. Alta atractie reprezinta simularea unei deschideri maxime a diafragmei de pana la F0.95 printr-un efect de bokeh artificial. Functioneaza interesant atata timp cat esti sigur ca ai clarul pe partea ce te intereseaza.
Desi nu sunt in fan al acestui mod am observat ca imaginile alb negru obtinute prin folosirea camerei secundare de 20Mpx prezinta un nivel foarte ridicat al detaliilor si o gama dinamica mult mai extinsa. Pacat totusi ca in acest mod de fotografiere nu este posibila salvarea fisierelor in format Raw (Jpeg, ISO50, 1/1142sec).
Efectul de bokeh artificial functioneaza in majoritatea cazurilor bine, necesitand doar o atentie sporita la focalizarea corecta a subiectului (Jpeg, fara efect vs efect de bokeh, ISO50, 1/159sec si 1/138sec).
Pentru web si printuri mici fisierele Jpeg sunt bine optimizate cu un echilibru bun detalii-reducerea zgomotului chiar la valori ISO ridicate (Jpeg, ISO640, 1/17sec).
Adevarata revelatie o constituie insa fotografierea si procesarea fisierelor Raw-DNG. Pentru un telefon dotat cu un senzor destul de mic rezultatele sunt pur si simplu peste asteptari. Secretul sta in preluarea controlului asupra expunerii si mentinerea unei valori ISO cat mai mici ISO50-100. Stabilizatorul performant alaturi de luminozitatea obiectivului de F2.2 iti va permite intr-o mare masura mentinerea unei valori mici ISO chiar si in scenele mai putin iluminate. Deja detaliile foarte bine redate de fisierele Jpeg urca aici la un nivel si mai ridicat. Sunt sigur ca un astfel de fisier Raw (realizat la ISO 50 si avand o expunere corecta) editat atent poate fi printat la o calitate ridicata chiar si intr-un format A3. Latitudinea procesarii fisierelor RAW-DNG mi-a depasit asteptarile atat in ceea ce priveste recuperarea detaliilor din zonele supraexpuse cat si din cele subexpuse, gama dinamica putand fi astfel mult imbunatatita chiar in comparatie cu un Jpeg HDR obtinut direct din telefon. Daca pe partea de detalii stam foarte bine nu acelasi lucru se poate spune si despre zgomotul de imagine care este prezent in componenta sa de culoare inca de la ISO50. Totusi este usor de corectat in majoritatea convertorilor Raw. Eu am folosit Adobe Camera Raw si l-am gasit a fi excelent pentru fisierele DNG ale lui P10. Personal prefer o expunere putin mai la dreapta pentru ca fisierele Raw-DNG dupa cum am spus se comporta foarte bine la o eventuala corectare in minus a expunerii. Dupa procesarea mai multor tipuri de imagini realizate cu P10 iti poti crea cateva profile in ACR astfel ca “work flow-ul” cu fisierele DNG va fi mult imbunatatit. Atentie la spatiul disponibil pe memoria interna-card pentru ca vorbim de fisiere Raw-DNG necomprimate ce au in medie 25MB.
Mai jos sunt cateva exemple de fotografii realizate prin editarea fisierelor RAW-DNG cu P10.
(Raw, ISO50, 1/580sec).
(Raw, ISO50, 1/500sec).
(Raw, ISO50, 1/160sec).
(Raw, ISO50, 1/190sec).
(Raw, ISO50, 1/1400sec).
(Raw, ISO50, 1/10sec).
(Raw, ISO50, 1/180sec).
(Raw, ISO50, 1/75sec).
(Raw, ISO63, 1/160sec).
(Raw, ISO50, 1/800sec).
In modul Pro daca parametri sunt lasati pe Auto am observat ca aparatul va limita timpul de expunere la valoarea de 1/17sec preferand sa ridice valoarea ISO. Aici trebuie sa intervii si sa preiei controlul pentru ca asa cum am mentionat si mai sus stabilizatorul camerei functioneaza foarte bine pana la timpi de 1/4sec permitandu-ti astfel sa ramai jos cu valoarea ISO. La ISO 50-100 ai latitudine mare de procesare fara sa iti faci multe probleme pentru zgomotul de imagine, in intervalul ISO 200-400 editarea necesita o atentie sporita pentru a avea imagini de calitate buna, iar ISO 800 este limita superioara pentru care mai poti spera la o calitate onorabila. Per global am fost impresionat de calitatea imaginii oferita de Huawei P10. Nu va ganditi ca va egala un mirrorless cu senzor micro4/3 sau chiar o camera cu un senzor de 1inch nici macar la sensibilitatea ISO 50 de baza, dar cu siguranta tentatia de a lasa aparatul foto acasa stiind ca ai in buzunar un astfel de dispozitiv performant va fi mare.
