Gabriel Buşe Photography: Blog http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog en-us (C) Gabriel Buşe Photography gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Mon, 31 Jul 2017 16:04:00 GMT Mon, 31 Jul 2017 16:04:00 GMT http://gabrielbuse.zenfolio.com/img/s2/v70/u816233427-o1003964040-50.jpg Gabriel Buşe Photography: Blog http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog 120 69 Test Canon 85mm F1.2 L II http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2017/7/test-canon-85mm-f1-2-l-ii Test Canon EF 85mm F1.2 L II USM – Fabulos

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ultimul echipament foto ce pur si simplu m-a lasat cu gura cascata de uimire si cu un sentiment de tristete atunci cand l-am predat a fost Canon EF 85mm F1.2 L II USM. Perioada petrecuta cu acest obiectiv a fost una din cele mai impresionante si totodata relaxante experiente fotografice. Auzisem de acest obiectiv produs de Canon pentru aparatele FF cu mitica cifra 1.2 si functie de AF incorporata, dar nu eram pregatit pentru socul pozitiv produs de experienta fotografierii cu el. Din contra, citisem diferite povesti cum ca utilizarea acestui obiectiv la F1.2 este aproape imposibila pentru portrete si subiecte situate la distante mici si medii datorita campului de profunzime extrem de redus. Si din experienta cu obiectivele personale 50mm F1.4 si 85mm F1.8 (ambele Nikon) tindeam sa dau dreptate tuturor acestor pareri si povesti, dar realitatea utilizarii unui Canon EF 85mm F1.2 II USM a spulberat toate aceste indoieli.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Canon este singurul producator ce are in portofoliul sau obiective FF cu deschiderea maxima a diafragmei de F1.2 si functie de autofocalizare incorporata.

 

Avangarda obiectivelor fixe destinate in principal fotografiei de portret Canon EF 85mm F1.2 II USM reprezinta o extraordinara realizare inginereasca, o demonstratie de know-how si forta a gigantului japonez. Obiectivele Canon F1.2, fie ca vorbim de 50mm sau 85mm, sunt singurele obiective cu aceasta deschidere a diafragmei din industria FF ce au incorporata functia de autofocalizare. Am testat obiectivul impreuna cu un aparat Canon 5d mkIII iar combinatia am gasit-o a fi senzationala. Sistemul de AF de pe Canon 5d mkIII (imprumutat de pe 1Dx) a functionat ca un vis cu acest obiectiv. Poate parea incredibil dar am utilizat in 80% din cazuri obiectivul la F1.2 (doar pentru acest lucru cumperi acest obiectiv!) si am constatat ca 90% din fotografiile realizate la aceasta deschidere maxima au fost focalizate corect. M-a uimit precizia si acuratetea sistemului de AF de pe 5d mk III impreuna cu acest obiectiv. Si mai impresionant, combinatia nu a necesitat nici o micro corectie in + sau - a autofocalizarii din aparat. Am inteles in sfarsit de ce Canon continua sa ceara pe un aparat ce sufera la capitolul latitudinii de procesare-gama dinamica la ISO100 sume mult mai mari decat aparate superioare la acest capitol. Sunt multe alte lucruri si fineturi la care inca 5d mk III se uita de sus la concurenta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

O combinatie formidabila: Canon 85mm F1.2 L II  + Canon 5D mk III. Constructia si calitatea materialelor folosite sunt la cel mai inalt nivel nelasand loc de reprosuri.

 

Asadar sa incepem povestea acestui obiectiv capitol cu capitol.

Construit ca un tanc cu materiale de prim nivel Canon EF 85mm F1.2 II USM se simte ca un obiectiv de 2000 euro. De cum l-am luat in mana m-au impresionat lentilele mari si calitatea asamblarii, a fost clar ca este un obiectiv construit la cele mai inalte standarde. Un minus pentru unii si in aceasta gama de pret il reprezinta faptul ca obiectivul nu este protejat impotriva intemperiilor. De mentionat este si ca in timpul focalizarii obiectivul se extinde putin. Parasolarul captusit pe interior cu catifea are un sistem de prindere foarte eficient si simplu. Desi foarte voluminos si cantarind peste 1kg, ergonomia si priza in mana la utilizarea acestui obiectiv sunt de asemenea la cel mai inalt nivel. Rezistenta mecanica la rotirea inelului de autofocalizare (desi sistemul este unul de tip ”by wire”) personal am gasit-o a fi foarte bine aleasa, cursa foarte lunga facilitand reglajele foarte fine in modul de focalizare manual. Un filtru ND de 72mm este imperios necesar atunci cand vreti sa fotografiati pe zi la deschiderea maxima F1.2, experienta testarii aratandu-mi de multe ori ca un timp de expunere de 1/8000sec nu este suficient.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Din pacate obiectivul nu este protejat impotriva intemperiilor nici macar cu o protectie de cauciuc in jurul monturii (aici alaturi de EF 24-105 F4 IS).

 

Una dintre situatiile in care un filtru ND de calitate ar fi fost folositor, viteza obturatorului mecanic de 1/8000sec nefiind suficienta pentru fotografierea pe zi la F1.2 (Raw, F1.2, 1/8000sec, ISO 100).

 

Capitolul autofocalizare are plusuri si un minus (poate minusul principal al acestui obiectiv). Am apreciat ca mari plusuri faptul ca obiectivul nu prezinta un fenomen notabil de ”focus shift” nici la schimbarea diafragmei, nici la schimbarea distantei de focalizare (fenomen atat de des intalnit la acest tip de obiective fixe de portret) si faptul ca in combinatie cu 5d mk III acuratetea focalizarii (folosind mai ales punctul central de inalta precizie) a fost extrem de ridicata in toate conditiile de iluminare. Minusul vine din faptul ca viteza de focalizare mi s-a parut a fi una mica spre medie. Lucru de inteles daca tinem cont de lentilele mari si grele ce se regasesc in constructia acestui obiectiv. Personal cred ca in fotografia de eveniment aceasta viteza de focalizare lenta va limita folosirea obiectivului la fotografierea subiectilor in ipostaze statice sau in situatii cand acestia se misca in acelasi plan, fiind mai dificila urmarirea actiunii cu miscare rapida fata-spate. Este un minus pe care fotografii ce vor sa cumpere acest obiectiv cred ca si-l asuma, fotografierea scenelor de actiune foarte rapida nefiind in nici un caz specialitatea sa. Un ultim aspect pe care l-am observat si pe care trebuie sa il mentionez este acela al distantei minime la care poate focaliza acest obiectiv. Cu 0.9m aceasta distanta este mare pentru un obiectiv de 85mm si va limita destul de mult fotografiatul obiectelor mici de aproape, iar aici imi vin in minte detalii gen verighete, butoni, ceasuri de mana s.a.m.d din cadrul unui eveniment.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Viteza de focalizare minim-infinit este una mica spre medie, orientativ aici alaturi de un alt obiectiv de 85mm F1.8 Nikon.  

 

Optic acest obiectiv uimeste. Bokeh, culori, detalii toate sunt redate la un nivel exceptional. Pornim discutia de la cifra magica 1.2. Bokeh-ul produs de acest obiectiv este unul special si desi ati putea zice ca intre F1.2 si F1.4 nu sunt mari diferente, ele totusi exista. Nu stiu daca este vorba de finete, de latura psihologica ca fotografiezi la F1.2 sau putin din ambele, dar rezultatele m-au impresionat. Separarea subiectului de fundal se face intr-un mod special astfel incat un fundal banal se poate transforma s-au mai bine zis se topeste intr-unul de poveste. Culorile si contrastul produse de acest obiectiv de asemenea sunt la un nivel fara repros. Claritatea si omogenitatea redarii detaliilor merita o discutie speciala asa cum este cea referitoare la autofocalizare. Si la acest capitol am auzit povesti, mituri si multe opinii cum ca la F1.2 omogenitatea redarii detaliilor pe marginile cadrului sufera, astfel incat oricum va trebui sa inchizi la cel putin F1.8 diafragma pentru rezultate bune. Adevarul constatat: exemplarul testat de mine s-a comportat foarte bine inca de la F1.2, claritatea si omogenitatea redarii detaliilor pe toata suprafata cadrului situandu-se la un nivel foarte ridicat atat pentru subiectele situate la distante mici cat si pentru cele aflate la distante mari si focalizare la infinit. Acest lucru combinat cu o autofocalizare extrem de precisa m-au facut sa-mi reconsider toate standardele referitoare la un obiectiv fix de portret.

 

BOKEH

(Raw, F1.2, 1/3200sec, ISO 100)

 

(Raw, F1.2, 1/4000sec, ISO 100)

 

(Raw, F1.2, 1/2500sec, ISO 100)

 

(Raw, F1.2, 1/4000sec, ISO 100)

 

(Raw, F1.2, 1/2500sec, ISO 100)

 

Calitatea, tranzitiile si perceptia bokeh-ului oferite la F1.2 te fac sa te indragostesti de acest obiectiv. Fie ca vorbim de subiecte apropiate sau indepartate, de portrete sau obiecte izolate, redarea lor se face pur si simplu magic.  

 

CLARITATE

F1.2 - focalizare excelenta, bokeh special si claritate la cel mai inalt nivel (Raw, F1.2, 1/5000sec, ISO 100).

 

Faptul ca deja de la F1.2 te bucuri de o claritate ridicata te fac sa folosesti fara retineri in majoritatea timpului deschiderea maxima a diafragmei (Raw, F1.2, 1/2000sec, ISO 100).

 

La F2.8 performantele optice urca la un nivel si mai ridicat, claritatea si detaliile redate fiind deosebite (Raw, F2.8, 1/320sec, ISO 250).

 

F6.3 detaliile zgarie ecranul aflandu-se la cel mai inalt nivel posibil ca si omogenitate pe toata suprafata cadrului, iar aberatiile cromatice si vignetarea sunt neglijabile (Raw, F6.3, 1/200sec, ISO 100).

 

Concluzia mea este ca obiectivul ofera o calitate a imaginii exceptionala demna de aspiratiile si asteptarile nivelului profesional caruia i se adreseaza in principal. Toate cadrele de test pentru evaluarea claritatii alaturi de cropuri 100% pentru focalizarea la distanta minima-infinit, bokeh si aberatii cromatice se gasesc la sfarsitul materialului in Anexa.

Aspectele ce tin de vignetare si aberatii cromatice trec pe plan secund. Da, la F1.2 mi s-a parut ca vignetarea este destul de pronuntata dar acest efect l-am gasit ca fiind unul natural si care adauga farmec imaginilor. Pentru cine nu il doreste corectarea lui se poate face foarte usor in editare. Aberatiile cromatice fie ca vorbim de cele laterale, axiale sau de tip ”purple fringing” la F1.2 sunt vizibile, dar totusi sunt bine tinute sub control pentru ca ulterior in editarea fisierelor Raw sa le poti reduce mult. Mi-au sarit in ochi ca fiind foarte deranjante doar la fotografierea anumitor scene avand subiecte cu luminozitate crescuta si le gasesc normale pentru o astfel de deschidere maxima a diafragmei. Cum am spus, cu atentie pot fi corectate intr-o mare masura in editare.

Aberatiile cromatice la deschiderea maxima F1.2 sunt vizibile si pot fi deranjante la fotografiarea anumitor scene, dar totusi nu le-am gasit imposibil de corectat intr-o editare ulterioara (Raw, F1.2, 1/4000sec, ISO 100).  

 

Vignetarea la F1.2 poate contribui la o impresie artistica mai pronuntata, iar pentru cine nu o doreste chiar si la aceasta diafragma am gasit-o a fi usor de corectat in postprocesare (Raw, F1.2, 1/4000sec, ISO 100).

 

Odata cu inchiderea diafragmei la F2.8 vignetarea nu mai reprezinta o problema nici pentru cei mai pretentiosi (Raw, F2.8, 1/320sec, ISO 1600).

 

Daca la F1.2 performantele mi s-au parut foarte bune odata cu inchiderea diafragmei la F2, F2.8, F4, F5.6 ele nu pot decat sa fie exceptionale, claritatea fiind la cele mai inalte cote iar vignetarea si aberatiile cromatice neglijabile.

Per global increderea pe care mi-a dat-o fotografierea cu Canon EF 85mm F1.2 L II USM si 5d mk III a fost extraordinara. Siguranta rezultatului fotografierii la F1.2 si aici vorbesc de combinatia focalizare corecta, claritate extraordinara, bokeh fantastic, culori naturale, feeling-ul de produs premium si sentimentul ca fotografiezi cu ceva unic mi-au aratat de ce Canon EF 85mm F1.2 II L USM  isi merita locul in Olimpul fotografiei. Pretul poate parea descurajant, dar pentru cine si-l permite si justifica merita fiecare cent din cei 2000 de euro ceruti. Astfel puterea lui irezistibila de atractie te poate face sa-ti pierzi luciditatea cateva momente si sa-l achizitionezi.

Magia acestui obiectiv exista, e frumoasa si e unica. Un vis.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte obiectivul:

Plusuri

  • obiectiv foarte luminos ce ofera un bokeh superb
  • materiale si constructie la cele mai inalte standarde
  • focalizare extrem de precisa (fara a manifesta un fenomen de “focus shift” notabil)
  • claritate foarte buna atat in centrul cadrului cat si in colturi inca de la F1.2
  • de la F2 in sus performante optice sunt fabuloase
  • contrast foarte bun si redare naturala a culorilor
  • control foarte bun al vignetarii si aberatiilor cromatice de la F2.8
  • latura emotionala

Minusuri

  • autofocalizare lenta minim-infinit
  • lipsa protectiei impotriva intemperiilor
  • distanta minima de focalizare de 0.9m

 

ANEXA

 

Evaluarea claritatii la focalizare de 1.5m fata de subiect.

 

Evaluarea claritatii pentru focalizarea la infinit.

 

Evaluare bokeh F1.2-F8

 

 

Evaluare aberatii cromatice F1.2-F8

 

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom CC 6.1.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

Fotografii realizate cu Canon EF 85mm F1.2 L II USM

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) canon1.2 canon85mm canon85mmf1.2 canonf1.2 f1.2 reviewcanon85mm testcanon85mm http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2017/7/test-canon-85mm-f1-2-l-ii Sun, 30 Jul 2017 17:06:38 GMT
Test Olympus 9-18mm http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2017/4/9-19  Test Olympus 9-18mm F4-5.6 – Mica minune

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cum altfel sa numesti acest obiectiv de tip superangular! Adresat unui public ce pune accent pe portabilitate si versalitate, Olympus 9-18mm este un obiectiv ce isi poate gasi foarte usor locul in trusa oricarui calator pasionat de fotografie. In cazul meu acesta a devenit unul dintre principalele obiective pe care le folosesc in combinatie cu un aparat mirorless Olympus EM-10 mk II.  

In piata un principal competitor, atat ca pret cat si ca plaja focala, il gasesc a fi Canon 11-22 F4-5.6S IS STM. Totusi sistemul Canon EOS M nu este inca atat de matur ca cel micro 4/3, dar de la an la an progreseaza si devine din ce in ce mai atractiv.

Sa pornim recenzia si discutia despre acest obiectiv Olympus superangular ce are o plaja focala de 18-36mm in echivalentul formatului de 35mm (FF).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cu o greutate de 155 grame si dimensiuni extrem de reduse, Olympus 9-18mm este cel mai mic obiectiv superangular cu zoom de pe piata. 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ca dimensiuni Olympus 9-18mm este comparabil cu obiectivul de kit Olympus 14-42mm RII, dar fata de acesta din urma beneficiaza de o montura metalica.

 

In momentul in care primele trei criterii sunt portabilitatea, performantele optice bune si pretul atractiv nu poti sa treci cu vederea peste aceasta minune tehnologica Olympus. Super compact, foarte usor cu cele 155 grame ale sale, acest obiectiv nu impresioneaza cu o constructie foarte solida, dar ca un plus montura lui este metalica. Sistemul retractabil al elementelor optice face ca atunci cand nu sunt folosite grupul frontal de lentile sa poata fi retras si blocat intr-o pozitie minima. In timpul utilizarii are loc o extensie a obiectivului, lungimea maxima avand-o la distanta focala de 9mm iar cea minima intre 14-18mm. Elementul frontal nu se roteste in timpul focalizarii, iar obiectivul accepta filtre cu diametrul de 52mm. Pentru un obiectiv superangular acest diametru redus reprezinta un mare plus din punct de vedere al sumelor pe care trebuie sa le investesti pentru achizitionarea unor filtre.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cand nu este folosit grupul frontal de lentile poate fi retras si blocat intr-o pozitie minima. In timpul utilizarii extensia maxima corespunde distantei focale de 9mm (a treia imagine corespunde pozitiei de 18mm).

 

In lumina buna la capitolul focalizare nu intalnim nici o problema, aceasta facandu-se rapid si silentios. Totusi in lumina artificiala si avand surse de lumina puternice venind din fata acuratetea focalizarii nu este dintre cele mai ridicate, de foarte multe ori imaginile nefiind focalizate corect desi pe ecranul aparatului confirmarea de focalizare era realizata. Acest comportament l-am constatat mai frecvent cu acest obiectiv decat in cazul utilizarii altor obiective micro 4/3 si de aceea am tinut sa il mentionez. In aceste situatii in prima instanta ai tendinta sa blamezi performantele optice sau stabilizatorul aparatului, dar imaginile mai soft pot proveni si din comportamentul descris mai sus.

In cele doua clipuri de mai sus este prezentata viteza de focalizare a obiectivului atat pe lumina buna cat si pe lumina slaba la 9mm si respectiv 18mm.

 

Obiectivul nu are in constructia sa un sistem de stabilizare optic, el beneficiind automat de stabilizarea oferita de aparatele Olympus. Ca o paranteza, in combinatia Olympus EM-10 mk II +  Olympus 9-18mm timpii de expunere minimi la care cobor si la care sunt sigur de imagini clare sunt de 1/4sec-1/6sec. Imagini clare se pot obtine si la 1sec-1/2sec, dar procentajul acestora este undeva la 30-50%.

Trecand la performantele optice ale acestui obiectiv lucrurile stau in felul urmator. Atat timp cat esti constient de limitarile impuse de constructia sa super compacta si de tipul de utilizator caruia i se adreseaza, vei fi foarte multumit de acest obiectiv. In majoritatea cazurilor imaginile produse cu atat de putin efort, pana la urma cu o naturalete si o placere pe care nu o ai in utilizarea multor altor obiective, astern un zambet de multumire si satisfactie pe fata ta. Contrastul imaginilor obtinute cu acest obiectiv este unul foarte bun, iar culorile de asemenea peste ceea ce intalnim la obiectivele de kit Olympus 14-42mm. Claritatea este una foarte buna spre exceptionala in centru, iar performantele in colturile cadrului sunt la un nivel bun spre foarte bun. Toate performantele optice ale acestui obiectiv am cautat sa le evaluez pe fisiere Raw procesate cu RawTherapee eliminand astfel orice influenta a algoritmilor de corectare inglobati de inginerii Olympus. Detaliind aceste performante la diferite distante focale si valori diferite ale diafragmei, lucrurile stau in felul urmator.

La 9mm si valori ale diafragmei intre F4 si F8 claritatea in centru este exceptionala. Claritatea si omogenitatea redarii detaliilor in colturi este una buna la F4, foarte buna la F5.6, si excelenta intre F6.3 si F8. De la F11 fenomenul de difractie isi face simtita prezenta, astfel incat nu recomand valori de F16 decat in cazul in care se doreste un anumit efect.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Scena fotografiata la 9mm si deschideri ale diafragmei de F4-F16 pentru evaluarea claritatii in colturi si in centru (fisiere Raw convertite cu RawTherappee).

 

Avansam la 11mm unde intalnim acelasi comportament ca si la distanta focala de 9mm cu mentiunea ca valoarea minima a diafragmei este de F4.4.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Scena fotografiata la 11mm si deschideri ale diafragmei de F4.4-F16 pentru evaluarea claritatii in colturi si in centru (fisiere Raw convertite cu RawTherappee).

 

La 14mm deja de la valoarea minima F4.9 regasim o claritate foarte buna atat in centru cat si in colturi, acest lucru fiind valabil si la F5.6. La valori F6.3-F8 are loc o imbunatatire a claritatii cu performante excelente atat in centru cat si in colturi. Ca si in cazurile anterioare F11 si F16 sunt valori la care efectul de difractie este din ce in ce mai pronuntat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Scena fotografiata la 14mm si deschideri ale diafragmei de F4.9-F16 pentru evaluarea claritatii in colturi si in centru (fisiere Raw convertite cu RawTherappee).

 

La final avem capatul “tele” de 18mm unde performantele nu sunt atat de bune ca si in cazurile anterioare. Claritatea in centru este una foarte buna inca de la F5.6-F6.3, dar omogenitatea redarii detaliilor in colturi este mai slaba. Odata cu inchiderea diafragmei la valoarea F8-F11 acest comportament se imbunatateste, urmand ca la valoarea de F16 performantele sa scada datoriata efectului puternic de difractie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Scena fotografiata la 18mm si deschideri ale diafragmei de F5.6-F16 pentru evaluarea claritatii in colturi si in centru (fisiere Raw convertite cu RawTherappee).

 

Pentru un asemenea tip de obiectiv am cautat sa leg notiunea de “claritate” (finete a detaliilor vizibile) de aceea a omogenitatii redarii detaliilor pe toata suprafata cadrului (inclusiv in extremele lui). Pentru acest format micro 4/3, in centru imaginii deja de la deschiderile maxime ale diafragmei am constatat ca performantele sunt de top. Dar, prefer sa inchid un pic diafragma intre F6.3-F11 si performantele in centrul cadrului sa scada putin (datorita fenomenului de difractie) pentru a avea o redare cat mai buna a detaliilor si in colturile cadrului. In imaginile de mai sus focalizarea s-a facut in centru, dar chiar in cazul in care am focalizat la 1m omogenitatea redarii detaliilor in colturile inferioare nu s-a imbunatatit semnificativ. Tinand cont de tipul si clasa obiectivului, dimensiunile foarte reduse, personal ma declar foarte multumit de claritatea si omogenitatea redarii detaliilor oferite de acest obiectiv.

Fiind un aparat mirorless Olympus corectarea distorsiunilor se face prin software direct din camera. Acest lucru este posibil si datorita faptului ca aceste aparate nu au in componenta lor un vizor optic, astfel incat corectia se poate realiza in timp real, imaginile aparand direct corectate in vizorul electronic sau pe ecranul aparatului. Mai mult, chiar si in fisierele Raw sunt stocate datele de corectare astfel incat in multe programe de conversie-editare Raw (cum ar fi Lightroom) imaginile apar fara distorsiuni. La prima vedere imaginile realizate cu acest obiectiv nu prezinta o distorsiune foarte pronuntata, dar este doar o aparenta. Daca procesam fisierele Raw cu RawTherapee (un program ce nu aplica acest algoritm de corectare) am putut observa ca imaginile prezinta in intervalul 9-14mm o deformare de tip butoi destul de puternica. Acest lucru este exemplificat mai jos (fisiere procesate cu RawTherapee), imaginile avand si un unghi de cuprindere mult mai mare comparativ cu fisierele Jpeg din camera. Pentru situatiile in care preferam o imagine cu un unghi de cuprindere mai mare si nu suntem deranjati de distorsiunea evidenta, putem utiliza aceasta ultima varianta de procesare.

Fisierele Jpeg si Raw procesate cu Lightroom nu prezinta o distorsiune mare, dar in spate se afla unul din trucurile utilizate de Olympus, ele fiind corectate in soft. Evaluad imaginile cu RawTherapee constatam o distorsiune de tip butoi pronuntata in intervalul 9-11mm pentru ca mai apoi in intervalul 14-18mm aceasta sa devina neglijabila (fisiere Jpeg din camera vs Raw convertite cu RawTherappee).

 

In cazul fenomenului de vignetare intalnim aceiasi abordare de corectare direct din camera astfel incat acest fenomen nu m-a deranjat niciodata. Chiar si in RawTherapee vignetarea nu este pronuntata si este usor de corectat.

Vignetarea produsa de obiectiv la capatul de 9mm este bine controlata si poate fi foarte usor de corectat atat din soft cat si inchizand putin diafragma. Spre celalalt capat de 18mm fenomenul de vignetare nu va pune nici un fel de problema (fisiere Raw convertite cu RawTherappee). In seria a doua de imagini este prezentat fenomenul de vignetare pentru pentru diferite distante focale si deschideri maxime ale diafragmei.

 

Personal aceasta abordare de corectare prin software direct din camera nu ma deranjeaza, chiar imi usureaza munca eu utilizand in peste 90% din cazuri Lightroom-ul. Va invit totusi sa nu neglijati un software de genul RawTherapee (mai ales ca este gratuit), algoritmii acestuia fiind in multe cazuri mai bine optimizati in comparatie cu cei ai softurilor Adobe (mai ales pentru redarea detaliilor). Fisierele Raw obtinute cu Olympus Em-10 mk II plus Olympus 9-18mm si procesate cu RawTherapy au ceva special din acest punct de vedere, o claritate exceptionala, detaliile redate amintindu-mi putin de cele obtinute cu aparate Sigma cu senzori Foveon.

Pentru un asemenea tip de obiectiv aberatiile cromatice sunt bine tinute sub control pentru fisierele Jpeg direct din camera si chiar evaluand imaginile rezultate in urma conversiei fisierelor Raw cu RawTherapee ele se situeaza la un nivel mediu. Pentru cei foarte pretentiosi corectarea lor ulterioara in editare se poate face cu succes.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Controlul aberatiilor cromatice, desi nu este excelent, se face totusi foarte bine pentru un obiectiv superangular (fisiere Raw convertite cu RawTherappee).

 

Marele minus al acestui obiectiv il reprezinta aparitia unor reflexii parazite de tip “flare” si “ghosting”. Olympus 9-18mm este un obiectiv pentru care in anumite conditii aceste fenomene devin deranjante, iar aceia sensibili la prezenta lor vor fi dezamagiti. Aceste fenomene sunt combinatia mai multor factori, factori ce tin inclusiv de tehnologia senzorilor utilizati pe aparatele mirrorless Olympus sau tipul camerei. Astfel, Olympus utilizeaza pentru senzorii aparatelor sale un filtru UV de la 390nm (ca si comparatie Panasonic utilizeaza unul incepand de la 430nm), aparatele mirorless au o distanta focala a flansei mult mai mica comparativ cu un DSLR accentuand reflexile cauzate de senzor, posibil reflexiile lamelelor diafragmei si a lentilelor acestui obiectiv si nu in ultimul rand tratamentul aplicat lentilelor duc toate la aparitia unor reflexii parazite de tip “flare” si “ghosting” ce cu greu mai pot fi corectate in postprocesare. Tenta pronuntata de magenta datorata filtrului UV de la 390nm mentionat mai sus inrautateste si mai mult prezenta acestor reflexii parazite.

In general aparatele Olympus produc imagini ce au o tenta mai pronuntata inspre magenta, iar in combinatie cu Olympus 9-18mm acest fenomen poate devenii deranjat datorita aparitiei unor reflexii parazite de tip “flare” si “ghosting”.

 

Din nefericire, chiar tinand cont de cele prezentate mai sus, Olympus nu include in pachetul obiectivului un banal parasolar de plastic, accesoriu foarte util pentru un astfel de obiectiv superangular. Ti-l va factura optional in schimbul a 40 de euro, dar exista si alte alternative neoriginale compatibile la preturi mult mai normale pentru un astfel de accesoriu.   

Pretul acestui obiectiv este unul mare la prima vedere, dar el devine atractiv daca stii de unde si cand sa-l achizitionezi. Olympus in ultimii ani a inclus acest obiectiv in campaniile oficiale “cash back” in care primesti 100 euro inapoi la achizitionarea lui. Personal am achizitionat acest obiectiv in cadrul unei asemenea campanii “cash back” din Germania deoarece deja pretul de baza pentru acest obiectiv era in general mai mic cu 100 de euro fata de Romania si vorbesc de magazine foto de profil recunoscute nu de importatori din Hong Kong s.a.m.d. Explicatia acestor preturi umflate din tara noastra, in conditiile in care TVA-ul este similar cu cel din Germania nu o cunosc, ce pot sa banuiesc este doar lipsa concurentei magazinelor de profil din Romania. Asadar la un pret final de 330 de euro acest obiectiv l-am gasit a fi unul atractiv si din punct de vedere financiar.

ø;

Pentru fotografii de calatorie si natura ce prefera un echipament usor Olympus 9-18mm reprezinta o alegere excelenta. 

 

Concluzie la “mica minune”. Dupa aproape un an de cand utilizez acest obiectiv pot spune ca placerea fotografierii cu el intrece multe alte chestiuni tehnice sau lipsuri.  Cel mai important aspect al acestui obiectiv este fara indoiala portabilitatea lui. Aceasta combinata cu performantele optice bune fac din Olympus 9-18mm F4-5.6 un obiectiv pe care nu il vei lasa niciodata acasa. Olympus EM-10 mk II si Olympus 9-18mm le-am gandit a fi combinatia care sa ma faca sa pun bucuria si naturaletea fotografierii inaintea aspectelor tehnice, in acest sens la finalul acestui material am inclus fotografii dragi realizate in ultimul an cu acest obiectiv.

 

Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte obiectivul:

Plusuri

  • obiectiv superangular extrem de usor si compact
  • montura metalica
  • diamentru pentru filtre de 52mm
  • focalizare rapida si silentioasa
  • performante optice respectabile cu o claritate excelenta in centrul cadrului si una buna in colturi
  • contrast foarte bun si redare placuta a culorilor
  • control bun al vignetarii si aberatiilor cromatice
  • pret atractiv

Minusuri

  • reflexii parazite de tip “flare” si “ghosting” accentuate si greu de corectat in post-procesare
  • constructia nu se ridica peste nivelul obiectivelor de kit Olympus
  • distorsiune de tip butoi mare (dar corectata direct in camera pentru fisierele Jpeg, corectarea find aplicata inclusiv in fisierele Raw)

 

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom CC 6.1 si RawTherapee.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) 9-18mm 9-18mmrecenzie 9-18mmreview Olympus Olympus9-18mm Olympus9-18mmtest Olympustest http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2017/4/9-19 Sat, 01 Apr 2017 09:44:08 GMT
Test Iphone 7 Plus & Samsung S7 Edge http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/11/test-iphone-7plus-samsung-s7edge  

Imagine si mobilitate

Iphone 7 Plus si Samsung S7 Edge

 

Tot mai multa lume afirma ca telefoanele mobile vor inlocui aparatele de fotografiat intr-un viitor nu foarte indepartat. ¨Telefonul este viitorul¨ am auzit de atatea ori. Probabil ca telefonul mobil a inlocuit deja clasicele sapuniere si doar cei ce vor neaparat un dispozitiv cu un zoom optic mai mare le vor mai achizitiona. Dar anumite genuri de aparate, compactele pentru entuziasti, mirrorless-urile sau DSLR-urile cu senzori mai mari, nu vor fi amenintate prea curand.

Cat de departe au ajuns telefoanele si camerele lor in ceea ce priveste calitatea imaginii? Se pot ridica camerele acestor telefoane la pretentiile unui fotograf entuziast si pot ele la nevoie sa inlocuiasca aparatul foto al acestuia?  Pentru a vedea acest lucru am decis sa fac un scurt si rapid test utilizand doua dintre cele mai performante si in voga telefoane mobile, Samsung S7 Edge si IPhone 7 Plus, alaturi aparatul pe care il utilizez in viata de zi cu zi, un Olympus EM-10 Mk II.

 

Specificatiile celor doua dispozitive in ceea ce priveste camerele foto apar foarte apetisante:

  • Samsung S7 Edge: senzor cu 12Mpx de tip 1/2.5 inch, obiectiv 26mm, F1.7, stabilizator optic, tehnologie Dual Pixel pentru autofocalizare, fisiere JPEG si RAW;
  • Iphone 7 Plus: doua camere cu senzori de 12Mpx de tip 1/3 inch si 1/3.6 inch, doua obiective pentru 28mm F1.8 si respectiv 56mm F2.8, stabilizator optic, fisiere JPEG si RAW;

 

Datorita numarului mare de exemplare produse, costurilor aferente si din ratiuni tehnice, lentilele obiectivelor telefoanelor mobile sunt realizate din plastic (de obicei printr-o tehnica de mulaj prin injectie). In plus, datorita dimensiunilor reduse diafragma este fixa. Este si cazul celor doua telefoane varf de gama prezentate aici, la Samsung regasim o camera cu un obiectiv ce ofera un unghi de vizualizare putin mai larg decat la IPhone (26mm vs 28mm) si putin mai luminos (F1.7 vs F1.8). Dar IPhone 7 Plus vine cu un avantaj, telefonul avand doua camere. Conceptul lor cu doua camere avand distante focale diferite mi se pare foarte interesant si functioneaza foarte bine, trecerea de la o camera la alta realizandu-se automat atunci cand maresti imaginea de pe ecran. Probabil ca vor urma si telefoane cu trei camere la 28mm, 56mm si 85mm si atunci sapunierele cu zoom-ul optic de pana in 5-7x vor disparea definitiv de pe piata.

Mi-a placut foarte mult conceptul cu doua camere utilizat de IPhone 7 Plus ce echivaleaza cu un zoom optic 2X (RAW 28mm si 56mm).

 

Calitatea celor doua obiective utilizate pentru camerele IPhone-ului 7 Plus mi se pare foarte buna, detaliile fiind redate omogen, atat in centru cat si in margini. La Samsung optica utilizata pentru camera mi se pare a fi de asemenea foarte buna, dar putin sub IPhone ca redare a detaliilor in extremele cadrului. In plus am remarcat ca obiectivul Samsung-ului produce imagini ce prezinta un efect de curbare a campului focalizat mai complex (avand astfel un camp focalizat curbat fata de unul plan ideal). Totusi nu este nimic grav incat sa constituie o problema, iar 99% din utilizatori nici nu vor observa acest lucru.  

Calitatea imaginii am incercat sa o evaluez atat uitandu-ma cum arata fisierele JPEG cat si cele RAW. Posibilitatea de a salva si edita fisierele in format RAW mi se pare o optiune binevenita ce probabil va atrage si pe multi fotografi entuziasti.

Sincer trebuie sa spun ca am fost putin dezamagit de cum arata fisierele JPEG produse de Samsung S7 Edge. Poate ca sunt ¨optimizate¨ sa arate bine pe ecranul telefonului si calculatorului utilizatorului obisnuit, dar vizualizandu-le la 100%  am fost dezamagit de cum sunt redate detaliile. Supriza a fost cand am auzit de la persoane ce nu sunt pasionate de fotografie ca sunt de multe ori dezamagite de cum arata imaginile, prea procesate in special la redarea artificiala a pielii. In foarte multe cazuri am observat un fenomen de posterizare a detaliilor sau un ¨fenomen de fermoar¨ asa cum intalnim la fisierele JPEG produse de multe aparate Fuji dotate cu senzori X-Trans.  

Samsung S7 Edge ISO 40, JPEG din camera si RAW procesat in RAW Therapee.

 

Samsung S7 Edge, JPEG vs RAW, serie de cropuri. Avantajele editarii fisierelor RAW sunt evidente, fisierele JPEG realizate direct de telefon fiind excesiv procesate.

 

Daca luam ca si referinta un aparat foto cu un senzor mult mai mare, asa cum este Olympus EM-10 mk II, rezultatele sunt urmatoarele. 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Olympus EM-10 mk II + Olympus 9-18mm (13mm – echivalent 26mm FF RAW)

 

Serie de cropuri Samsung S7 Edge (RAW ISO 40) vs Olympus EM-10 mk II + Olympus 9-18mm (RAW ISO200). Este impresionant nivelul de detalii redat de camera Samsung-ului, firele de iarba din cropul al doilea parca ¨zgarie¨ ecranul. La ora actuala ce iti poti dori mai mult de la un telefon?

 

Pentru a pune in evidenta calitatea indoielnica a fisierelor JPEG ce provin direct din telefon le-am comparat cu cele ale Olympus-ului. Nu mai incape nici o indoiala ca aceasta are de suferit si ca la puterea de calcul inglobata in aceste telefoane varf de gama se puteau implementa niste algoritmi mult mai performanti de redare a fisierelor JPEG direct din telefon.

 

La IPhone 7 Plus redarea detaliilor se face putin mai natural (fara fenomenele descrise mai sus), dar sistemul de reducere a zgomotului este si mai agresiv decat la Samsung. Sigur, pentru 90% din utilizatori fisierele JPEG produse direct de aceste telefoane arata foarte bine, dar raman cei 10% care stiu ca telefonul lor ar fi capabil de mai mult. Tinand cont de performantele procesoarelor acestor telefoane de ultima generatie ma asteptam la o redare un pic mai rafinata a detaliilor. Dar, sa nu fiu nedrept, sunt dispozitive ce ofera si posibilitatea editarii fisierelor RAW pe gustul fiecaruia si pentru mine asta conteaza in final.

Pentru IPhone 7 Plus prima scena pentru care am incercat sa evaluez calitatea imaginii a fost urmatoarea.

IPhone 7 Plus, 28mm si ISO20, JPEG din camera si RAW procesat in ACR.

 

Ca si in cazul lui S7 Edge, fisierele JPEG produse de IPhone 7 Plus sufera la capitolul calitate a imaginii daca le comparam cu cele obtinute prin procesarea RAW-urilor. Reducerea zgomotului se face prea agresiv, iar saturatia culorilor are de suferit.

 

Si cu a doua camera la 56mm claritatea este la cote foarte bune pentru fisierele RAW.

 

La o comparatie cu Olympus EM-10 mk II lucrurile stau in felul urmator:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Olympus EM-10 mk II + Olympus 9-18mm (14mm – echivalent 28mm FF, ISO 200, RAW).

 

Serie de cropuri Olympus EM-10 mk II + Olympus 9-18mm (RAW ISO200) vs IPhone 7 Plus (RAW ISO 20). Din nou, impresionant si nivelul de detalii redat de camera IPhone-ului.

 

Ar fi putut fi alesi algoritmi mai buni pentru redarea fisierelor direct din telefon? Eu zic ca da (JPEG IPhone 7 Plus vs EM-10 Mk II). 

 

A doua scena pe care am fotografiat-o pentru a evalua calitatea fisierelor produse de IPhone 7 Plus a fost tot o scena pe timp de zi.  

 

IPhone 7 Plus, foarte buna performanta obiectivului la 28mm, detaliile fiind redate omogen chiar si in colturile cadrului.

 

La fel, si la 56mm regasim performante foarte bune oferite de optica IPhone-ului 7 Plus.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Olympus EM-10 mk II + Olympus 9-18mm (14mm – echivalent 28mm FF RAW)

 

Si in aceasta scena daca introducem in ecuatie un aparat cu un senzor mult mai mare calitatea imaginii IPhone-ului este mai mult decat laudabila.

 

Analizand fisierele RAW ale celor doua aparate iti dai seama ca telefoanele mobile au ajuns destul de departe in ceea ce priveste calitatea imaginii. Chiar daca observam zgomot si in imaginile realizate pe timp de zi in lumina puternica la valoarea de baza ISO20 (IPhone) si ISO40 (Samsung), nivelul detaliilor este surprinzator de ridicat. Samsung-ul mi s-a parut ca ofera un plus claritate a detaliilor, dar cum am mai specificat optica Iphone-ului este mai performanta in ceea ce priveste redarea mai omogena a detaliilor si in extremele cadrului. Efortul editarii fisierelor RAW merita si rezultatul este mult superior fata de cea ce ofera direct telefonul. Atat timp cat nu te astepti la minuni din partea acestor dispozitive ce au in componenta camerelor un senzor foarte mic, vei fi pe deplin satisfacut. In plus 12Mpx mi se par suficienti si sunt convins ca imaginile chiar printate la dimensiuni de genul A4-A3 ar satisface pe majoritatea utilizatorilor.  

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Concluzia mea este ca telefoanele mobile nu vor inlocui prea curand aparatele foto dedicate utilizatorilor entuziasti sau profesionisti (din mai multe motive ce nu tin neaparat de calitatea imaginii), dar ca si dispozitiv de inregistrare al imaginilor integrat intr-unul de comunicatie au ajuns la performante greu de imaginat acum cativa ani. Aceste performante sunt egale si uneori chiar le depasesc pe cele ale majoritatii aparatelor compacte cu senzori de pana la 1/1.7 inch, iar zilele acestora sunt numarate. In plus, portabilitatea, ecranul foarte mare si conectivitatea lor te vor face sa regreti mai putin ca nu ai luat la tine aparatul foto atunci cand ai in fata o scena memorabila. Merita aceste dispozitive pretul foarte mare si datorita capitolului foto-video? Eu cred ca da si cred ca si fotografii entuziasti vor fi incantati de progresul si performantele acestora. 

 

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Bușe. Continutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Iphone Iphone7 Iphone7Plus Iphone7Plus-Samsung S7Edge Samsung TestIphone7Plus TestSamsung http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/11/test-iphone-7plus-samsung-s7edge Wed, 23 Nov 2016 20:04:28 GMT
Test Nikon 70-300mm VR vs Tamron 70-300mm VC http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/11/nikon-70-300mm-vr-vs-tamron-70-300mm-vc  

 

Nikon 70-300mm VR vs Tamron 70-300mm VC

 

Obiectivele ¨70-300mm F4-5.6¨ sunt foarte populare datorita plajei focale pe care o ofera, dimensiunilor si preturilor mult mai reduse fata de obiectivele de tip ¨70-200 F4 sau F2.8¨. Pentru cei ce nu pot justifica pretul acestora din urma un ¨70-300mm¨ este optiunea de luat in seama, astfel ca fiecare producator ofera cel putin un obiectiv care acopera aceasta plaja.

In momentul in care Tamron a decis introducerea obiectivului Tamron AF 70-300mm f/4-5.6 SP Di VC USD era clar ca Nikon 70-300mm f/4.5-5.6G VR IF-ED va avea in acesta un rival drept de luat in seama. Avand amandoua obiectivele la dispozitie am decis sa fac un test atat cu un aparat FF (Nikon D600) cat si cu unul cu senzor APS-C (D7000).

Nikon 70-300mm VR alaturi de competitorul sau Tamron 70-300 VC si Nikon 70-200 VR F4 un obiectiv dintr-o clasa superioara.