Gama dinamica si latitudinea de procesare a fisierelor Raw la ISO 50 reprezinta inca un motiv pentru care am fotografiat mult in acest format chiar si cu un telefon. Personal am fost impresionat de cat de bine se comporta in editare fisierele DNG ale lui P10 permitandu-mi corectii mari cu un minim impact asupra zgomotului de imagine. Mai jos sunt cateva exemple concludente.
(Jpeg vs Raw, ISO50, 1/280sec).
(Jpeg vs Raw, ISO50, 1/10sec).
(Jpeg vs Raw, ISO50, 1/320sec).
Ok am vazut ca P10 are o calitate a imaginii foarte buna la ISO de baza, dar cat de aproape este de un aparat cu un senzor mare? Am fotografiat in format Raw aceiasi scena la un interval de cateva secunde cu P10 si cu un Olympus EM-10 mkII + obiectivul de kit 14-42mm RII si 9-18mm la ISO200, F6.3 si 13-14mm pentru a obtine aproximativ acelasi unghi de cuprindere. Fisierul Raw a fost editat minim (reducerea zgomotului nu s-a facut pentru componenta de luminanta) apoi am redimensionat imaginile obtinute cu Olympus de la 16Mpx la 12Mpx care este rezolutia lui P10. Scena fotografiata in mijlocul zilei prezenta un contrast ridicat ce punea la incercare redarea corecta a zonelor cu luminozitate ridicata si redusa. Rezultatul: desi comparatia este nedreapta daca ne uitam la dimensiunea senzorului, imaginile obtinute cu P10 se prezinta foarte bine. Nivelul de detalii este comparabil, gama dinamica putin mai redusa la P10, iar vignetarea si nivelul zgomotului de imagine mai ridicate la Huawei dar fara sa puna probleme de exemplu intr-un print A4 sau sa nu poata fi corectate. Personal la acest moment nu pot cere mai mult de la un telefon.
(Huawei P10 vs Olympus EM-10 mk II, Raw, ISO50 vs ISO200, F2.2 vs F6.3, 1/800sec vs 1/400sec).
Cu toate eforturile de a tine valoarea ISO la 50 sau 100 prin timpi de expunere de pana la 1/4sec, am intalnit multiple situatii cand a trebuit sa utilizez si valori mai ridicate. Chiar peste ISO200 nu e nimic de speriat si asa cum am mai spus camera se comporta onorabil. Pentru web sau printuri mici imaginile sunt absolut ok. Din nou, nu prea vad la ora actuala un aparat compact cu senzor de sub 1 inch care sa fie mult superior.
(Raw, ISO125, 1/4sec).
(Raw, ISO125, 1/4sec).
(Raw, ISO200, 1/10sec).
(Raw, ISO588, 1/20sec).
TESTE SERIE VALORI ISO - IN PROGRES...
Selfie camera. As fi zis ca nu ma intereseaza pentru ca in 4 ani am utilizat-o de zece ori pe telefonul meu, dar in ultima vreme am din ce in ce mai multa nevoie de ea. Cum este la P10? Sincer nu impresioneaza cu nimic. Autofocalizarea lipseste, spre deosebire de Mate 9 unde este disponibila. In plus produce imagini utilizabile doar atunci cand conditiile de iluminare sunt foarte bune. Sunt sigur ca exista in piata telefoane cu o camera frontala mult mai performanta.
Video. Calitatea video era o parte ce ma interesa mult. Dar la fel ca si in cazul “selfie camera” la acest capitol P10 nu se remarca prin nimic special. Sigur ofera 4k, dar la aceasta rezolutie nu este disponibila stabilizarea electronica, codecul este H265 care mai nou permite urcarea directa a videoclipurilor pe Youtube, insa de multe ori apar tot felul de bruiaje si artefacte deranjante in timpul filmarii, iar atunci cand nivelul de lumina nu este ideal calitatea sufera datorita senzorului mai mic si obiectivului mai putin luminos fata de cel al rivalilor.
In lumina buna la rezolutia 4K avem un nivel ridicat al detaliilor, pacat insa de prezenta unor artefacte si bruiaje si de faptul ca stabilizarea se face doar optic (doar la FullHD este disponibila stabilizarea electronica alaturi de cea optica).
Involutie sau evolutie? Luati-o cum o vreti dar tendinta de utilizare a telefoanelor ca si aparat foto principal este in continua crestere iar multi vor zice “intai a fost DSLR-ul, apoi mirrorless-ul si in final am ajuns sa fotografiez mai tot timpul cu telefonul”.
Concluzie. Huawei P10 dincolo de reclama multa este un produs matur la mai toate capitolele. Unul iese in mod special in evidenta si acela este “Camera Foto”. Rezultatele acestora mai ales fotografiind Raw mi-au intrecut asteptarile si de aceea recomand calduros acest telefon celor preocupati de calitatea imaginii camerei unui telefon si tuturor pasionatilor de fotografie ce doresc o completare trusei foto obisnuite. “Perfect 10”? Aproape.