 

Nikon 70-300VR este un obiectiv foarte bine primit de comunitatea nikonistilor. Calitatile sale precum si pretul il situeaza deasupra lui Nikon 55-300mm VR, si cu o treapta mai jos fata de 70-200mm VR F4. De cealalta parte Tamron 70-300mm VC este un obiectiv ce a primit multe aprecieri si vine la un pret mult mai atragator fata de Nikon 70-300mm VR. Sa vedem insa cum stau lucrurile intr-o comparatie directa.

 

Constructie

Ca si constructie ambele obiective sunt construite din plastic de buna calitate. Constructia este buna in ambele cazuri, cu un plus pentru Nikon ca impresie de soliditate si unul pentru Tamron pentru inelul de zoom care pare facut dintr-un plastic ce va rezista mai bine in timp fata de inelul de cauciuc de la Nikon.

Legat de ergonomie, ambele obiective ofera inel de zoom de dimensiuni generoase, inel de focalizare manuala si scala interioara pentru distanta de focalizare. O problema pe care am intalnit-o la Tamron o reprezinta parasolarul prost conceput. Este imposibila actionarea inelului de zoom cand parasolarul Tamron-ului este montat invers. Este un lucru enervant, si ca solutie pentru transportul aparatului cu obiectivul avand parasolarul montat invers am recurs la neinsurubarea lui completa pe obiectiv, astfel fiind mai usor de scos de fiecare data cand am vrut sa fotografiez cu el montat in pozitie normala. La Nikon nu gasesti aceasta conceptie deficitara si exista destul spatiu astfel incat inelul de zoom sa poata fi manevrat chiar si cu parasolarul montat invers. Totodata la Nikon o impresie pozitiva o ofera faptul ca actionarea inelului de zoom se face mai fluid, iar fenomenul de ¨zoom creeping¨ este mai putin prezent.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Parasolarul imens de la Tamron te poate face sa pari mai ¨profi¨, dar ca si practicabilitate nu il vei aprecia.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Nikon 70-300mm F4.5-5.6 VR este un obiectiv foarte bine vazut in comunitatea nikonistilor.

 

Alta chestiune de care trebuie tinut cont la Tamron este faptul ca ambele comutatoare, de focalizare auto-manual, stabilizator On-Off, sunt foarte usor de actionat, astfel incat de multe ori accidental poti trece pe focalizarea manuala sau stabilizatorul pe Off. Nu mi s-a intamplat des, dar o privire aruncata pe butoane cand scoti obiectivul e necesara.

Un plus, de data aceasta pentru Tamron, il reprezinta faptul ca acesta accepta filtre de 62mm care sunt mai ieftine fata de cele de 67mm folosite pentru Nikon. 

Ca o ultima mentiune in acesta sectiune, ambele obiective se echilibreaza foarte bine pe un corp APS-C din seria D7000-D7200 sau FF Nikon, greutatea lor fiind de aproximativ 750 grame.

 

Autofocalizare

Ambele obiective focalizeaza rapid si silentios. La capitolul viteza Nikon are un usor avantaj mai ales la focalizarea completa de la minim la infinit, avantaj care in situatiile de zi cu zi nu este atat de evident si decisiv incat sa ratezi cadre cu Tamron-ul. Tinand cont de clasa din care fac parte, nu prea ai ce sa reprosezi ambelor obiective in materie de autofocalizare. Comparandu-le cu un obiectiv dintr-o clasa superioara, asa cum este Nikon 70-200 VR F4, diferenta de viteza a autofocalizarii este evidenta. In filmul urmator se poate observa viteza de focalizare a celor trei obiective, de la minim la infinit, la diferite distante focale.

 

Comparatie intre viteza de focalizare minim-infinit la 70mm si respectiv 300mm pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC. Nikon 70-200mm F4 VR este prezentat ca o referinta in acest domeniu.

 

Stabilizator optic

Stabilizatorul optic l-am gasit a fi performant la ambele obiective. Functioneaza ireprosabil oferind un castig de pana la 3-4 trepte fata de inversul distantei focale astfel incat se pot obtine cu succes cadre la 1/20sec si 300mm. Nu am observat ca unul sa fie mai performant decat celalalt (asa cum am citit in mai multe locuri) ci pur si simplu ele functioneaza un pic diferit. Stabilizatorul de pe Tamron reuseste foarte bine sa inghete imaginea in vizor imediat dupa ce ai realizat pre-focalizarea si de aici impresia ca este mai performant. Pe de alta parte stabilizatorul de pe Tamron esta putin mai zgomotos auzidu-se tot timpul cum lucreaza.   

 

Optica

Pentru calitatile optice ale celor doua obiective voi impartii discutia in doua parti: comportarea lor pe aparate cu un senzor APS-C si respectiv FF. Ca si aparate am folosit Nikon D7000 si Nikon D600. Am testat obiectivele in aceleasi conditii: aceiasi scena, acelasi moment din zi, aceleasi aparate, comparatie la distante focale de 70-100-200-300mm, si diferite diafragme pentru fiecare distanta focala. La 70mm si 100mm Tamron-ul este cu o fractiune mai luminos, valorile minime ale diafragmei la diferite distante focale pentru fiecare obiectiv fiind urmatoarele: 70mm Tamron F4 – Nikon F4.5, 100mm Tamron F4.2 – Nikon F4.5, 200mm ambele F5.3, 300mm ambele F5.6.

 

  • Comportarea pe APS-C (Nikon D7000)

Daca ne referim la comportarea celor doua obiective pe un aparat cu senzor APS-C remarcile mele sunt urmatoarele:

La 70mm si diafragme de F4/4.5 - F5.6 Nikon-ul este clar superior, oferind o claritate mai buna atat in centru cat si in extremele cadrului. La F8 si F11 diferenta se micsoreaza si ambele obiective se comporta bine.

La 100mm si diafragme de F4.2/4.5 – F5.6 Nikon-ul inca pastreaza un usor avantaj, dar diferenta nu este atat de evidenta ca la 70mm. Inchizand diafragma la valori de F8-F11 ambele obiective ofera o buna claritate.

La 200mm pot spune ca ambele obiective se comporta la fel, claritatea fiind foarte buna.

La 300mm lucrurile se inverseaza si Tamron-ul trece in fata, oferind o claritate si o redare mai omogena a detaliilor in special in marginile cadrului la F5.6. Daca inchidem diafragma diferentele se reduc, dar totusi Tamron-ul pastreaza un mic avantaj.

 

  • Comportarea pe Full Frame (Nikon D600)

Din nou la 70mm si 100mm intalnim acelasi comportament ca si in cazul APS-C, Nikon-ul oferind un avantaj mai ales la valorile minime ale diafragmei.

La 200mm si diafragme de F5.6-F8 Tamron-ul ofera un mic plus de claritate si omogenitate fata de Nikon, dar fara diferente notabile. La F11 ambele obiective sunt egale.

La 300mm a venit surpriza, Tamron-ul comportandu-se mult mai bine decat ma asteptam pe Full Frame. Din punct de vedere optic Tamronul este mai bun ca Nikon-ul la aceasta distanta focala, punct! Acest lucru se observa la toate diafragmele atat in centru, dar mai ales in extremitatile cadrului. La Nikon am observat ca nici odata cu inchiderea diafragmei claritatea si omogenitatea nu se imbunatatesc. Am analizat 4 scene diferite si am observat in toate cazurile superioritatea si omogenitatea mai buna a Tamron-ului la acesta distanta focala.

 

In concluzie la acest capitol pot spune ca Nikon 70-300 VR este un performer mai bun la distante focale de 70-100mm, dar Tamron 70-300 VC straluceste la 300mm mai ales in aceasta clasa si gama de pret. Pe un aparat cu un senzor APS-C acest avantaj este mai putin evident, si Nikon 70-300VR pare ca reduce diferenta, dar pe FF avantajul e clar. Un mare bravo pentru Tamron, deoarece cred ca cei ce achizitioneaza acest tip de obiective sunt mai interesati de performantele la capatul tele decat la cel wide.

Ca observatii, trebuie sa mentionz ca ambele obiective testate au prezentat mici defecte de descentrare, Tamron-ul avand partea stanga mai neclara la 70-100mm, iar Nikon-ul partea dreapta. Nu au fost defecte foarte grave si le-am considerat acceptabile. De asemenea am analizat obiectivele pentru mai multe tipuri de cadre si concluziile au fost aceleasi. Imaginile de la sfarsitul materialului sunt fisiere JPEG direct din camera, obtinute in aceleasi conditii (controlul aberatiilor cromatice, vignetarii si Active D-Lighting pe OFF, profil Neutral). Imaginile au fost realizate din mana cu stabilizatorul de imagine activ si un timp de expunere egal cu inversul distantei focale.

 

Aberatii cromatice

Aici Tamronul se comporta mult mai bine. Mai ales la distante focale de 200-300mm diferentele sunt evidente, aberatiile cromatice produse de optica Nikon-ului fiind mult mai vizibile. Acest lucru se poate corecta intr-o masura, direct din aparat pentru fisierele JPEG, sau in software pentru fiserele RAW.

Tamron 70-300mm VC reuseste sa controleze mult mai bine aberatiile cromatice, acest capitol reprezentand unul din minusurile obiectivului produs de Nikon (D600, 300mm, F5.6, RAW, ).

 

Bokeh

Datorita tipului de diafragma si valorilor minime F4-5.6 de-a lungul distantei focale, nu sunt obiective care sa exceleze la acest capitol. Totusi in anumite conditii distanta focala lunga combinata cu deschiderea maxima a diafragmei va oferi o buna izolare a subiectului. Regasim astfel pentru ambele obiective un bokeh placut, dar fara a avea ceva exceptional. Pentru acest lucru trebuie sa cautam in alta parte si la alt tip de obiective.

 

Vignetare

Ambele obiective se comporta bine in privinta vignetarii. Din ce am observat Nikon-ul pare a avea un mic avantaj la 300mm si F5.6, dar la ambele obiective vignetarea nu este deranjanta si poate fi foarte usor corectata in software sau chiar direct din aparat pentru fisierele JPEG.

 

Pret

Acesta este un capitol unde Tamron-ul puncteaza foarte bine si de multe ori decisiv in luarea unei decizii. Diferenta de pret intre cele doua obiective este de 50%-100% (depinzand de magazin si promotia oferita). Nikon se bazeaza pe fanii marcii, care cauta compatibilitate de 100% intre corp si obiectiv si prefera doar produsele Nikon. Din experienta mea cu Tamron 70-300 VC pot spune ca nu am gasit vreo problema de compatibiltate obiectiv-corp aparat Nikon (asa cum mi s-a intamplat in alte ocazii cu alte obiective non Nikon).

 

Concluzie

Acest tip de obiectiv, in plaja 70-300mm, este unul foarte versatil. Pe un aparat APS-C el se transforma intr-un 105-450mm (echivalent 35mm) gasindu-si aplicatii dintre cele mai diverse.

Tamron are pe piata un castigator. Din punct de vedere optic obiectivul este surprinzator de bun la capatul tele, chiar si pe un aparat FF. Deficientele de conceptie, pot fi trecute cu vederea datorita calitatilor optice si a pretului foarte atractiv. Il recomand cu multa caldura celor ce vor un teleobiectiv cu performante solide si nu vor sa cheltuiasca o avere.

In partea cealalta Nikon ofera un pachet solid, cu o ergonomie mai atent studiata, performante mai omogene la capatul wide, dar pretul este mult mai mare si performantele optice la 300mm sunt mai slabe (mai ales pe FF). Atat timp cat fotografiezi cu un aparat cu senzor APS-C, nu esti foarte interesat de performantele la distante focale de peste 200mm, sau nu esti un “pixel peeper”, Nikon-ul reprezinta o buna alegere mai ales pentru fanii marcii.

 

Notare

Nikon 70-300mm VR

Tamron 70-300mm VC

Constructie

8

7

Autofocalizare

8

7

Optica

 

 

FF

7

9

APS-C

8

9

Stabilizator optic

9

9

Aberatii cromatice

7

9

Bokeh

8

8

Vignetare

8

8

Pret

6

9

 

Serie de imagini - format APS-C

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor APS-C la 70mm (105mm echivalent format 35mm) pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 70mm APS-C (105mm echivalent format 35mm) si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor APS-C la 100mm (150mm echivalent format 35mm) pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 100mm APS-C (150mm echivalent format 35mm) si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor APS-C la 200mm (300mm echivalent format 35mm) pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 200mm APS-C (300mm echivalent format 35mm) si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor APS-C la 300mm (450mm echivalent format 35mm) pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 300mm APS-C (450mm echivalent format 35mm) si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

 

 

Serie de imagini - format FF

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor FF la 70mm pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 70mm senzor FF si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor FF la 100mm pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 100mm senzor FF si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor FF la 200mm pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 200mm senzor FF si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Scena fotografiata cu un aparat cu senzor FF la 300mm pentru evaluarea claritatii obiectivelor Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

Serie se cropuri margine-centru la 300mm senzor FF si diferite valori ale diafragmei pentru Nikon 70-300mm VR si Tamron 70-300mm VC.

 

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Bușe. Continutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.
© Gabriel Bușe

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Nikon70-300mm Nikon70-300mm-Tamron70-300mm ReviewNikon70-300mm ReviewTamron70-300mm Tamron70-300mm TestNikon70-300mm TestTamron70-300mm http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/11/nikon-70-300mm-vr-vs-tamron-70-300mm-vc Tue, 08 Nov 2016 18:28:04 GMT
Test Obiective Fisheye: Samyang 7.5mm F3.5 si Nikon 10.5mm F2.8 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/9/obiective-fisheye-samyang-7-5mm-f3-5-si-nikon-10-5mm-f2-8  

 

Baracuda vs Piranha
Nikkor 10.5mm F2.8  vs Samyang 7.5mm F3.5

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Obiectivele ochi de peste. Perspectiva, distorsiunea si adancimea campului de profunzime din imaginile produse cu aceste obiective pot placea sau nu. Totusi, utilizate intr-un mod creativ aceste caracteristici aduc in fata privitorului imagini deosebite si de un mare impact.  Personal sunt un fan al acestui tip de obiectiv si am utilizat mult timp un Nikon 10.5mm F2.8 pe aparate DSLR APS-C Nikon. Pentru mine, acest obiectiv introdus de Nikon in 2003, a fost unul dintre atuurile sistemului Nikon fata de cel Canon (ce nu are un asemenea obiectiv in portofoliul sau pentru senzorii APS-C).


Compact si usor, luminos F2.8, foarte bine construit, suportand functia de autofocalizare la aparatele ce au motor de AF incorporat si avand o calitate  a imaginii foarte buna, a fost unul dintre obiectivele mele preferate si unul dintre motivele pentru care am mai pastrat sistemul Nikon DX pe langa unul FX. Insa odata cu trecerea la un sistem Micro 4/3 si cu achizitionarea unui obiectiv Samyang 7.5mm F3.5 acest lucru s-a schimbat si am renuntat la sistemul DX Nikon. In cele ce urmeaza am sa detaliez de ce am facut acest lucru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Samyang 7.5mm F3.5 montat pe un Olympus EM-10 Mk II alaturi de Nikon 10.5mm F2.8 montat pe Nikon D7000. Diferenta de volum intre ele este evidenta, acesta fiind si motivul trecerii mele la sistemul Micro4/3.

 

Avand la dispozitie pentru mai mult timp cele doua obiective si nedorind sa fac o recenzie pentru fiecare dintre ele am decis sa fac un material comun si pana la urma o comparatie intre ele. Comparatia poate fi vazuta din prisma unui utilizator de DSLR cu senzor APS-C ce doreste sa treaca la un sistem Micro 4/3 mai compact. Doream sa vad daca micul ¨piranha¨ ii poate face fata mai marelui ¨baracuda¨, un clasic in viata pe care Nikon nici dupa 13 ani nu l-a inlocuit.

 

Constructie
Pot spune ca la acest capitol este egalitate. Ambele obiective sunt foarte bine construite, compacte si usoare. Montura lor este metalica, iar sentimentul general este unul de produs premium.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Constructia ambelor obiective este foarte buna. Parasolarul nu este detasabil, lucru obisnuit in cazul obiectivelor de tip fisheye.

 

Ergonomie
Ambele obiective sunt usor de utilizat. Ambele prezinta scala cu distantele de focalizare, Nikon avand una interioara iar Samyang-ul avandu-le marcate pe inelul de focalizare. Un plus il are Samyang-ul al carui inel de focalizare se actioneaza mult mai placut si cu o rezistenta mai bine studiata. In schimb prezinta si urmatorul minus: fiind foarte compact nu exista spatiu pentru a-l prinde atunci cand il montezi sau il scoti de pe aparat. Singura modalitate este sa dai jos capacul si sa-l prinzi de parasolar.

 

Un alt aspect ce diferentiaza cele doua obiective tine de functionalitate. In timp ce obiectivul de la Nikon poate fi folosit in toate modurile Auto/P/A/S/M, Samyang-ul poate fi folosit cu succes doar in modul A si M, neexistand o conexiune pentru ca aparatul sa comande modificarea diafragmei. Pentru mine acest lucru nu constituie un impediment deoarece folosesc modul dedicat prioritatii de diafragma (A) in peste 90% din timp, iar in acest sens am apreciat faptul ca inelul corespunzator modificarii diafragmei se actioneaza foarte placut.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Samyang-ul are un capac din plastic cu o prindere stabila pe obiectiv, in schimb capacul de cauciuc al Nikon-ului are uneori tendinta sa cada.

 

Focalizare
Nici o discutie, Nikon este in avantaj. Samyang-ul nesuportand functia de autofocalizare. Autofocalizarea la Nikon se face prin intermediul motorului de focalizare al aparatului (pentru seriile ce au aceasta dotare) fiind rapida, zgomotoasa si relativ precisa. Distantele minime de focalizare sunt 0.14m in cazul Nikon-ului si 0.09m pentru Samyang. Ca o ultima remarca la acest capitol, la Samyang datorita campului de profunzime foarte mare (caracteristic acestui tip de obiectiv si formatului Micro 4/3) nu am simtit lipsa autofocalizarii. Pur si simplu exista un punct inainte de marcajul pentru infinit unde performantele la distante medii si mari, la toate diafragmele, sunt excelente. Doar la distanta de focalizare minima sau la cele mici este necesara actionarea inelului de focalizare pentru a-l deplasa din acel punct. Pentru a-mi fi mai usor am marcat acest punct cu o bucata de banda adeziva.    

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Undeva inainte de infinit se afla punctul in care Samyang-ul ofera performante maxime pentru focalizarea la distante medii si lungi. Nikon-ul suporta functia de autofocus, acest lucru realizandu-se cu o mica deplasare a grupului de lentile frontal.

 

Bokeh
Nu este o caracteristica primordiala a acestui tip de obiective dar la distante de focalizare mici si deschiderea maxima a diafragmei poti obtine imagini interesante avand subiectul bine separat de fond. Aici Nikon este avantajat atat de deschiderea maxima F2.8 vs F3.5 cat si de formatul APS-C vs Micro 4/3.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Samyang-ul are avantajul unei distante mai mici de focalizare minime, in schimb bokeh-ul produs de Nikon este mult mai placut. Prima fotografie Samyang 7.5mm + Olympus EM-10 Mk II, a doua Nikon 10.5mm F2.8 + Nikon D7000.

 

Claritate si aberatii cromatice.
Cand am decis sa renunt la sistemul APS-C si implicit la Nikon 10.5mm F2.8, m-am temut ca inlocuirea lui va fi dificila. Pe FF am renuntat la ideea unui obiectiv fisheye deoarece din tot ce am vazut la Nikon, Sigma sau Samyang nimic nu m-a convins, performantele lor optice maxime obtinandu-se la diafragme de F8-F16. Astfel ca odata cu ideea trecerii la sistemul Micro 4/3 am cautat sa vad care sunt optiunile pentru un fisheye, Olympus, Panasonic si Samyang oferind fiecare ceva in acest sens. Am ales Samyang-ul datorita raportului pret-performante foarte bun.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Comparatia intre cele doua obiective trebuie vazuta din prisma unui utilizator de aparat DSLR cu senzor APS-C ce doreste trecerea la un sistem mai compact de tip mirrorless.

 

Am incercat sa compar Nikon-ul 10.5mm cu Samyang-ul 7.5mm in privinta calitatilor optice pentru cadre realizate cu doua aparate de aproximativ aceiasi rezolutie 16Mpx (D7000 vs EM-10 mk II). Pentru a fi sigur de claritate maxima focalizarea am realizat-o manual (pentru Nikon in LiveView), am folosit aceeasi combinatie ISO-timp de expunere-diafragma, iar cadrele au fost realizate la cateva minute unele dupa celalalte. A trebuit sa tin cont in evaluarea imaginilor si de campul de profunzime mai mare din imaginile realizate cu un aparat Micro 4/3 vs APS-C, primul avand un avantaj in acest sens. De asemenea trebuie sa mentionez ca ambele obiective nu prezinta defecte de descentrare, performantele lor optice fiind omogene in toate cele patru colturi.


Surpriza placuta a venit din partea Samyang-ului. Claritatea lui, la toate diafragmele, este pur si simplu excelenta fie ca vorbim de centrul sau de colturile imaginii. Samyang fisheye 7.5mm F3.5 este unul din cele mai bune obiective intalnite de mine pana acum si din aceasta cauza a devenit si unul din obiectivele mele preferate. Pur si simplu nu ai ce sa ii reprosezi din punct de vedere optic: claritate excelenta si un control al aberatiilor cromatice foarte bun. In plus imaginile realizate cu acest obiectiv prezinta un foarte bun contrast.
De partea cealalta, Nikon 10.5mm F2.8 este un bun performer, dar nu se poate ridica la nivelul Samyang-ului. De laudat este faptul ca inclusiv la F2.8 claritatea este buna, iar odata cu inchiderea diafragmei la valori de F5.6-F8 devine foarte buna. Din pacate aberatiile cromatice, fie ca vorbim de cele axiale sau laterale, reprezinta marele minus al acestui obiectiv, acestea gasindu-se la un nivel ridicat. Pana la un punct pot fi corectate cu succes cu diferite programe, dar nu eliminate. Poate ca Nikon se va gandi la o cosmetizare a acestui obiectiv, venind cu o formula optica imbunatatita si cu un motor de autofocalizare inclus.  


Dar sa lasam si imaginile cu cropurile corespunzatoare sa vorbeasca.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am ales aceasta scena pentru evaluarea performantelor la distante mari. Prima fotografie Samyang 7.5mm + Olympus EM-10 Mk II, a doua Nikon 10.5mm F2.8 + Nikon D7000.

 

Serie de cropuri din centrul unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

Serie de cropuri din coltul dreapta jos al unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru evaluarea calitatilor optice la distante medii am ales scena de mai sus. Prima fotografie Samyang 7.5mm + Olympus EM-10 Mk II, a doua Nikon 10.5mm F2.8 + Nikon D7000.

   

Serie de cropuri din centrul unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

Serie de cropuri din coltul stanga jos al unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fotografierea cu soarele in fata constituie un bun prilej pentru a evalua nivelul de aberatii cromatice. Prima fotografie Samyang 7.5mm + Olympus EM-10 Mk II, a doua Nikon 10.5mm F2.8 + Nikon D7000.

 

Serie de cropuri din centrul unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

Serie de cropuri din partea stanga a unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Evaluarea aberatiilor cromatice (abaterile magenta-verde) pentru un contur si un subiect alb. Prima fotografie Samyang 7.5mm + Olympus EM-10 Mk II, a doua Nikon 10.5mm F2.8 + Nikon D7000.

 

Serie de cropuri din partea stanga a unor imagini realizate la diferite valori ale diafragmei. Prima coloana Samyang 7.5mm, a doua coloana Nikon 10.5mm F2.8.

 

In LightRoom se poate realiza intr-o mare masura corectarea aberatiilor cromatice, aberatii ce constituie marele minus al obiectivului Nikon 10.5mm.

 

Pretul este un aspect la care Nikon probabil ca mai trebuie sa umble pentru a face acest obiectiv cu adevarat atractiv. Sigur, platesti un produs premium, Made in Japan, cu o calitate a fabricatiei peste ceea ce intalnim in prima linie de obiective Nikon DX, dar 800 de euro sunt prea multi. Samyang-ul in schimb este mai atractiv, raportul pret-performante fiind imbatabil.
 

Concluzie.

Obiectivele fisheye foarte bune sunt unele pretentioase din punct de vedere al constructiei optice si al controlului calitatii pentru a evita descentrarea. Claritatea in colturi si controlul aberatilor cromatice sunt doua aspecte ce foarte putini constructori reusesc sa le stapaneasca, iar Samyang este unul dintre ei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Samyang-ul este un obiectiv impresionant destinat sistemului Micro 4/3, iar Nikon-ul o buna optiune pentru cei ce fotografiaza cu DSLR-uri Nikon DX.


Samyang a reusit sa produca un obiectiv superb, obiectivul fiind o incantare din toate punctele de vedere. Design-ul este o reusita, constructia este foarte buna, iar din punct de vedere optic nu lasa loc la nici un comentariu. Faptul ca deschiderea maxima a diafragmei este doar F3.5 este un lucru ce il poti trece usor cu vederea datorita stabilizatorului performant prezent pe majoritatea aparatelor Micro 4/3. Pentru iubitorii imaginilor realizate cu obiective fisheye combinatia aparat Micro 4/3 – Samyang 7.5mm F3.5 va fi o incantare atat din punct de vedere al rezultatelor produse cat si din punct de vedere al portabilitatii. In ceea ce priveste Nikon-ul, la 13 ani de la lansare este inca un obiectiv reusit. Este un obiectiv ce l-am folosit cu mare placere pe Nikon D90 si D7000 si pe care il recomand unui utilizator de DSLR-uri DX Nikon. Atentie insa daca nivelul aberatiilor cromatice este unul pe care puteti sa-l acceptati. Acestea si probabil pretul ridicat vor tine departe pe multi potentiali cumparatori, ceea ce nu se va intampla in cazul Samyang-ului.


Pentru mine Olympus EM-10 MkII + Samyang 7.5mm F3.5 reprezinta combinatia mult dorita de aparat compact plus obiectiv fisheye performant stabilizat, Samyang-ul fiind unul din motivele ce nu ma fac sa regret ca am trecut la sistemul Micro 4/3.

 

N.B. Concurentul natural in cazul senzorilor APS-C pentru Nikon 10.5mm F2.8 este modelul Samyang 8.5mm F3.5. Pentru utilizatorii de DSLR Nikon DX dornici de un obiectiv fisheye aceasta este comparatia ce trebuie facuta.

 

Imaginile Raw din acest test au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC.
Întregul conținut audio-vizual și textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor și alte drepturi deținute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.
© Gabriel Bușe

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Fisheye Nikon Nikon10.5mmF2.8 NikonFisheye Samyang Samyang7.5mmF3.5 SamyangFisheye TestFisheye http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/9/obiective-fisheye-samyang-7-5mm-f3-5-si-nikon-10-5mm-f2-8 Sun, 18 Sep 2016 22:23:06 GMT
Aparatul meu http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/7/aparatul-meu  

Cel mai bun sistem și aparat foto...este cel pe care îl ai la tine

 

Știu că prima parte din titlu poate să stârnească multe polemici și acest text nu este o recenzie propriu zisă, ci este experiența mea cu Olympus EM-10 Mk II și sistemul Micro4/3 pe o perioadă mai îndelungată ca aparat personal. Am să descriu în cele ce urmează de ce pentru mine Olympus EM-10 mk II și sistemul construit în jurul lui este cea mai bună optiune pentru fotografia de zi cu zi și cea de călătorie și cum acestea mi-au schimbat modul în care fotografiez.

Dar să vorbesc liber și mai puțin sintetic despre această experiență.

Gata cu kilogramele purtate pe umeri, gata cu momentele în care cântăream și făceam calcule referitoare la ce obiective să iau cu mine, gata cu momentele în care lăsam aparatul acasă pentru că ¨azi sunt prea comod să îl iau cu mine¨, gata cu praful și petele de pe senzor, gata cu visul de a avea un obiectiv super wide sau fisheye cu stabilizator de imagine, gata cu profunzimea de câmp atât de limitată încât nici la F22 toate elementele din cadru nu erau clare.

Acest aparat în aparență banal mi-a redefinit stilul și plăcerea de a fotografia. Era un vis să am un sistem compact cu obiective de calitate, trecând de la fisheye la prime-uri și până la tele-uri, obiective care să aibă toate și stabilizator de imagine. Visam să călatoresc sau să fac ieșiri foto de o zi doar cu o geantă de mici dimensiuni în care să am toată trusa foto alături de strictul necesar. Aceste dorințe pot spune că acum au devenit realitate.

Am prieteni și cunoștințe pentru care ¨the ultimate thing¨ în fotografie este bokeh-ul produs de nu știu ce obiectiv Leica, altul care apreciază cel mai mult calitatea printurilor Cibachrome, sau altcineva care pune mare preț pe ultimul detaliu stors dintr-un fișer Raw de 36 Mpx. În universul meu foto portabilitatea unui sistem (puteți să îi spuneți și comoditate) a ajuns să devină în timp unul dintre cei mai importanți factori, dacă nu cel mai important.

Nu trăiesc din fotografie, dar sunt un tip pretențios, de cele mai multe ori ¨Picky boy¨, ¨Pixel peeper¨ sau cum vreți să îi ziceți. Printez uneori și la dimensiuni de genul 90x60cm și sunt obișnuit cu acea calitate oferită de un senzor FullFrame de 24 de Mpx de la un DSLR Nikon. Din acest punct de vedere sunt obișnuit cu imagini clare și lipsite de zgomot chiar și la ISO 6400, cu un nivel de detalii extrem de ridicat la ISO100, cu posibilitatea de a trage de fișierele Raw în editare uneori până la limită, și nu în ultimul rând cu placerea de a compune un cadru printr-un vizor optic de mari dimensiuni. Dar toate acestea trebuie plătite, și trebuie plătite prin momente în care în călătoriile tale nu mai ești relaxat și nu te mai bucuri de descoperirea locului în care tocmai ai ajuns ci ești obosit sau preocupat de modul în care trebuie să-ți transporți aparatul foto.

Când am luat hotararea că pe lângă sistemul bazat pe un DSLR (ce îl voi folosi încontinuare doar pentru anumite genuri de fotografie) vreau să dezvolt și un sistem mai compact am avut în vedere următoarele cerințe: să fie cât mai portabil posibil, aparatul să aibă un design atrăgător, un stabilizator de imagine integrat sau obiective stabilizate optic, un vizor electronic și ecran rabatabil, performanțe bune până la sensibilitați de ordinul ISO 3200 și nu în ultimul rând un preț atrăgător.

ø;

Astfel am ajuns la Olympus EM-10 Mark II. Nu e ultima fiță în domeniul mirrorless-urilor și nu are ISO nu știu câte sute de mii, dar e argintiu, retro, și te strigă să îl iei cu tine. În plus nu îți faci credit pe treizeci de ani să ți-l cumperi. Apropos de asta, 450 euro aparatul, 335 euro pentru un obiectiv wide Olympus 9-18mm, 99 euro unul Panasonic 20mm F1.7, 99 euro un Olympus 40-150mm ED F4-5.6 și 275euro un fisheye Samyang, cât m-au costat fiecare, mi se pare excelent. Toate produsele au fost cumpărate noi cu garanție, din Franța și Germania, din lanțuri de magazine cunoscute: Fnac, Auchan, Amazon. Îmi pare rău dacă în România aceste promoții și prețuri nu sunt posibile, dar aceasta este realitatea.

Acum sa iau puțin la purecat fiecare obiect din cele amintite mai sus.

Olympus EM-10 II, la jumătate din preț cât un EM-5 II oferă 90% din capabilitățile acestuia. Pentru mainile mele și pentru a-l transporta în călătorii este perfect. Stabilizatorul de imagine funcționează așa cum m-am așteptat, cu un câștig de trei trepte, astfel că toate obiectivele devin acum stabilizate. Chiar și un fisheye. Super! Raportul de imagine 4:3 chiar dacă aveam impresia că e un dezavantaj, începe să îmi placă din ce în ce mai mult. Aparatul are toate funcțiile la moda, wi-fi, obturator electronic, touchscreen, șapte butoane programabile, vizor electronic și ecran foarte bune. Ce îți poți dori mai mult!? Calitatea imaginii? Suficient de bună încât să nu mă plâng. Rezoluția de 16 Mpx este suficientă pentru printuri 30x40cm la 300dpi fără interpolare, latitudinea de procesare a fișierelor Raw la Iso200 este foarte ridicată, iar zgomotul de imagine este scăzut la sensibilități de ordinul ISO 1600. În plus fișierele Jpeg Olympus sunt mai bune ca niciodată (asta pentru cine s-a săturat de Raw).

Sigur un fișier realizat cu un DSLR Nikon FF de 24 Mpx este altceva, dar mi-am pus întrebarea: cât de mare este diferența sau saltul calitativ pentru ceea ce fotografiez în 90% din timp? Destul de mică încât să nu mă fi atins de Nikon în ultimele luni.

Și apoi obiectivele...

Olympus 9-18mm F4-5.6. Love it! Un obiectiv wide 18-36mm în echivalent 35mm, foarte compact, ce cântărește 150 grame. O minune a ingineriei Olympus și unul din atuurile sistemului Micro 4/3. Exemplarul meu la 9 mm și F4 este puțin descentrat în extremele din partea dreapta, dar între F5.6 și F8 acest lucru nu se mai observă și rezultatele sunt foarte bune. Uneori pare de jucărie și performanțele optice pentru subiectele foarte îndepartate și focalizarea la infinit sunt medii, dar în majoritatea cazurilor  se comportă excelent. Diametru de 52 mm pentru filtre este unul mic pentru un obiectiv wide, astfel că poți găsi filtre la prețuri decente pentru el. Un filtru ND1000 și unul de polarizare și-au făcut loc deja în trusa mea. Este o plăcere sa fotografiezi cu acest obiectiv și se regăsește pe aparatul meu în peste 75% din timp.

Olympus 40-150mm ED F4-5.6. Un obiectiv subestimat de mulți. Vine de multe ori în kit cu mirrorless-urile Olympus și majoritatea încearcă să scape repede de el. Dar, este ușor, focalizează rapid, iar calitatea optică între 70 și 150mm este surprinzător de bună. Chiar și în colțurile cadrului la aceste distanțe focale nu ne putem plânge. Plastic fantastic!

Samyang 7.5mm fisheye. ¨Oh la vache!¨ cum ar spune francezul. Citisem mai multe recenzii despre acest obiectiv și ceea ce văzusem ca imagini era foarte promițător. Am achiziționat un prim exemplar pe gri, care s-a dovedit a fi descentrat în partea dreaptă chiar și la F5.6. L-am returnat. În ziua de azi este o excepție să primești un obiectiv în standarde, dar știam că performanțele acestui obiectiv pot fi mai ridicate. Stiu o să ziceți ¨Pixel peeper...¨. Și apoi a venit un exemplar pe negru. Și negru a fost norocos! Dacă apreciezi fisheye-urile nu se poate să nu îți placă acest obiectiv. Super compact, foarte bine construit și cu rezultate excelente în ceea ce privește aberațiile cromatice și claritatea oferită la toate diafragmele chiar și în colțuri. Până acum aveam impresia că Nikon-ul 10.5mm fisheye folosit pe un DSLR APS-C este un obiectiv foarte bun, dar Samyang-ul este peste el. Nikon-ul probabil că va pleca la altcineva.

Panasonic 20mm F1.7. Un obiectiv pancake ce îl poți lăsa tot timpul pe cameră. Compact, cu o greutate de 87 de grame (da, optzeci și șapte!), luminos, cu un bokeh surprinzator de plăcut și o claritate excelentă la toate diafragmele. Capricios cu un banding de toată frumusețea când ți-e lumea mai dragă, dar uimitor ca rezultate în majoritatea cazurilor.   

Cam aceasta este trusa foto ce o utilizez în majoritatea timpului. Atunci când este cazul o susține un minitrepied Jobi GorillaPod SLR Zoom. Dacă e să călătorim light, light să fie! Totul pune accent mai mult pe plăcerea de a fotografia și mai puțin pe ¨the ultimate performance and technology¨.

În ultimile săptămâni am vizitat și fotografiat multe locuri, iar acest lucru l-am făcut apreciind mai mult călătoria în sine. Nu am fost la vânătoare de cadre, ci am fost să vizitez, să descopăr și apoi să fotografiez (sau cel puțin așa am simțit la final). Atunci când ești într-o călătorie probabil că fotografia ca activitate trece pe planuri secundare odată cu scăderea în greutate a echipamentului foto, dar cu siguranță trece în față ca naturalețe. 

Rucsacul sau geanta mare în care era echipamentul foto l-am înlocuit cu o geantă de umăr mică și discretă în care pot lua tot ce am descris mai sus. Toate la un loc, aparat plus patru obiective, cântăresc nici mai mult nici mai puțin decat 1 kg. Suficient cât să uiți de multe ori că le ai la tine, să fii un călător și apoi un fotograf. 

 

Imaginile Raw de mai jos sunt realizate cu Olympus EM-10 Mark II și cele patru obiective. Prelucrarea lor a fost făcută folosind programul Lightroom CC.

Întregul conținut audio-vizual și textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor și alte drepturi deținute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Aparatulmeu Olympus Olympus40-150 Olympus9-18 OlympusEM-10MarkII Panasonic20 Samyang7.5 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/7/aparatul-meu Mon, 25 Jul 2016 19:09:17 GMT
Test Fujifilm XT-1 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/6/fujifilm-xt-1-review-fuji-world  

Test Fujifilm XT-1 – Fuji World

 

Îmi amintesc de momentul când am luat în mană pentru prima dată un Fujifilm XT-1, era într-un magazin parizian în primavara anului 2014. Atunci am exclamat în sinea mea, “Asta este o cameră serioasă!”, iar sentimentul de extremă soliditate al blocului metalic din care este construit aparatul a rămas în amintirea mea până în ziua de astăzi. Prin intermediul celor de la F64 am avut ocazia să testez în această primăvară un Fujifilm XT-1 alături de obiectivul  Fuji XF 18-55 F2.8-4 OIS.

Povestea Fujifilm începe în 1934 și spre deosebire de rivalul de odinioară Kodak, continuă și astăzi cu succes și în domeniul camerelor digitale. Fujifilm, față de Kodak (al cărui insucces este studiat și în universități astăzi), a știut în momente potrivite să își modifice strategia de marketing și gama de produse astfel încât să rămână foarte competitiv pe piață. Astfel au aparut seriile Fujifilm X: X100, X10-30, X-M, X-A, X-E, X-Pro, și XT, aparate cu un design retro ce au prins foarte bine la public. Fujifilm a intuit foarte bine că utilizatorul caută mai mult decât un simplu dispozitiv pentru a face fotografii, caută un aparat pentru plăcerea de a fotografia și care să se integreze alături de alte accesorii în stilul personal al fiecăruia.

Ca design și comenzi XT-1 se apropie foarte mult de o cameră clasică cu film.

 

Dacă facem abstracție de X-Pro2 apărut recent, și care se adresează totuși unui public diferit, Fujifilm XT-1 se situează în vârful gamei aparatelor mirroless Fuji. Beneficiind de un senzor CMOS X-Trans fără filtru Low Pass și cu o dispunere a pixelilor diferită față de senzorii Bayer tradiționali, având caracteristici de top la toate nivelurile, XT-1 se adresează utilizatorilor avansați sau profesioniștilor ce vor o alternativă la tradiționalul DSLR voluminos și greu.

Ajungând la finalul introducerii să trecem la capitolele la care cred eu că punctează pozitiv și la cele la care ar mai trebui îmbunătățit acest aparat.

Construcția aparatului ar primi nota 10 dacă nu ar exista câteva rezerve despre care am să vorbesc la finalul acestui capitol. În afară de Olympus EM-5 mkII nu am mai întâlnit un corp de aparat care să îmi confere același sentiment de soliditate. Nici macar X-Pro1 sau 2, nu imi inspiră acest sentiment “de tanc, obiect indestructibil”. În plus, cu 440 de grame este unul dintre cele mai ușoare aparate mirrorless din această clasă.

Corpul lui XT-1 este ca dimensiuni și greutate sub un DSLR din aceiași clasă semipro și nu departe de un aparat mirrorless cu senzor micro 4/3.

 

Aparatul construit dintr-un aliaj de magneziu are un design retro superb, cu rotițe de control în partea superioară pentru ISO, timpul de expunere și compensarea expunerii. Sub primele două rotițe se găsesc selectoarele pentru modurile de declanșare și măsurarea expunerii. În partea din spate avem acces la vizorul electronic și ecranul ce se înclină.

Vizorul electronic este unul de top. Este foarte, foarte mare, cu o rezoluție excelentă și este cel mai bun vizor electronic pe care l-am utilizat până acum pe un aparat foto. Sigur, îți va lua un pic de timp până să te acomodezi cu el dacă esti obișnuit să utilizezi un vizor optic mare de la un aparat DSLR FF pentru că este o experiență diferită, dar vei avea foarte puțin să îi reproșezi. O altă funcție ce am apreciat-o la acest vizor a fost aceea că în modul portret sunt afișate automat setările rotite în partea de jos a cadrului.  Ecranul de asemenea este foarte bun și posibilitatea de a-l înclina reprezintă un plus, dar faptul că nu este prevăzut cu o funcție touchscreen este o omisiune ce nu va fi pe placul multora.

Vizorul electronic este excepțional ca dimensiune și rezoluție, iar ecranul ce se înclină este montat pe un șasiu foarte solid.

 

Un alt mare plus este faptul că aparatul este foarte bine protejat contra intemperiilor cu garnituri în numai puțin de 80 de puncte și că poate funcționa până la temperaturi de -10 grade Celsius. Aici se vede intenția Fuji de a oferii un aparat care se adresează și profesioniștilor ce îl vor utiliza în cele mai nefavorabile condiții. O concesie adusă construcției foarte solide o reprezintă faptul că nu avem un bliț integrat ci unul extern livrat în pachetul aparatului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Una dintre diferențele față de clasele inferioare de aparate o reprezintă rezistența sporită la intemperii. Am testat XT-1 și în condiții de ploaie și s-a comportat impecabil.

 

Și la sfârșit ce nu mi-a plăcut. În primul rând cauciucurile de pe corpul aparatului au tendința să se umfle și să se dezlipească. Nu este vorba numai de exemplarul ce l-am avut eu la test (și care probabil că a trecut prin multe mâini și de aceea erau mai toate umflate), dar am întâlnit și alte exemplare ce nu au fost folosite intens și la care cauciucul ce protejează mufele conexiunilor aparatului era umflat. Mă întreb cât de bine va mai fi protejat aparatul împotriva apei când o astfel de ușită ce protejează conexiunile nu se mai închide ermetic? Este o problemă bine cunoscută a acestui aparat, un defect de concepție ce probabil Fuji îl va remedia la următoarea serie XT-2 folosind alt tip de cauciuc și adeziv. Al doilea lucru ce nu mi-a plăcut a fost acela că butoanele și rotile din plastic ale aparatului sunt mici și prea băgate în interiorul carcasei, astfel că se acționează mai greu decât m-am așteptat. Este păcat că aceste mici detalii scăpate în faza de proiectare a aparatului umbresc impresia de super calitate a corpului.

Meniul nu este din cele mai intuitive din cate am întâlnit, dar numeroasele posibilități de configurare a butoanelor (nu mai puțin de șase butoane programabile!) alături de rotițele și selectoarele externe te vor face să îl accesezi foarte, foarte rar. În plus regăsim un buton dedicat unei secțiuni Quick Menu unde se găsesc principalii parametrii. Din acest ultim punct de vedere, al accesului la comenzi, ergonomia este excelentă, iar priza aparatului este perfectă pentru maini mici și medii. Un lucru la care trebuie să aveți grijă, în cazul în care folosiți des rotița pentru timpii de expunere, este acela că puteți roti accidental și selectorul pentru măsurarea expunerii aflat sub ea. Mi s-a întâmplat de multe ori și am ținut să îl menționez.

Autonomia bateriei mi s-a parut a fi un punct pozitiv. Am reușit cu o baterie încărcată să fac maxim 470 de cadre plus câteva filme într-o utilizare mixtă cu ecranul și vizorul electronic. Găsesc această valoare ca fiind una bună mai ales dacă ținem cont de vizorul electronic de mari dimensiuni și cu o rezoluție foarte mare (cunoscut fiind faptul că aparatele cu vizor electronic performant consumă mai mult cu el activat decât în utilizarea cu ecranul pornit). Prezentă este și funcția wi-fi care funcționează perfect cu aplicația Fujifilm Camera Remote.

Obturatorul mecanic permite un timp maxim de expunere de până la 1/4000sec, iar cel electronic un timp maxim de 1/32000sec. Astfel poți face fotografii și ziua la deschideri maxime ale diafragmei de ordinul F1.2-F1.4 și fotografii fără să atragi deloc atenția, obturatorul eletronic find perfect silențios.

Obturatorul electronic silențios îți permite să faci fotografii fără să atragi deloc atenția (Raw, F3.6, ISO1600, 1/60sec, 33mm).

 

Autofocalizarea este pentru subiectele staționare rapidă și precisă. Pentru subiecte în mișcare am încercat sistemul în câteva ocazii și rezultatele nu au fost spectaculoase sau cel puțin nu edificatoare. Acest lucru l-am făcut cu obiectivul XF 18-55 F2.8-4 OIS avut la dispoziție și pentru o scenă la care fundalul era foarte aglomerat, iar aparatul nu focaliza pe subiectul dorit. Cu proxima ocazie voi repeta acest test poate cu un obiectiv tele și pentru mai multe scenarii. În ciuda faptului că este capabil să realizeze fotografii la o cadență impresionantă de 8 cadre/secundă cu sistemul de autofocalizare activ, cred că XT-1 nu se adresează fotografierii competițiilor sportive. Putem vedea cele 8 cadre/secundă cu funcția de autofocus activă ca încă o caracteristică de varf a acestui model față de alte camere mirrorless.

Cum spuneam am avut aparatul la test împreună cu un obiectiv Fujifilm XF 18-55 F2.8-4 OIS. Acest obiectiv, oferit ca și obiectiv de kit pe XT-1, l-am găsit a fi unul foarte interesant. Cu siguranță se află într-o ligă superioară față de obiectivele de kit oferite de alți producători. În primul rând calitatea construcției este foarte bună. Corpul este metalic, cele trei inele (pentru zoom, focalizare și diafragma) se acționează fluid și cu o rezistență mecanică atent studiată, iar sentimentul pe măsură ce fotografiezi cu el este unul foarte pozitiv. Această dotare (prezentă la obiectivele Fuji) cu un inel pentru controlul diafragmei am găsit-o foarte utilă. Optic de asemenea este un obiectiv foarte bun, iar faptul că este mai luminos (F2.8-4) decât majoritatea obiectivelor de kit oferite de alți producători reprezintă din nou un plus. Exemplarul meu a fost descentrat-mai soft în partea stângă la deschideri maxime ale diafragmei (până a ajuns la mine cred că a trecut prin multe), dar chiar și asa de la F5.6 în sus am regăsit o excelentă claritate atât în centru cât și în toate extremele cadrului la toate distanțele focale. Stabilizatorul de imagine a funcționat foarte bine, oferindu-mi constant un câștig de 3 trepte față de inversul distanței focale. Cu sigurantă XF 18-55 F2.8-4 OIS face o echipă foarte bună cu XT-1 atât în ceea ce privește calitatea construcției cât și ca și calitate a imaginii oferite. 

(Raw, F4, ISO6400, 1/13sec, 55mm).

 

Atât la capătul wide cât și la cel tele, stabilizatorul optic al obiectivului XF 18-55 F2.8-4 OIS este foarte eficace (Raw, F2.8, ISO6400, 1/4sec, 18mm).

 

Din punct de vedere optic obiectivul Fuji XF 18-55 F2.8-4 OIS este o reușită, de la valori de F5.6 claritatea fiind foarte bună chiar și în extremele cadrului (Raw, F5,6, ISO640, 1/15sec, 18mm).

 

Deschiderea maximă F2.8 a obiectivului de kit reprezintă un plus atât în ceea ce privește cantitatea de lumină captată cât și ca profunzime de câmp redată (JPEG, F2,8, ISO1250, 1/15sec, 18mm).

 

Calitatea imaginii aparatului este într-un cuvânt: excelentă! Probabil printre cele mai ridicate în clasa de senzori APSC, chiar dacă senzorul de pe XPRO-2 sau alți senzori Sony mai noi apăruți sunt la fel de performanți. Trebuie să vezi cu ochii tăi, să testezi și să compari ca să te convingi că fișierele produse de senzorul X-Trans sunt de top, atât ca zgomot cât și ca detalii redate. Încă din vremea seriilor DSLR S Pro (preferate de fotografii de nuntă pentru gama dinamică și culorile deosebite redate), Fujifilm este recunoscut pentru fișierele JPEG produse de aparatele sale, iar XT-1 nu face excepție. Am regăsit 11 moduri de simulare a filmelor produse de Fuji, dintre care am preferat să folosec modul Velvia și Astia în majoritatea timpului. Felul în care aceste moduri atent studiate redau culorile și detaliile m-a facut să nu fiu atat de interesat de procesarea fișierelor Raw ca în cazul altor aparate. Pur și simplu fișierele JPEG sunt foarte bune astfel că vei apela la editarea Raw-urilor doar pentru corecția expunerii în scenele cu gamă dinamică ridicată sau pentru reducerea zgomotului la sensibilități de ordinul ISO6400. Chiar și la aceste sensibilități fișierele JPEG au un excelent balans între detalii și zgomot. În rest, este o plăcere să privești imaginile produse de acest aparat. Pe setarea Velvia culorile sunt vii, saturate, dar fără să pară nenaturale. Sistemul de expunere al aparatului l-am găsit a fi de asemenea ireproșabil. Cadrul după cadru XT-1 mi-a oferit rezultate excelente din toate aceste puncte de vedere.

În majoritatea timpului pentru fișierele JPEG am preferat să folosesc simularea de film Velvia care oferă culori saturate și o claritate foarte bună (JPEG Velvia, F8, ISO200, 1/1600sec, 18mm).

 

(JPEG Velvia, F4, ISO200, 1/170sec, 55mm).

 

(JPEG Velvia, F4, ISO200, 1/15sec, 48mm).

 

(JPEG Velvia, F9, ISO400, 1/420sec, 55mm).

 

(JPEG Velvia, F8, ISO200, 1/320sec, 18mm).

 

Nivelul de detalii oferit de acest senzor X-Trans fără filtru Low Pass, mai ales procesând fișierele Raw cu un software adecvat, este unul  foarte ridicat și lipsit de fenomenul de moire (Raw, F8, ISO200, 1/75sec, 55mm).

 

(Raw, F22, ISO200, 1/40sec, 18mm).

 

Fișierele Raw au o latitudine foarte mare de procesare, acest lucru făcându-se fără a introduce mult zgomot în imagine (Raw, F5, ISO400, 1/120sec, 55mm).

 

(Raw, F11, ISO200, 1/120sec, 55mm).

 

Atât pentru fișierele JPEG cât și pentru cele Raw calitatea la valori ISO ridicate am găsit-o a fi remarcabilă (JPEG, F2.8, ISO2500, 1/15sec, 18mm).

 

(Raw, F2.8, ISO2500, 1/15sec, 18mm).

 

(Raw, F3.6, ISO5000, 1/15sec, 34mm).

 

Chiar și la sensibilități ridicate de peste ISO 3200 am găsit că nivelul de zgomot este unul deosebit de redus, aparatul oferindu-ți încredere pentru a folosi tot intervalul nativ ISO 200-6400 (Raw, F2.8, ISO5000, 1/30sec, 18mm).

 

Dacă aș avea ceva de comentat la acest capitol ar fi faptul că uneori în fișierele JPEG detaliile sunt redate într-un mod diferit față de aparatele cu senzor de tip Bayer (mai articial și nesaturate) și faptul că imaginile au un contrast prea ridicat astfel că în scenele cu gamă dinamică mare detaliile din zonele întunecate nu mai sunt vizibile. Pentru fișierele JPEG din cameră și inclusiv pentru cele rezultate din editarea fișierelor Raw cu softuri Adobe acest efect de redare artificială a unor detalii (numit și "efect de fermoar") este cauzat de procesul de demozaicare folosit atât de softul intern al aparatului cât și de către cele produse de Adobe. Recomand testarea și folosirea și a altor softuri pentru editarea fișierelor Raw produse de senzorii X-Trans în cazul în care doriți cele mai bune rezultate posibile, Raw Therapee find un bun exempu. A doua chestiune a contrastului ridicat nu este problematică, fișierele Raw având o latitudine foarte mare de procesare astfel încât poți ajusta expunerea fară a avea mult zgomot în imagine. Din acest punct de vedere senzorul prezent pe XT-1 este unul de top, printre cele mai bune întâlnite până acum.

Pentru redarea maximă de detalii realizate de senzorul lui XT-1 recomandarea mea este să testați și alte softuri pe lângă cele produse de Adobe (JPEG vs Raw LR vs Raw Therapee și , F8, ISO200, 1/250sec, 18mm).

 

Chiar și în cazul unor corecții ale expunerii cu +2, +3 EV pentru fișierele Raw nivelul de zgomot rămâne foarte scăzut (JPEG vs Raw, F8, ISO200, 1/250sec, 18mm).

 

(JPEG vs Raw +3EV, F8, ISO200, 1/500sec, 18mm).

 

În cazul în care am avut zone complet arse printr-o editare a fișierelor Raw am putut recupera o mare parte din detalii (JPEG vs Raw, F4, ISO200, 1/500sec, 55mm).

 

Deja fișierele JPEG sunt foarte bine optimizate chiar și la valoarea maximă ISO6400 pentru care este disponibil și formatul Raw, iar prin procesarea acestuia din urmă se vor obține printre cele mai bune rezultate corespunzătoare unui senzor APS-C  (JPEG vs Raw, F2.8, ISO6400, 1/4sec, 18mm).

 

Pentru a evalua totuși cum se comportă aparatul la sensibilități ridicate am procesat fișiere Raw și le-am comparat cu cele JPEG produse direct de camera. De asemenea am comparat fișierele Raw realizate cu XT-1 cu cele obținute cu alte două aparate de 16 Mpx avute la dispoziție. Unul a fost Nikon D7000 ce are în componență un senzor de 16 Mpx APSC Bayer pe care eu îl găsesc încă foarte performant, iar al doilea un Olympus EP-5 cu un senzor Micro 4/3 Bayer ce se regăsește și pe unul din competitorii lui XT-1, și anume EM-5 mk II. Până nu am testat aparatul aveam formată următoarea prejudecată (din foarte multe surse pe care le-am citi): aparatele mirrorless Fuji supraevaluează valorile ISO, sau pentru același timp de expunere, valoare ISO și aceiași diafragmă produc imagini mai întunecate. “Fuji trișeaza”, ISO6400 este în realitate ISO4000 samd. Realitatea stă în felul urmator: după ce am testat în paralel cele trei aparate (dincolo de diferențele dintre obiective și faptul că imaginea realizată cu EP-5 la ISO 3200 este tremurată) pot spune că da, la aceiași valoare a diafragmei, timpului de expunere și valorii ISO, XT-1 produce imagini ce sunt puțin mai întunecate, dar fără a avea diferențe mari. Acest lucru nu îl găsesc a fi un inconvenient și chiar în cazul în care în editare am adus imaginile la aceiași luminozitate cu celelalte două aparate, nivelul de zgomot a fost unul foarte redus. Întreaga plajă ISO200-6400 pentru care aparatul produce fișiere Raw este utilizabilă fară nici o reținere. Chiar și la ISO 6400 (procesate și în LR și în Raw Therapee - un convertor ce nu preia anumite setări de corecție chiar din Raw) fișierele prezintă un nivel redus de zgomot.

(JPEG, LR, Raw NR COLOR 25, Raw NO NR + cropuri 100%, 18mm).

 

Fujifilm XT-1 vs Nikon D7000 vs Olympus EP-5 (LR, Raw NO NR + cropuri 100%, 18mm, 14mm).

 

Dincolo de zgomotul redus, detaliile redate de senzorul de 16 Mpx sunt extrem de ridicate. Personal nu am simțit nevoia de mai mult, iar la nivel de detalii fine senzorul X-Trans fară filtru Low Pass (caracteristic Fuji), atunci când fișierele sunt procesate corespunzator, mi s-a părut a fi superior în multe privințe senzorilor de tip Bayer de 16 Mpx pe care i-am mai testat. Un exemplu în acest sens este lipsa fenomenului de moire pe care nu l-am observat în vreuna dintre imagini.

Așadar tehnologia “Fujifilm X-Trans fară filtru Low Pass” nu este doar marketing ci beneficiile se văd și în situații reale.        

Calitatea fișierelor video mi s-a părut a fi una bună pentru a înregistra ocazional scurte videoclipuri Full HD, dar concurenții stau mai bine la acest capitol. Dacă calitatea video reprezintă o prioritate la această clasă de aparate, aruncați un ochi la Sony A6300 sau Panasonic GX8.


 

Capitolul preț este unul delicat. Chiar și la doi ani și jumătate de la apariție XT-1 este unul din aparatele la care prețul nu a scăzut foarte mult. Probabil că odată cu apariția lui XT-2 acest lucru se va întâmpla, așa cum a fost cazul lui X-Pro1 care a ajuns și la 300 de euro la sfârșitul producției (super afacere!). Competitorul cel mai apropiat îl găsesc a fi Olympus EM-5 mk II, fiecare aparat venind cu avantajele lui. Olympus cu stabilizator integrat în corp și o gamă de obiective mai compacte, iar Fuji cu o calitate mai bună a imaginii mai ales la sensibilități ridicate. Decizia va aparține cumpărătorului, iar dacă prețul lui XT-1 este pentru mulți descurajant, și puteți să vă lipsiți de unele caracteristici, merită să aruncați o privire la Fuji XT-10 un aparat care poate că vi se va părea la fel de bun.

În concluzie, Fujifilm XT-1 este o cameră cu foarte multă personalitate. De la designul încântător și până la imaginile excelente produse, este o cameră la care din punct de vedere tehnic ai puține lucruri să îi reproșezi. Câteva detalii de finisare mai iau din strălucirea acestui model varf de gamă Fujifilm, dar XT-1 rămâne una dintre cele mai dorite camere mirrorless atât de către fotografii entuaziaști cât și de catre unii profesioniști.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Plusuri

  • corp din aliaj de magneziu extrem de solid cu un design retro foarte inspirat
  • protecție sporită împotriva intemperiilor și interval de funcționare până la -10 grade Celsius
  • ergonomie bună cu multiple comenzi externe și posibilități extinse de personalizare
  • vizor electronic de top, foarte mare și cu o rezoluție excelentă
  • ecran de 3 inch ce se înclină, montat pe un șasiu solid
  • sistem de autofocalizare reactiv în lumină bună și precis în lumină slabă pentru subiecte staționare
  • mod rafală cu 8 cadre pe secundă cu funcția de autofocalizare activă
  • obturator electronic silențios ce permite timpi de expunere până la 1/32000sec
  • obiectiv de kit excelent construit, luminos și cu o foarte bună calitate a imaginii
  • senzor ce oferă o calitate a imaginii foarte bună pe tot intervalul ISO 200-6400
  • fișiere JPEG de top cu un foarte bun echilibru culori-detalii-zgomot
  • fișiere Raw ce oferă o latitudine foarte mare de procesare
  • sistem de măsurare a expunerii foarte bun
  • diferite moduri de simulare a filmelor Fuji excelent implementate
  • autonomie bună a bateriei
  • sistem wi-fi ce funcționează foarte bine

Minusuri

  • cauciucurile de pe corp au tendința să se umfle și să se dezlipească
  • butoanele și roțitele din plastic sunt mici ca dimensiuni și dificil de acționat
  • lipsa funcției touchscreen
  • calitate video mai slabă decat a concurenților
  • uneori detaliile sunt redate artifical (consecință a algoritmilor de demozaicare)
  • preț încă foarte ridicat

 

Notare

  • Construcție 9/10
  • Ergonomie 8/10
  • Meniu 7/10
  • Baterie 8/10
  • Obiectiv kit XF 18-55mm OIS 9/10
  • Autofocus în lumină bună 9/10
  • Autofocus în lumină slabă 8/10
  • Calitatea imaginii în lumină bună –JPEG 10/10
  • Calitatea imaginii în lumină bună –Raw 10/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 9/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –Raw 9/10
  • Video 6/10
  • Preț 7/10

 

Imaginile Raw din acest test au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC și Raw Therapee 4.2.1.

Întregul conținut audio-vizual și textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor și alte drepturi deținute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) FujiXT1 FujifilmXT1 FujifilmXT1review FujifilmXT1test XT1 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/6/fujifilm-xt-1-review-fuji-world Mon, 20 Jun 2016 22:33:42 GMT
Test Olympus OM-D EM-10 mark II http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/3/test-olympus-om-d-em-10-mark-ii  

Test Olympus OM-D EM-10 mark II – Si mai stilat

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

¨Daca un nou tip de aparat foto iti va oferii satisfactii mai mari pe masura ce il utilizezi mai mult, atunci acesta va castiga un loc permanent in inima ta si iti va deveni un dispozitiv fotografic indispensabil si pretios¨  acestea erau cuvintele lui Yoshihisa Maitani cel care pe parcursul a patruzeci de ani a fost autorul designului celebrelor serii Olympus Pen, Pen F, OM.

Am avut la test o reinterpretare a clasicei serii OM si anume Olympus OM-D EM-10 mark II, un aparat de care am fost foarte interesat. Altfel, cum sa scrii despre un aparat care iti place, pe care ti-l doresti, dar in acelasi timp sa fi si obiectiv? E un lucru delicat, dar am incercat sa punctez atat partile bune cat si cele care ar mai fi putut fi imbunatatite. Am sa explic si de ce cred ca acest model poate avea un loc in trusa mea foto alaturi de aparate mai mari DSLR Nikon.

Fiind apropiat de un aparat compact ca dimensiuni, EM-10 mark II incape foarte usor intr-o geanta de mici dimensiuni sau intr-un buzunar mai mare.

 

Olympus OM-D EM-10 mark II este o evolutie a primei variante mark I si cred ca si a lui EM 5 mark I la majoritatea capitolelor, intregul pachet fiind foarte omogen si punctand exact la capitolele care conteaza pentru mine in acest segment de aparate. 

Suma specificatiilor este impresionanta. Aparatul are un design atragator, este compact, foarte bine construit, are un ecran ce se inclina, un vizor electronic foarte bun, un stabilizator de imagine performant, flash incorporat, un senzor cu performante dovedite pe multe modele, obturator electronic silentios, wi-fi, touchscreen, si acces la toate obiectivele compacte ale sistemului micro 4/3. Toate acestea sunt oferite la un pret foarte corect si fac din Olympus OM-D EM-10 mark II o alegere excelenta pentru cei ce cauta un aparat mirorless sau un aparat compact capabil. Si daca toate caracteristicile insirate mai sus nu v-au convins inca, sa le luam pe rand. 

Primul contact cu aparatul este unul foarte pozitiv. Designul si liniile camerei te atrag si nu poti ramane indiferent la efortul depus de oamenii ce lucreaza la Olympus. Corpul metalic este solid, foarte bine finisat, dar nu are totusi aceiasi senzatie de ¨tanc¨ ca si Olympus EM-5 mark II. Este insa mai discret si mai usor decat EM-5 mark II cu aproximativ 80g.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Tactil cele doua rotite metalice se simt excelent si functioneaza foarte bine.

 

Functiile si butoanele in partea superioara sunt un exemplu de ergonomie, existand aici doua rotite plus trei butoane programabile. In plus regasim mici subtilitati de design, asa cum ar fi comutatorul oprit/pornit/flash, cele doua rotite metalice si rotita cu modurile P/A/S/M, toate finisate cu atentie intr-un stil retro pentru a sensibiliza utilizatorul. Trebuie sa recunosc ca tot conceptul este unul reusit si functioneaza foarte bine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cumutatorul OFF/ON/Flash este un element de design ce aminteste de clasicele OM1 si OM2.

 

In partea din spate regasim ecranul tactil cu o diagonala de 3 inch ce se inclina si un vizor excelent, vizor ce mi s-a parut a fi o evolutie fata de cel de pe vechiul EM10 sau de pe EM-5 mark I. In practica ambele functioneaza foarte bine, vizorul fiind mare, clar si cu o rezolutie excelenta de 2.36 milioane puncte. Desi uneori prefer un ecran ce se inclina in locul celui full orientabil, in acest caz am intalnit un mic inconvenient. Cand vrei sa fotografiezi de la firul ierbi cu ecranul inclinat, de multe ori acesta este obstructionat de ocularul de cauciuc al vizorului. Acest lucru poate fi insa partial rezolvat prin scoaterea ocularului de cauciuc din jurul vizorului. Alt lucru ce nu mi-a placut la capitolul ergonomie au fost elementele de care este prinsa cureaua aparatului, elemente ce deranjeaza la degete chiar mai mult ca in cazul lui EM-5 mark II.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ecranul de 3 inch ce se inclina este foarte util, dar in multe situatii este obstructionat de ocularul din cauciuc al vizorului.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F3.5, ISO200, 1/4sec, 14mm).

 

Meniul poate parea stufos, dar functia Super Control Panel (in care regasesti principalele setari) si butoanele configurabile te vor face sa nu il accesezi prea des. In utilizare procesorul aparatului este la inaltime, fisierele RAW+JPEG fiind inregistrate si procesate rapid. Un lucru ce l-am constatat a fost ca sunetul obturatorului mecanic este acum mai infundat si mai discret fata de alte aparate mirrorless Olympus, astfel incat chiar si fara obturatorul electronic activat poti face fotografii fara sa atragi atentia. Binenteles obturatorul electronic este un bonus avand un timp maxim de expunere de 1/16000sec fiind si perfect silentios.

Sistemul de autofocus este imprumutat de pe EM-5 mark II si nu este un lucru rau. Focalizarea (ce depinde binenteles si de obiectiv) se face rapid si sigur pentru subiectele statice, dar pentru subiecte aflate in miscare nu este cel mai performant sistem. Ce mi-a placut foarte mult, si i-am gasit utilitatea, este noul mod ¨AF targeting pad¨ ce iti ofera posibilitatea ca in momentul in care faci fotografii prin vizorul electronic sa poti muta punctul de autofocus atingand ecranul. Foarte practic!  Alta functie cu potential in special in fotografia macro, dar pe care nu am apucat sa o testez, o reprezinta ¨Focus Bracketing-ul¨. Aceasta iti ofera posibiliatea sa faci mai multe cadre ce au o profunzime de camp diferita pentru ca mai apoi acestea sa fie combinate intr-o singura fotografie.

Aparatul are o conectivitate wi-fi care din experienta cu Olympus EP-5 functioneaza foarte bine.

Discutand despre calitatea imaginii, remarcile mele sunt urmatoarele. Ca si in cazul lui EM-5 mark II (testat aici http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/12/test-olympus-om-d-e-m5-ii), fisierele JPEG au un bun echilibru intre detaliile redate si zgomotul de imagine, atata timp cat setarea pentru reducerea zgomotului este pe Low sau chiar Off. Gama dinamica, zgomotul la sensibilitati ridicate si zgomotul indus de procesarea mai agresiva a fisierelor Raw se simt ca sunt un pic sub un aparat cu un senzor performant APS-C (de exemplu cel de pe Nikon D5500). Redarea culorilor in fisierele Jpeg se face placut si cald (uneori prea cald), dar poti configura aparatul pentru o redare cat mai fidela a acestora.

Ca o paranteza, am avut aparatul la test cu un obiectiv de kit Olympus pancacke 14-42 EZ, iar din experienta a mea cu acest obiectiv (este a doua oara cand utilizez acest obiectiv) nu il recomand. Sigur, este compact si usor, dar este mult prea soft. Din punct de vedere optic cred ca celalalt obiectiv de kit Olympus, 14-42 II R, este mult mai reusit. Initial vizualizand imaginile realizate cu Olympus pancacke 14-42 EZ pe ecranul aparatului am fost dezamagit de calitatea imaginii pana intr-acolo incat banuiam chiar ca sistemul de stabilizare a imaginii nu functioneaza cum trebuie. Evaluand ulterior imaginile pe ecranul calculatorului am tras concluzia ca sistemul de stabilizare a imaginii si-a facut treaba cu brio si doar unele zone din fotografii nu erau clare. In plus schimband obiectivul de kit cu unul fix Panasonic 20mm F1.7 (testat aici http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/3/test-panasonic-20mm-f1-7-ii) a fost alta poveste, in acesta combinatie putand sa disting mult mai multe detalii fine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO200, 1/200sec, 20mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO200, 1/4000sec, 20mm).

 

Imaginile realizate cu Olympus EM-10 II si obiectivul Panasonic 20mm prezinta un nivel excelent al detaliilor (cropuri din cele doua imagini de mai sus).

 

Efortul depus de utilizator pentru procesarea fisierelor Raw merita, rezultatele fiind la inaltime atat din punct de vedere al redarii superioare a detaliilor cat si pentru un control mai bun al zgomotului de imagine. 16 Mpx s-ar putea sa nu fie prea multi in ziua de azi, dar nivelul detaliilor din fiserele RAW cred ca va multumii pe majoritatea utilizatorilor. Pentru mine calitatea imaginii oferita de acest senzor micro 4/3 este foarte buna (tinand cont si de dimensiunea lui) si rareori mi-am dorit mai mult.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO200, 1/4000sec, 20mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

16 MPx poate nu par multi in aceste vremuri, dar detaliile oferite de senzorul de pe EM-10 mark II rareori m-a facut sa imi doresc mai mult de la un astfel de aparat (Raw, F4, ISO200, 1/200sec, 20mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fisierele Raw ofera o latitudine de procesare mare, castigul fiind evident atat in cea ce priveste corectarea expunerii, nivelul de detalii sau reducerea zgomotului (Jpeg vs Raw, F5.6, ISO200, 1/640sec, 14mm).

 

ISO 3200 este valoarea superioara la care zgomotul de imagine nu devine deranjant, iar ISO 6400 este in opinia mea valoarea maxima de la care prin procesarea fisierelor RAW poti obtine inca imagini de o calitate buna. Pentru mai multe detalii despre cum se comporta acest senzor puteti citi aici http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/12/test-olympus-om-d-e-m5-ii si aici http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/6/mirrorless-micro-4/3-vs-aps-c-vs-full-frame

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cropuri din imagini realizate cu E-M10 II la sensibilitati ISO intre ISO 1600 si ISO 25600 din fisiere JPEG (NR LOW), RAW si RAW neprocesate.

 

Trecand la partea de stabilizare a imaginii avem asteptari mari de la sistemul de pe OM-D EM-10 mark II mai ales dupa ce in trecut am incercat varianta de pe EM-10 mark I si m-a dezamagit. Ma asteptam ca noul sistem pe 5 axe sa fie mai performant si intr-adevar mi-a confirmat acest lucru. Nu este la acelasi nivel cu ultima varianta prezenta pe EM-5 mark II si Pen F, dar este un sistem ce ofera rezultate foarte bune de pana la 3-4 trepte sub inversul distantei focale. Am supus sistemul de stabilizare unui adevarat test de tortura realizand peste 50 de fotografii in interiorul unei biserici cu timpi de expunere intre 1/4 sec si 1sec la capatul wide de 14mm (28mm echiv. 35mm) al obiectivului de kit. La 1/4sec si 1/2sec majoritatea cadrelor au fost clare, iar ca si valoare extrema am putut obtine rezultate bune si la un timp de expunere de 1sec. Cu obiectivul Panasonic 20mm (40mm echiv. 35mm) am putut sa cobor pana la timpi de expunere de 1/8sec-1/5sec fara ca imaginile sa fie tremurate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cu putin noroc poti obtine cu noul stabilizator de imagine cadre clare din mana chiar si la un timp de expunere de 1 secunda (Raw, F3.5, ISO320, 1sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La 40mm (echiv. 35mm) am putut sa cobor timpul de expunere cu pana la 3 trepte sub inversul distantei focale (Raw, F1.7, ISO200, 1/5sec, 20mm).

 

La partea de filmare aparatul prezinta un upgrade fata de multe modele Olympus, filmand acum 1080p la 77Mbs. Vei percepe astfel o calitate mai buna a imaginii fata de modelele Olympus EM-10, EM-5 mark I sau EP5 si acest lucru este imbucurator. Stabilizatorul pe 5 axe s-a dovedit a fi excelent si in acest caz. De 4k nu poate fi vorba, nici macar ultimul aparut Olympus Pen F neavand aceast mod video.

 

 

Un minus evident al acestui aparat si in general al aparatelor mirorless este autonomia limitata a bateriei. Am mai spus si in testul cu EM-5 mark II, ecranul, vizorul electronic, stabilizatorul toate consuma bateria destul de rapid. O autonomie de 500 de cadre este posbila intr-o utilizare obisnuita, dar va depinde mult si de modul de utilizare al aparatului. Solutia pentru cei ce fotografiza frecvent mai mult de 500 de cadre pe parcursul unei zile este un al doilea acumulator. Pacat si ca incarcarea bateriei prin USB nu este posibila.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F7.1, ISO500, 1/2000sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F4, ISO200, 1/1600sec, 20mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F7.1, ISO500, 1/1000sec, 14mm).

 

La final sa vorbim de pret, care este unul atractiv. Pentru corpul aparatului platesti undeva intre 500-600 de euro, departe de cei 1000 de euro ceruti pe un Olympus EM-5 mark 2. Cel mai natural si puternic competitor mi se pare a fi Fuji XT-10 care vine si el cu un design retro excelent, o calitate a imaginii foarte buna, o procesare foarte reusita a fisierelor JPEG, dar nu are atuul unui stabilizator de imagine integrat in corp si nici obiective de dimensiuni atat de compacte ca cele ale sistemului micro 4/3. Ramanand in universul micro 4/3, Panasonic G7 are un look apropiat dslr-urilor, nu are un stabilizator de imagine integrat, dar in schimb vine cu un mod de filmare 4k unic in acest segment de pret. In final este alegerea fiecaruia si cred ca in nici unul din cazuri cumparatorul nu va fi dezamagit.

In concluzie, pentru mine Olympus OM-D EM-10 mark II nu mai este ruda saraca a seriei EM-5. Sigur, ii lipseste protectia sporita impotriva intemperiilor, intrarea pentru un microfon extern, un mod de inalta rezolutie, dar aceste functii nu sunt cautate de marea majoritate a utilizatorilor. In plus este cu 40% mai ieftin ca EM-5 mark II ceea ce il face foarte atractiv. Cred ca alaturi de EM5 mark II si Pen F, Olympus OM-D EM-10 mark II completeaza foarte bine familia mirrorless Olympus. Cu un design foarte reusit, cu o calitate a imaginii foarte buna, un stabilizator de imagine performant si avand acces la o gama larga de obiective compacte si recunoscute, Olympus OM-D EM-10 mark II este aparatul mirrorless recomandat celor ce vor o camera cu personalitate. In cazul meu combinatia Olympus EM-10 mark II si Panasonic 20mm F1.7 cred ca poate fi apartul foto pe care intodeauna sa il am la indemana. Pentru ca pana la urma, cel mai bun aparat foto este cel care il ai la tine.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Plusuri

  • corp compact, solid, foarte bine finisat si cu un design retro atragator
  • ergonomie foarte buna si posibilitati extinse de personalizare a comenzilor
  • ecran ce se inclina si vizor electronic cu rezolutie mare
  • prezenta flash-ului integrat este un plus fata de alte aparate Olympus micro 4/3
  • sistem de autofocalizare reactiv in lumina buna si suficient de precis si in lumina slaba
  • sistem AF targeting pad util in multe situatii
  • obturator electronic silentios ce permite timpi pana la 1/16000sec
  • sistem de stabilizare integrat cu performante foarte bune atat pentru fotografii cat si in modul video
  • senzor ce ofera o calitate a imaginii foarte buna mai ales la procesarea fisierelor Raw pana la sensibilitati de ordinul ISO 3200
  • fisiere Jpeg foarte bune, cu o redare foarte placuta a tonurilor si o gama dinamica ridicata 
  • calitatea fisierelor video este o evolutie fata de modelele anterioare
  • prezenta functiei de marire a imaginii la focalizarea manuala, a functiei de focus bracketing si wi-fi-ul sunt foarte utile
  • accesul la sistemul micro 4/3 ce ofera obiective compacte si de foarte buna calitate
  • pret atractiv

Minusuri

  • autonomie limitata a bateriei
  • mod Auto ISO limitat (la fel ca majoritatea aparatelor Olympus)
  • elementele de agatare a curelei pot deranja la mana
  • rezolutia de 16Mpx este mai mica decat a multor concurenti
  • lipsa modului 4K pentru video
  • sistem de autofocalizare continua cu performante medii

Actualizare: deoarece am achizitionat acest aparat si deoarece l-am utilizat o perioada mai lunga pot face niste remarci referitoare la doua din minusurile semnalate mai sus. Elementele de agatare a curelei le-am scos, eu preferand un mic snur pe agatatoarea din partea dreapta. In acest fel am rezolvat unul inconvenientele semnalate. Un alt capitol despre care pot sa vorbesc mai precis il reprezinta autonomia bateriei. Am reusit un maxim de 700 de cadre si cateva filme scurte cu o baterie incarcata. Acest lucru l-am obtinut in urmatoarele conditii: fotografiind in timpul zilei, cu stabilizatorul de imagine pornit, Raw+Jpeg, cu o vizualizare normala de 2-3secunde pentru fiecare cadru realizat, fotografiind in principal prin intermediul ecranului (nu prin vizorul electronic) si avand grija sa opresc aparatul atunci cand nu il mai utilizam. Autonomia bateriei desi nu se ridica la cea a unui DSLR, pentru mine este suficienta pentru o zi intraga de fotografiat cu 500 de cadre. 

Referitor la stabilizatorul de imagine incorporat dupa un an de utilizare si testare a aparatului cu mai multe obiective concluziile mele sunt urmatoarele: eficacitatea sa este in general de 2.5 - 3 - 4 trepte sub inversul distantei focale, rata de succes fiind mai ridicata odata cu cresterea distantei focale. Testele le-am realizat astfel: serii de 10 imagini cu stabilizatorul oprit si 10 imagini cu stabilizatorul pornit (in modul All Direction Shake I.S. si Half Way Rls With IS Off). Rezultatele au fost urmatoarele pentru diferite obiective si distante focale: Samyang 7.5mm fisheye la 1/4sec (75% imagini clare), 1/2sec (50% imagini clare); Olympus 9-18mm la 9mm 1/4sec (75% imagini clare), 1/2sec (50% imagini clare), 1sec (30% imagini clare), iar la 18mm 1/5sec (75% imagini clare); Panasonic 20mm 1/5sec (75% imagini clare); Olympus 60mm Macro 1/15sec (75% imagini clare), 1/8sec (50% imagini clare); Olympus 40-150mm la 150mm 1/20sec (75% imagini clare), 1/15sec (50% imagini clare), 1/10sec (30% imagini clare). Rezultatatele sunt foarte bune si personal utilizez aceste indicatii a ratei de succes-imagini clare atunci cand folosesc aparatul.

 

Notare

  • Constructie 9/10
  • Ergonomie 9/10
  • Meniu 8/10
  • Baterie 7/10
  • Obiectiv kit 14-42mm EZ 6/10
  • Autofocus in lumină buna 9/10
  • Autofocus in lumina slaba 8/10
  • Calitatea imaginii în lumină buna –JPEG 8/10
  • Calitatea imaginii în lumină buna –RAW 9/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 8/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 8/10
  • Video 8/10
  • Pret 9/10

 

Imaginile RAW din acest review au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) EM-10II OM-DEM-10 OlympusEM-10II ReviewOlympusEM10II TestEM-10 TestOlympusEM-10II http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/3/test-olympus-om-d-em-10-mark-ii Tue, 29 Mar 2016 22:46:00 GMT
Test Panasonic 20mm F1.7 II http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/3/test-panasonic-20mm-f1-7-ii  

Test Panasonic 20mm F1.7 II – Clasic

 

Inca de la anuntarea formatului Micro 4/3 de catre Panasonic si Olympus, in august 2008, am avut promisiunea ca unul din beneficiile noului format va fi dimensiunea redusa a obiectivelor. La un an de la acel anunt, prima varianta a obiectivului Panasonic 20mm F1.7 ajungea pe piata. In timp, acest obiectiv cu o distanta focala echivalenta cu 40mm in formatul de 35mm, a devenit un obiectiv favorit pentru multi posesori de aparate mirrorless Micro 4/3. Obiectivul foarte compact, construit in stil pancake, avand o deschidere maxima a diafragmei de F1.7 si in componenta sa doua elemente asferice pentru reducerea aberatiilor cromatice si distorsiunii, a primit in anul 2013 o cosmetizare (constand intr-o finisare metalica plus o imbunatatire a rezistentei la flare) astfel aparand varianta II-a.

Am avut la test aceasta ultima varianta, Panasonic 20mm F1.7 II, iar in randurile urmatoare am sa descriu impresiile mele despre acest obiectiv. Dincolo de specificatiile tehnice, impresiile despre obiectiv sunt extrem de pozitive.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Obiectivul compact de tip ¨pancake¨ a devenit in timp unul din obiectivele favorite ale posesorilor de aparate Micro 4/3 (aici in comparatie cu Olympus 14-42 II R).

 

Obiectivul ¨Made in Japan¨ este construit foarte bine, avand montura metalica, iar in varianta neagra finisarea metalica ¨glosy¨ arata excelent. Inelul de focalizare manuala se simte excelent in utilizare (fluid, dar in acelasi timp avand o rezistenta atent studiata) chiar daca sistemul de focalizare manuala este unul indirect de tip “focus by wire”. Elementul frontal nu se roteste in timpul focalizarii astfel incat filtre de polarizare de 46mm pot fi utilizate cu succes.

Obiectivul este foarte, foarte usor, cantarind doar 87grame, dar impresia de soliditate si consistenta nu este afectata de acest lucru.

Am avut montat obiectivul pe parcursul testului pe un aparat Olympus EP-5 si trebuie sa spun ca aceasta combinatie aparat-obiectiv arata excelent. Obiectivul parca este facut pentru acest aparat cu design retro, iar impreuna cele doua cantaresc doar 507 grame. Daca tinem cont de valoarea diafragmei de F1.7 si de faptul ca EP-5 are un sistem de stabilizare a imaginii foarte performant aceasta combinatie este una formidabila, tot pachetul fiind compact si usor de transportat intr-o geanta mica sau intr-un buzunar mai mare. Este kit-ul pe care intotdeauna il ai la tine.

In utilizare distanta focala de 40mm mi s-a parut foarte potrivita pentru fotografia de zi cu zi. Destul de wide cat sa surprinzi o scena interioara sau urbana (mai ales daca faci doi pasi in spate), si suficienta pentru portrete sau subiecte pe care vrei sa le redai natural si cu un bokeh placut. Distanta minima de focalizare de 20cm este un bonus, astfel incat poti realiza si fotografii cu subiectul situat foarte aproape de camera.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F2.8, ISO800, 1/8sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO800, 1/20sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Distanta minima de focalizare este de doar 20cm, iar nivelul de detalii redat este extrem de ridicat (Raw + crop, F1.7, ISO200, 1/1000sec).

 

Autofocalizarea cu acest obiectiv se face silentios, dar viteza de focalizare nu este dintre cele mai rapide. Pentru mine viteza de focalizare a fost suficienta pentru majoritatea subiectelor fotografiate si nu am simtit nevoia de mai mult, dar cei ce cauta un autofocus foarte rapid vor trebui sa se uite in alta parte. Pe Olympus EP-5 chiar comparat cu obiectivul de kit 14-42 II R viteza de autofocalizare va fi mai mica. In schimb acuratetea autofocalizarii a fost la un nivel ridicat pe tot parcursul testului.

In clipurile de mai sus este redata viteza de focalizare a obiectivului la focalizarea  distanta minima-infinit, precum si o comparatie cu viteza de focalizare a obiectivului de kit Olympus 14-42 II R.

 

Varful caracteristicilor acestui obiectiv il reprezinta faptul ca optic este sharp. Foarte sharp! Ajutat si de dimensiunea senzorilor 4/3 care permit o profunzime de camp mai mare fata de cei APS-C sau FF, claritatea acestui obiectiv chiar la valoarea de F1.7 si in colturile cadrului este foarte buna si pentru scene in care elementele nu se afla in acelasi plan. De la F2.8 in sus claritatea este pur si simplu exceptionala. Pur si simplu din punct de vedere al claritatii acestui obiectiv nu ai ce sa ii reprosezi, rezultatele fiind la un nivel inalt imagine dupa imagine. 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 Combinatia obiectiv luminos + stabilizator performant mi-a  permis in majoritatea timpului sa fotografiez sub valori de ISO 1600 (Raw, F2.2, ISO800, 1/10sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Claritatea chiar si in colturile cadrului si la valori mici ale diafragmei se mentine la un nivel inalt (Raw, F2.2, ISO800, 1/20sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

In centru, inca de la F1.7, nivelul detaliilor este pur si simplu exceptional (Raw, F1.7, ISO400, 1/30sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO400, 1/160sec).

 

Trecand de la fotografiile realizate cu obiectivele de kit la cele realizate la F1.7 cu acest obiectiv, pentru prima data pe un aparat Micro 4/3 incepi sa vezi un bokeh placut si separarea subiectului de fundal se realizeaza foarte frumos. Este unul din punctele forte si care merita luate in considerare la achizitionarea unui astfel de obiectiv.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO800, 1/13sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO200, 1/3200sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw, F1.7, ISO400, 1/250sec).

 

Am realizat in seria de imagini ce urmeaza o evaluare a claritatii atat in centrul cadrului cat si in colturi la toate valorile diafragmei (F1.7-F16). Asa cum se poate observa din seria de cropuri 100%, inca de la F1.7 claritatea in coltul cadrului este la un nivel foarte bun, doar la valoarea maxima F16 scazand datorita efectului de difractie mai puternic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Raw + crop 100%, F1.7-F16, ISO200).

 

Totodata am realizat la un interval de cateva minute fotografii ale aceleiasi scene atat cu Panasonic 20mm II cat si cu obiectivul de kit Olympus 14-42 II R la 20mm, pentru a vedea cat de mare este diferenta intre cele doua. Ca o paranteza, trebuie sa spun ca parerea mea despre obiectivul de kit Olympus 14-42 II R este una buna si nu il consider deloc un obiectiv slab. Dar, asa cum se poate observa si din seria de cropuri 100%, Panasonic 20mm II joaca intr-o alta liga si este superior obiectivului de kit Olympus chiar comparand imaginea realizata la F1.7 cu orice alta imagine la orice diafragma realizata cu obiectivul de kit Olympus. Acest lucru mi-a intarit convingerea ca Panasonic 20mm II este un obiectiv ce poate fi folosit deja de la F1.7 fara a ma teme de o diminuare a calitatii imaginii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Panasonic 20mm II vs Olympus 14-42 II R Raw + crop 100%, ISO200).

 

Fenomenul de flare la fotografierea cu surse puternice de lumina sau soarele in fata este bine controlat chiar in lipsa unui parasolar inclus. Vignetarea desi exista, nu m-a deranjat niciodata, iar odata cu inchiderea diafragmei dincolo de F2.8, dispare. Pentru a vizualiza acest aspect am realizat doua serii de fotografii, una cu un perete alb si alta cu un cer albastru.

Vignetarea produsa de obiectiv este bine controlata, de la F2.8 in sus nemaipunand probleme pentru orice tip de scenariu.

 

La prima vedere imaginile realizate cu acest obiectiv nu prezinta o distorsiune evidenta, dar este doar o aparenta. In general producatorii de camere mirrorless realizeaza corectarea distorsiunilor prin software direct din camera. Acest lucru este posibil si datorita faptului ca aceste aparate nu au in componenta lor un vizor optic, astfel incat corectia se poate realiza in timp real, imaginile aparand direct corectate si in vizorul electronic si pe ecranul aparatului. Mai mult, chiar si in fisierele Raw sunt stocate datele de corectare astfel incat in majoritatea programelor de procesare Raw imaginile apar fara distorsiuni. Este si cazul lui Panasonic 20mm F1.7 II si cazul Ligthroom-ului, programul folosit pentru conversia fisierelor Raw. In schimb daca am procesat fisierele Raw cu RawTherapee (un program ce nu aplica aceasta corectare) am putut observa ca imaginile realizate cu obiectivul prezinta o deformare de tip butoi destul de puternica. In acest ultim caz, exemplificat de imaginile de mai jos, unghiul de cuprindere este mult mai mare, astfel incat pentru situatiile cand preferam o imagine mai wide si nu suntem deranjati de distorsiune putem utiliza aceasta ultima varianta de procesare.   

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fisierele Jpeg si Raw procesate cu Lightroom nu prezinta o distorsiune mare, dar in spate se afla unul din trucurile utilizate de majoritatea producatorilor, ele fiind corectate in soft (Raw LR vs RawTherapee, F1.7, ISO800, 1/20sec).

 

Nefiind un produs perfect am ajuns si la punctele slabe ale acestui obiectiv, unul din ele devenind chiar problematic. Dar sa vedem care sunt acestea.

Primul punct slab il reprezinta aberatiile cromatice, nivelul acestora fiind unul ridicat chiar odata cu inchiderea diafragmei. Vestea buna este ca pentru fisierele Raw procesate in Lightroom acestea pot fi corectate cu succes.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Corectarea aberatiilor cromatice se poate face cu success in postprocesare (Jpeg vs Raw, F2.8, ISO200, 1/2500sec).

 

Al doilea punct care devine o problema pentru unele scenarii il reprezinta fenomenul de banding. Din motive neelucidate clar (probabil datorita constructiei sistemului de autofocus) intre acest obiectiv si senzorul aparatului se produce o anumita interferenta electromagnetica care duce la aparitia fenomenului de bandig in imagini. Din ce s-a discutat pana acum se pare ca sunt afectate camerele ce au in componenta lor senzorul de 16Mpx Sony IMX109 (toate aparatele Micro 4/3 Olympus de 16 Mpx cu exceptia lui EM1). Multa lume afirma ca acest fenomen apare la sensibilitati ISO ridicate, dar experienta mea este alta si am sa o descriu cu exemple in cele ce urmeaza.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fenomenul de banding este prezent chiar si la sensibilitatea de baza ISO 200. Pentru a arata si accentua acest fenomen am supraexpus imaginea in LR cu 1.5 trepte (Raw 0EV vs Raw+1.5EV, F1.7, ISO200, 1/4sec).

 

Acest fenomen de banding apare mai ales pentru scenele in care avem surse de lumina fluorescente sau lampi cu vapori de sodiu. Acest fenomen de banding apare la orice sensibilitate ISO, chiar si la ISO 200! Binenteles ca este mai accentuat odata cu cresterea sensibiliatii ISO. Un alt lucru constatat a fost faptul ca acest fenomen este mai prezent la timpi de expunere mai lungi. Am observat acest lucru fotografiind aceiasi scena la aceiasi valoare ISO6400, dar la timpi de expunere diferiti 1/10sec si 1/50sec. Acest comportament probabil are legatura si cu performanta senzorului la timpi de expunere diferiti, pentru aceiasi valoare ISO nivelul de banding fiind mai ridicat la o expunere mai lunga comparativ cu una realizata cu un timp mai scurt. Iar pentru a demonstra ca este o problema a acestui obiectiv am comparat doua fotografii ale aceleiasi scene realizate cu aceiasi parametri cu Panasonic 20mm F1.7 si cu obiectivul Olympus 14-42 II R, in fotografia realizata cu acesta din urma fenomenul de banding nereprezentand o problema.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Olympus 14-42 II R (Raw, F4, ISO6400, 1/10sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Panasonic 20mm II (Raw, F4, ISO6400, 1/10sec).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Panasonic 20mm II (Raw, F1.7, ISO6400, 1/50sec).

Fenomenul de banding ce consta in aparitia unor dungi orizontale, depinde de timpul de expunere, de sursele de lumina din cadru, si reprezinta o problema a acestui obiectiv ce nu poate fi usor corectata (cropuri 100%).

 

Astfel trebuie sa tinem cont de acest punct slab si de faptul ca nu poate fi corectat decat foarte, foarte greu in postprocesare si va trebui sa evitam pe cat posibil folosirea unor valori mari ISO si a unor timpi de expunere lungi pentru fotografierea scenelor in care avem surse de lumina artificiale.

Ajungand la partea finala de concluzii trebuie sa recunosc ca am intrat si eu in clubul fanilor Micro 4/3 pentru care Panasonic 20mm F1.7 este obiectivul favorit. Acest obiectiv devenit deja un clasic are ceva special, iar acel ceva special tine de rezultatele oferite. Mi-a placut atat de mult acest obiectiv incat la finalul testului am achizitionat si eu unul, astfel pasind in universul Micro 4/3. Acum asteapta doar un aparat Olympus cu care sa faca pereche, devenind kit-ul compact pe care sa il am in permanenta la mine.

 

Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte obiectivul:

Plusuri

  • obiectiv luminos, foarte usor si compact, cu o constructie solida
  • design si finisare excelente
  • ergonomia este buna, iar inelul de focalizare manuala este mare si se opereaza fluid
  • claritate excelenta indiferent de diafragma folosita atat in centru cat si in colturile cadrului
  • bokeh placut

Minusuri

  • aberatii cromatice mari
  • distorsiune de tip butoi mare (dar corectata direct in soft inclusiv pentru fisierele Raw)
  • fenomen de banding accentuat in combinatie cu anumite aparate Micro 4/3

 

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom CC 6.1 si RawTherapee.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Bușe. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

Fotografii realizate cu Panasonic 20mm F1.7 II

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) 20mm 20mmF1.7 Panasonic20mm Panasonic20mmF1.7 Panasonic20mmF1.7II http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/3/test-panasonic-20mm-f1-7-ii Sat, 05 Mar 2016 00:02:59 GMT
Test Nikon D5500 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/2/nikon-d5500-test  

Test Nikon D5500 -Dincolo de aparente

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am ales acest titlu deoarece cred ca reprezinta foarte bine ideea ce am avut-o si probabil ca o au multi pasionati de fotografie despre acest aparat. La prima vedere D5500 se afla intr-o pozitie delicata. Ca si tehnologie se afla imediat peste seria entry level Nikon D3200-D3300, dar ca pret foarte aproape de seria dedicata fotografilor entuziasti D7100-D7200 superioara prin prizma functiilor oferite. In plus are de infruntat o serie de concurenti din lumea mirrorless, fiecare avand argumente pro si contra.

Sa vedem insa care sunt argumentele lui D5500 si cu ce vrea sa cucereasca publicul. Niciodata nu am fotografiat indelung cu un aparat din seria D5000-5500, dar ecranului rabatabil, caracteristic acestei serii, i-am vazut utilitatea in multe situatii.

D5500 este din multe privinte un D750 in miniatura. Este o linie de design si ergonomie pe care probabil Nikon o va generaliza si la modelele urmatoare, lucru benefic pentru utilizatori.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sistemul Nikon, matur si complet, este completat foarte bine de catre seria D5500.

 

Corpul aparatului este solid, mic si usor, poate aproape de minimul posibil pentru un aparat din aceasta clasa. Greutatea de 420g il situeaza langa aparatele mirrorless si nici ca volum nu este departe, intrand foarte usor intr-o geanta de mici dimensiuni. Mi-a placut si incarcatorul bateriei, de mici dimensiuni si fara cablu. Bravo inginerilor Nikon pentru eforturile depuse de a oferi multa tehnologie intr-un pachet atat de mic.

D5500 este foarte portabil, fiind apropiat de aparatele mirrorless ca dimensiuni si greutate.

 

La capitolul ergonomie in primul rand am remarcat priza foarte bine profilata, in stilul lui D750. Acest lucru face ca utilizarea lui D5500 pentru o perioada lunga sa fie foarte confortabila. Nu iti vine sa crezi ca un aparat sub seria D7000-D7200 poate fi atat de comfortabil in mana. Apoi am apreciat rotita metalica de control, rotita ce a luat locul clasicei rotite de plastic. Tactil si in utilizare se simte mai bine.

Butoanele sunt asezate intuitiv si mi-a placut faptul ca se poate aloca functia ISO butonului ¨Fnc¨ aflat in stanga flash-ului. Cum am mai specificat si in testul cu D750, pararea mea este ca functiile butoanelor I si Info ar putea fi preluate doar de unul, celalalt buton putand fi de exemplu un buton programabil. Un lucru pe care l-am gasit enervant a fost acela ca odata ce functia de self-timer de 2sec, 5 sec samd este setata, aceasta nu ramane activata si pentru cadrele urmatoare. De exemplu la fotografia de noapte de pe trepied (daca nu ai o telecomanda) esti nevoit ca la fiecare cadru sa activezi din nou functia self-timer. Urasc acest lucru intalnit la mai multe aparate!

De asemenea nu m-am asteptat sa nu gasesc in meniu, indicatorul bateriei in procente alaturi de numarul de cadre realizat sau orizontul virtual. Poate totusi Nikon printr-un firmware va remedia din aceste incoveniente amintite mai sus.

Un alt minus il reprezinta faptul ca nu se poate bloca punctul de autofocus ca la gamele superioare DSLR Nikon. De asemenea, vizorul mic, lipsa unui ecran secundar si a unui motor de autofocus ne va face sa ne uitam mai sus, la seria D7100-D7200. Aceste ultime lipsuri sunt si concesii aduse volumului si greutatii mici a camerei.

Ecranul aparatului este cel mai bun ecran utilizat pana acum pe vreo camera. Mare de 3.2inch, in format 3:2, orientabil, luminos, cu o rezolutie excelenta, tactil si cu un raspuns foarte bun. La un aparat cu ecran monocrom secundar, foarte multe din functiile aparatului pot fi accesate de pe acesta, dar la D5500 nu este cazul. De aceea este de apreciat si aici munca inginerilor de la Nikon de a oferi un ecran cu caracteristici maxime la un aparat la care utilizatorul se va baza pe el pentru a modifica setarile aparatului.

Pentru mine ecranul orientabil a fost o placere in utilizare si mi-a permis de multe ori sa realizez fotografii din unghiuri mai dificile (RAW, F4, ISO3200, 1/20 sec, 10mm).

 

Meniul are numai plusuri. Este un meniu bine structurat, tipic Nikon, asa ca pentru fanii marcii nu va fi nici o problema in utilizare si navigarea prin el se va face natural. Un plus fata de multe alte aparate il reprezinta functia Auto ISO care tine cont de distanta focala la care fotografiezi si poate fi configurata astfel incat minimul timpului de expunere sa fie cu doua trepte peste sau sub inversul distantei focale. Excelent! De asemenea posibilitatea crearii sectiunii “My Menu” cu functiile care le accesezi cel mai des intregeste capitolul unui meniu atent studiat.

Autonomia aparatului este una foarte buna, tipica pentru un DSLR din aceasta clasa si superioara aparatelor mirrorless. Am reusit sa fac 740 de fotografii RAW + JPEG + cateva filme scurte, ceea ce nu este departe de specificatiile oferite de Nikon. Pentru un aparat DSLR fara ecran secundar si pentru conditiile de iarna in care am realizat majoritatea cadrelor este o valoare foarte buna.

Aparatul este prevazut cu o conectivitate wi-fi care din experienta mea functioneza foarte bine si de la o distanta destul de mare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Conectivitatea wi-fi ce tinde sa devina o dotare standard pe majoritatea camerelor este bine implementata la D5500, iar raza de functionare am gasit-o a fi destul de mare.  

 

Sistemul de autofocus imprumutat de la seria D7000 face fata celor mai multor situatii, dar pentru o performanta si mai buna atat in cea ce priveste focalizarea pe lumina scazuta cat si capabilitati superioare de focalizare continua va trebui sa ne uitam la un aparat dintr-o gama superioara de genul Nikon D7200. Focalizarea in live view va fi suficienta pentru majoritatea utilizatorilor, dar inca ramane lenta daca ne raportam la majoritatea competitorilor.

 

 

Si am ajuns la capitolul calitate a imaginii. Capitol in jurul caruia se invarte toata filozofia acestui aparat, in sens pozitiv! Calitatea imaginii oferita de D5500 este pur si simplu excelenta! Este incantator cum un corp DSLR foarte compact poate oferi o asemnea calitate a imaginii. Claritatea oferita de senzorul de 24Mpx fara filtru low pass este exceptionala, nivelul de detalii redat fiind extrem-extrem de ridicat. Procesand fisierele RAW, chiar fara a ridica nivelul de sharpen foarte mult, detaliile “zgarie” ecranul calculatorului.

La sensibilitati joase nivelul de detalii obtinut prin procesarea fisierelor RAW este fenomenal (RAW+ crop, F8, ISO 100, 5sec, 28mm).

 

(RAW+ crop, F8, ISO 100, 1/50sec, 98mm).

 

(RAW+ crop, F11, ISO 200, 1/40 sec, 10mm).

 

(RAW crop, F8, ISO 200, 1/200 sec, 300mm).

 

La fel de bine stau lucrurile si in cazul performantelor la sensiblitati ISO ridicate. Am folosit intervalul superior ISO1600-6400 fara nici o retinere, nivelul de zgomot fiind foarte redus. Imbucurator este faptul ca zgomotul de luminanta este unul redus si fin “film like” astfel ca detaliile nu sunt distruse chiar la sensibilitati ridicate. Nivelul de zgomot este probabil cel mai scazut oferit de un senzor APS-C si comparatia cu D750 (pastrand proportiile) isi are si aici locul. D5500 este un D750 in miniatura si in cea ce priveste calitatea imaginii in clasa de senzori APS-C.

La ISO100-200 nivelul de detalii si gama dinamica a senzorului sunt de top chiar si pentru fotografii de landscape, care vor aprecia aceste performante intr-un corp atat de compact si usor.

(RAW, F5.6, ISO 400, 1/40 sec, 10mm).

 

(RAW+ crop, F8, ISO 640, 1/50 sec, 20mm).

 

(RAW+ crop, F5.6, ISO 1600, 1/40 sec, 10mm).

 

(RAW+ crop, F3.5, ISO 1600, 1/30 sec, 18mm).

 

(RAW+ crop, F8, ISO 2200, 1/30 sec, 10mm).

 

(RAW+ crop, F11, ISO 3200, 1/13 sec, 10mm).

 

(RAW+ crop, F6.3, ISO 3200, 1/30 sec, 10mm).

 

(RAW+ crop, F5.6, ISO 6400, 1/50 sec, 55mm).

 

Pe intervalul ISO400-1600 zgomotul nu reprezinta o problema in orice scenariu. La ISO1600-6400 prin procesarea fisierelor RAW vei obtine de asemenea un nivel redus de zgomot, nederanjant nici in printuri de dimensiuni mai mari. In intervalul ISO6400-25600 nu m-as hazarda foarte mult sa fotografiez decat atunci cand situatia o cere, pentru performante mai ridicate la astfel de sensibilitati ISO aparatele Nikon cu senzorii FF va vor oferii mai mult. De asemenea pentru procesari mai agresive ale fisierelor, un senzor FF de pe Nikon D610-750 va avea performante superioare.

Pentru a evalua mai bine performantele la sensibilitati ridicate, in intervalul ISO1600-25600, am ales trei scenarii diferite: fotografii realizate la ora albastra, in interiorul unei catedrale si in interiorul unui centru comercial.

(JPEG, RAW NR COLOR 25, RAW NO NR + cropuri 100%, 55mm).

 

(JPEG, RAW NR COLOR 25, RAW NO NR + cropuri 100%, 18mm).

 

(JPEG, RAW NR COLOR 25, RAW NO NR + cropuri 100%, 10mm).

 

Dar sa ramanem in lumea senzorilor APS-C, acolo unde D5500 se afla in top. Calitatea imaginii coroborata cu corpul compact ar trebui sa atraga pe multi fotografi entuziasti sau nikonisti ce vor un al doilea corp mai usor si mai compact. A fost o placere sa fotografiez cu D5500 si am avut tendinta sa iau aparatul la mine mai des decat o faceam cu DSLR-urile mele D7000-D600.

Gama dinamica foarte ridicata va permite o latitudine foarte mare a procesarii fisierelor RAW, iar zgomotul de imagine se mentine la un nivel redus astfel incat va permite in scenele cu contrast ridicat expunerea corecta a zonelor luminoase pentru ca apoi sa fie redate zonele intunecate. Invers, pentru cadrele supraexpuse cu zone luminoase cu detalii arse in fisierele JPEG, procesarea atenta a fisierelor RAW va permite recuperarea detaliilor si a tonurilor.

(JPEG+ RAW+ crop, F22, ISO 100, 1/100 sec, 10mm).

 

(JPEG+ RAW+ crop, F8, ISO 100, 1/50 sec, 85mm).

 

Fisierele JPEG sunt de asemenea de top. Mi-a placut foarte mult cum D5500 reda detaliile iar zgomotul pe setarea de NR LOW sau OFF ramane la un nivel scazut. Culorile si balansul in alb sunt redate tipic Nikon si le vei recunoaste imediat. Prezenta este binenteles si functia Active D-Lightning care va mari gama dinamica a fisierelor JPEG, cu un impact minim asupra nivelului de zgomot in intervalul ISO100-800. Dincolo de aceasta sensibilitate prefer sa dezactivez functia Active D-Lightning pentru a nu avea un fisier RAW subexpus si la corectia lui implicit un nivel mai ridicat de zgomot.

Am avut aparatul la test impreuna cu obiectivul 18-55VR II. Este un obiectiv compact care se potriveste foarte bine cu D5500. Nu stiu exact cat a modificat Nikon formula optica pentru acest obiectiv, dar este cert ca performantele lui sunt surprinzator de bune. Claritatea este foarte buna chiar in colturi odata ce inchizi un pic diafragma, iar stabilizatorul optic l-am gasit a fi foarte performant, cu un castig de 3-4 trepte fata de inversul distantei focale. Este una din cele mai bune performante intalnite la un obiectiv cu stabilizator incorporat, timpi de expunere de 1/4sec-1/2sec la capatul wide de 18mm (28mm echiv. 35mm) nefiind o problema. Pentru mine este o evolutie fata de vechiul 18-55VR si o surpriza placuta, bravo Nikon!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fata de varianta anterioara obiectivul 18-55VR II este deosebit de compact datorita sistemului retractabil a elementelor optice frontale.

 

Un lucru ce l-am constatat a fost acela al compatibilitatii aparatului cu obiectivul meu Sigma 10-20mm F4-5.6, aceasta nefiind una perfecta. Cu acest obiectiv, aparatul uneori parea ca nu focalizeaza bine, desi aveam confirmarea de focalizare in vizor, iar in live view autofocalizarea nu a functionat deloc (acelasi lucru se intampla si pe D7000). Este drept ca obiectivul nu este adus la un ultim firmware (stiu ca acest lucru este posibil), dar daca vreti sa fiti siguri de compatibilitatea aparat-obiectiv wide mergeti pe un Nikon 10-24mm sau testati inainte alte obiective pe un corp de D5500.

Binenteles ca un obiectiv fix foarte bun va face dreptate senzorului si va maximiza calitatea imaginii. Am fotografiat in cateva ocazii cu Nikon 85mm F1.8 G montat pe aparat si trebuie sa spun ca in aceasta combinatie rezultatele au fost exceptionale. Seria urmatoare de imaginii este realizata cu acest obiectiv.

(RAW, F1.8, ISO 500, 1/250 sec, 85mm).

 

(RAW, F1.8, ISO 900, 1/250 sec, 85mm).

 

(RAW, F1.8, ISO 320, 1/250 sec, 85mm).

 

(RAW, F1.8, ISO 100, 1/250 sec, 85mm).

 

(RAW, F1.8, ISO 2800, 1/250 sec, 85mm).

 

(RAW, F1.8, ISO 6400, 1/200 sec, 85mm).

 

Pe partea video Nikon D5500 sta foarte bine. Calitatea fisierelor video mi s-a parut a fi foarte buna, in topul aparatelor DSLR cu senzor APS-C. Nivelul de detalii este foarte ridicat iar zgomotul este scazut chiar la sensibilitati mai ridicate. Singurul repros adus acestui capitol vine de la partea de autofocalizare. Fata de alte dlsr-uri, cu D5500 vei castiga la capitolul calitate a imaginii in modul video, dar va trebui sa renunti la pretentii de la functia de autofocalizare continua.

 

 

Privind prin prisma pretului lui D5500 alegerea este grea, aparatul fiind oferit la acelasi pret cu Nikon D7100 care ofera mai multe dar intr-un pachet mai voluminos. Cum afirmam si mai sus, D5500 cred ca se adreseaza foarte mult fotografilor ce vor un al doilea corp Nikon mai mic, sau celor ce vor un aparat apropiat de un mirrorless dar nu vor sa renunte la calitatile oferite de un DSLR. De exemplu mie imi surade ideea de a inlocui D7000-ul cu D5500-ul, dar motivele pentru care nu am facut inca acest lucru tin in primul rand de faptul ca detin obiective fara motor de autofocus incorporat, printre care si Nikon 10.5mm F2.8 fisheye la care nu vreau sa renunt fiind un obiectiv excelent.

Concluzionand, Nikon D5500 a fost pentru mine o surpriza foarte placuta. Cand ma gandesc la D5500, ma gandesc in primul rand la calitatea imaginii, iar lipsurile trec intr-un plan secundar. Nivelul exceptional de detalii alaturi de performantele foarte bune la sensibilitati ridicate te vor face sa apreciezi din plin acest aparat. Cine pune mare pret pe aceste caracteristici inglobate intr-un corp compact si usor, cu o autonomie a bateriei foarte buna si un ecran excelent va avea in D5500 un castigator.  

 

Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte aparatul:

Plusuri

  • corp compact si usor ce ofera o priza foarte buna
  • ecran excelent in format 3:2, tactil si orientabil
  • meniu bine structurat cu posibilitatea crearii sectiunii “My Menu”
  • mod Auto ISO excelent implementat, standardul in domeniu
  • senzor de 24Mpx de top, ce ofera o calitate excelenta a imaginii cu un nivel de detalii exceptional si o gama dinamica foarte ridicata
  • performante foarte bune la sensibilitati ISO ridicate chiar de ordinul ISO6400
  • fisiere JPEG ce ofera un foarte bun echilibru detalii-zgomot (cu NR LOW sau OFF activate)
  • autonomie foarte buna a bateriei, tipica pentru un dslr
  • calitate foarte buna a fisierelor video
  • buton programabil cu posibilitate de alocare a functiei ISO
  • functii ca wi-fi, time-lapse si Active D-Lightning foarte folositoare
  • obiectiv de kit surprinzator de performant

Minusuri

  • lipsa indicator baterie in procente si numar de cadre
  • lipsa orizont virtual
  • lipsa motor de autofocalizare si posibilitate de blocare a punctului de focalizare
  • vizor de mici dimensiuni ce acopera 95% din cadru
  • mod self-timer gresit implementat
  • autofocalizare in live-view lenta
  • autofocalizarea in modul video este foarte limitata
  • pret prea apropiat de nikon D7100

 

Notare

  • Constructie 8/10
  • Ergonomie 8/10
  • Meniu 9/10
  • Baterie 8/10
  • Obiectiv kit 18-55mm VRII 8/10
  • Autofocus in lumina buna 9/10
  • Autofocus in lumina slaba 8/10
  • Calitatea imaginii în lumină buna –JPEG 9/10
  • Calitatea imaginii în lumină buna –RAW 10/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 8/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 9/10
  • Video 8/10
  • Pret 8/10

 

Imaginile RAW din acest review au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

Fotografii realizate cu Nikon D5500

 

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) D5500 NikonD5500 NikonD5500Review NikonD5500Test ReviewNikonD5500 TestNikonD5500 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2016/2/nikon-d5500-test Sun, 07 Feb 2016 14:13:28 GMT
Test Olympus OM-D E-M5 mkII http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/12/test-olympus-om-d-e-m5-ii  

 

Test Olympus OM-D E-M5 II –Bucuria de a fotografia

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De la inceput vreau sa spun ca Olympus OM-D E-M5 II este aparatul cel mai complex cu care am fotografiat. Complexitatea lui rezulta tocmai din suma genurilor diferite de fotografie pe care le poti face cu acest aparat. Daca ar fi sa imi construiesc un sistem bazat pe un aparat mirrorless de la el as porni. De ce? Pentru ca pentru mine mirrorless inseamna in primul rand portabilitate si diversitate si cred ca sistemul micro 4/3 poate oferi cel mai bine aceste caracteristici.

Sistemul micro 4/3 dezvoltat de Olympus si Panasonic ofera un excelent echilibru intre portabilitate si performante.

 

Fara a intra intr-o dezbatere fara sfarsit cu privire la ce ofera fiecare companie in gama aparatelor mirrorless, pararea mea este ca avantajele sistemelor mirrorless oferite de celalate companii sunt mici comparativ cu un sistem bazat pe un aparat DSLR. Au aratat-o si altii inaintea mea, aici https://photographylife.com/the-mirrorless-hype sau aici http://benmlee.com/Digital_Camera/Lens_Weight_Compare.htm de exemplu. Pentru aparatele mirrorless cu senzori APS-C si FF castigul va fi doar la partea de aparat, obiectivele fiind aproape la fel de voluminoase si grele ca cele pentru aparate DSLR. 

Daca vorbim de mirrorless FF, sistemul Sony nu este inca la fel de matur si accesibil ca unul DSLR Canon sau Nikon, iar daca vrem sa folosim alte obiective ce le avem, deja ajungem la alt calcul. Un adaptor Metabones cantareste 150grame + corpul unui Alpha 7 II 600grame si ajungem la un total de 750grame. Unde este castigul major fata de un Nikon D750? Daca ne referim la senzorii APS-C, sa luam exemplul Fuji unde dimensiunile, greutatea si nu in ultimul rand pretul obiectivelor sperie pe multa lume. Si discutia poate continua cu alte marci.    

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ca idee, E-M5 II langa un DSLR FF, ambele cu obiectivele de kit standard.

 

De acea revin la Olympus si al sau sistem de camere bazate pe senzori micro 4/3 mai mici ca dimensiune decat cei APS-C. Gama de obiective este foarte diversa (in jur de 100), calitatile optice ale obiectivelor dedicate micro 4/3 sunt recunoscute de toata lumea, iar dimensiunile si greutatea lor le fac foarte portabile.  

Un Olympus OM-D E-M5 II (470g) cu obiectivele (cu stabilizator de imagine datorat aparatului): fisheye lumix 8mm F3.5 (165g), 9-18mm F4-5.6 (155g)  12-40mm F2.8 (382g) + 40-150mm F2.8 (880g) + 45 F1.8mm (116g) + 60macro F2.8mm (185g) + Lumix 20mm F1.7 (87g) cantaresc toate sub 2.5kg si incap intr-o geanta de dimensiuni medii. Da, acesta este ¨dream photo setup-ul¨ pe care l-as lua intr-un tur al lumii. De ce inca nu am trecut la el o sa vedem pe parcursul acestui material si in capitolul final cu minusuri.

Dupa aceasta introducere lunga sa trecem si la aparatul nostru. OM-D E-M5 II nu este perfect si inginerii Olympus ar mai trebui sa lucreze la unele capitole. Tocmai de aceea am sa incerc sa fiu critic acolo unde este cazul.

Desi membrii ai aceleiasi familii, E-M5 II si EP-5 au “personalitati” distincte.

 

In multitudinea de camere foto, unde fiecare incearca sa ofere ceva diferit si doar putine reusesc, Olympus OM-D E-M5 II este un produs extrem de rafinat. Un produs care starneste emotie si placere atunci cand fotografiezi cu el (spre deosibire de multe alte camere) si al carui design retro-nou (inspirat din clasicul OM10) a fost studiat parca de designeri care au ca principala pasiune fotografia.   

Corpul aparatului, realizat din magneziu, este exceptional finisat si se simte ca un produs premium. Rotitele si butoanele iti ofera un sentiment deosebit la atingere si totul se realizeaza fluid si cu o rezistenta mecanica atent studiata. Pentru cei care au maini mici (este si cazul meu) priza este foarte buna, singurul repros fiind legat de amplasarea neinsipirata a elementelor de agatare a curelei. Sunt situate neinspirat iar degetele se vor freca de ele. Aparatul este protejat impotriva apei, prafului si nisipului cu multiple garnituri astfel incat sa poata fi folosit (cu un obiectiv corespunzator) in cele mai diverse conditii meteo. Una din concesiile facute constructiei corpului este lipsa flash-ului integrat, un flash extern fiind livrat separat.

Ergonomia este superba si trebuie sa spun ca este cel mai configurabil aparat pe care l-am intalnit, iar odata ce te vei obisnui cu aparatul si iti vei seta functiile dorite pentru fiecare buton si rotita, totul iti va parea natural.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ergonomia superba si nenumaratele posibilitati de configurare fac din fotografierea cu E-M5 II o experienta extrem de placuta.

 

Meniul este complex, structurat in stilul aparatelor DSLR Nikon, iar multitudinea de optiuni corespunzatoare fiecarei functii te poate speria la inceput si te va indrepta spre manualul aparatului sau internet, mai ales daca nu esti obisnuit cu sistemul Olympus. Cum spuneam, este totusi doar o chestiune de obisnuinta si pana cand iti vei configura aparatul asa cum il doresti. Apoi modul SPC (Super Control Panel) unde ai acces la mai toate functiile importante ale camerei, alaturi de butoanele si rotitele deja programate, te vor face sa nu mai intrii in meniu decat foarte rar.

Gasim si mici functii care iti fac viata de fotograf mai usoara. De exemplu faptul ca i se poate aloca un buton functiei de marire, pentru a verifica mai usor daca imaginea este focalizata bine sau utila la focusul manual. Excelent si foarte practic! Apoi, modul de vizualizare a imaginilor are si o setare calendar (in stilul Nikon) unde poti vedea pe zile ce fotografii ai realizat. Un punct negativ il reprezinta modul Auto ISO caruia nu i se poate aloca un timp de expunere minim, ca sa nu mai vorbim de situatia cand ar tine cont si de distanta focala la care fotografiem.

Ecranul de 3 inch este excelent, orientabil si cu touch screen. Nu am crezut, dar utilizand in paralel Olympus E-M5 II si Olympus EP-5 am preferat ecranul celui din urma care doar se inclina (datorita rapiditatii cu care il poti inclina). Binenteles ca ecranul orientabil al lui E-M5 II este mult mai util intr-o varietate mai mare de situatii. Un minus ce l-am constatat a fost faptul ca la timpi de expunere mai lungi ecranul nu isi ajusteaza perfect luminozitatea cu schimbarea setarilor neoferindu-ti astfel o previzualizare realista.

Un alt minus, ca si in cazul majoritatii aparatelor mirrorless, il reprezinta autonomia limitata a bateriei. Sistemul de stabilizare, ecranul, vizorul electronic, blitz-ul si anumite setari, influenteaza autonomia bateriei. Cu o baterie complet incarcata am reusit sa fac intre 300 si 400 de cadre si cateva filmari scurte (10min). Pentru cine fotografiaza intr-o zi mai mult decat atat, solutia este cumpararea unei baterii de rezerva sau luarea incarcatorului cu tine daca ai pauze si posibilitatea de incarcare.

Aparatul este prevazut cu o conectivitate wireless care nu m-a interesat prea mult, dar din experienta cu Olympus EP-5 functioneaza fara probleme la transferul de fisiere sau la folosirea altor dispozitive ca si telecomanda. 

Despre cum aparatul raspunde la comenzi si capacitatea de a procesa si inregistra fisierele, nimic neobisnuit in aceasta clasa. Aparatul este foarte rapid si nu te lasa niciodata sa astepti.

Vizorul este o evolutie fata de varianta mark I atat ca dimensiune cat si ca rezolutie. Este un vizor bun, iar la miscari nu am sesizat vreun fenomen de sacadare. Dar, se poate si mai bine (cel de pe Panasonic G7 de exemplu mi se pare un pic si mai bun). Totusi, parerea mea este ca in ciuda rezolutiei mari si a avantajelor oferite, nu se compara inca cu un vizor optic bun.

Sistemul de autofocalizare este bun, dar obiectivul 14-150mm II F4-5.6 cu care am fotografiat in majoritatea timpului nu s-a ridicat la un nivel ridicat. Pe lumina slaba si mai ales la distante focale mai mari autofocusul a vanat destul de mult pana cand s-a oprit pe subiect. Chiar si in comparatie cu obiectivul de kit obisnuit 14-42mm F3.5-5.6 RII, 14-150mm este mai slab la acest capitol.

Fotografierea in rafala si focalizarea in mod continuu au plusuri si minusuri. Aparatul odata ce a reusit sa faca focusul pe subiect il va mentine pentru majoritatea cadrelor urmatoare, dar trebuie stiut faptul ca focalizarea in modul continuu se poate face doar pentru cadenta de 5 cadre/sec. In modul maxim de 10 cadre/sec autofocalizarea continua nu este valabila. Sigur ca 10 cadre/sec este foarte mult si acest mod este util uneori cand avem scene in care actiunea are loc in acelasi plan, dar este pacat ca functia de autofocalizare nu este disponibila.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Una din scenele in care sistemul de autofocus continuu al lui E-M5 II  a fost pus la incercare (JPEG, C-AF, F5.6, ISO 400, 1/640 sec, 150mm).

 

Am incercat fotografierea in rafala alaturi de focalizarea continua cu obiectivul 14-150mm II F4-5.6 in mai multe situatii si trebuie sa spun ca la acest capitol E-M5 II are performante medii spre bune, in fapt aparatul nici nu vrea sa concureze aparate profesionale dedicate fotografierii sportului sau actiunilor succesive foarte rapide. Foarte posibil ca in combinatie cu un obiectiv de genul 40-150mm F2.8 performantele sa fi fost si mai bune.

Un lucru care mi-a placut foarte mult a fost silentiozitatea aparatului. Pe langa obturatorul mecanic (pana la 1/8000sec), utilizarea aparatului cu obturatorul electronic (pana la 1/16000sec!) este un vis pentru fotografia de strada. Alaturi de dimensiunile compacte si ajutat de declansarea silentioasa poti suprinde cadre fara sa atragi atentia si fara se se auda absolut nimic chiar si in locuri in care este liniste totala. Mentionez inca o data ca pentru acest gen de fotografie mi se pare mai practic un ecran ce doar se inclina (ca la EP-5).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 4000, 1/25 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 4000, 1/20 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F5.5, ISO 200, 1/60 sec, 90mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 1600, 1/40 sec, 14mm).

 

Una din caracteristicile principale cu care Olympus se lauda atat de mult, o reprezinta stabilizarea de imagine pe 5 axe de generatie a doua (sau evoluata fata de E-M5 I). Sistemul este pur si simplu fenomenal! Este cel mai performant sistem de stabilizare intalnit, atat in modul foto cat si in cel video. Punct!

Ca extreme: am obtinut imagini clare din mana la timpi de expunete de 2sec la 14mm (28mm echiv. 35mm) si 1/5sec la 150mm (300mm echiv. 35mm). Sunt valori extreme, dar care totusi arata cat de performant este acest sistem. La distante focale de 10-28mm (echiv. 35mm) vei putea obtine rezultate constante la timpi de expunere de 1sec-1/4sec, iar la distante focale de genul +200mm (echiv. 35mm) castigul va fi de asemenea de pana la 4-5 trepte sub inversul distantei focale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

O scena (plus crop 100%) in care am reusit o expunere de 2 sec din mana (RAW, F10, ISO 200, 2 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La capatul tele de 300mm (echiv. 35mm) performantele stabilizatorului de imagine sunt la fel de impresionante (RAW+crop 100%, F5.6, ISO 1600, 1/5 sec, 150mm).

 

Sistemul de stabilizare al imaginii functioneaza excelent si in modul video, aici avand doua setari: stabilizare mecanica si mecanica + electronica. Pastrand proportiile este ca si cum ai avea aparatul montat pe un kit de stabilizare (steadicam-glidecam). Am fost uimit de eficacitatea acestui sistem in modul video. Bravo Olympus!   

Mai jos am realizat o comparatie intre o filmare in care stabilizatorul de imagine a fost dezactivat si una cu stabilizatorul activat. Am preferat optiunea IBIS 2 deoarece nu am observat o imbunatatire notabila fata de optiunea IBIS 1 (care realizeaza in plus si o stabilizare electronica, dar induce si unele artefacte).   

 

 

Facand o paranteza la acest capitol al stabilizatorului de imagine, tin sa remarc diferentele intre variantele de stabilizator IBIS incercat pe aparate Olympus: EM-10, EP-5 si E-M5 II. Prima data am incercat sistemul IBIS pe 5 axe de pe EP-5. Odata ce te obisnuiesti cu performantele lui, nu mai vrei ceva inferior de la un aparat Olympus. Apoi a venit experienta EM-10 care m-a dezamagit. Este un sistem pe trei axe care ofera un castig de aproximativ 2 trepte sub inversul distantei focale. Acum E-M5 II cu sistemul pe 5 axe evoluat reprezinta etalonul acestor tipuri de sisteme, in plus am mai remarcat ca este mult mai silentios fata de variantele anterioare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F8, ISO 800, 1.6 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F5.6, ISO 1600, 1/13 sec, 80mm).

 

Pentru fotografierea scenelor in care subiectele nu se misca, sistemul de stabilizare de pe E-M5 II este o binecuvantare si isi merita renumele de lider in domeniu. Pentru scene in care vrei sa ingheti actiunea iar diafragma este deja deschisa la maxim, cresterea sensibilitatii ISO ramane unica solutie. Si astfel am ajuns la capitolul calitate a imaginii si calitate a imaginii la sensibilitati ISO ridicate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Senzorul de 16 megapixeli ofera un nivel ridicat de detalii (RAW + crop100%, F4, ISO 200, 1/10 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

In special la ISO 200 gama dinamica a senzorului este una ridicata si permite ajustari multiple cu impact minim asupra calitatii imaginii (JPEG vs RAW, F11, ISO 200, 1/160 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe setarea “Low” de reducere a zgomotului, fisierele JPEG ofera un foarte bun echilibru detalii-zgomot (JPEG, F4, ISO 3200, 1/30 sec, 14mm).

 

Sa incepem cu plusurile. Intodeauna am fost un fan al modului in care aparatele Olympus redau fisierele JPEG. Cu filtrul pentru reducerea zgomotului setat pe Low, fisierele JPEG ofera un excelent echilibru intre zgomot si detalii. Redarea culorilor se face mai cald (un benchmark Olympus) si in 90% din situatii acest lucru functioneaza si sunt mai placute ochiului decat o redare mai fidela. In unele situatii as prefera ca redarea culorilor sa se faca totusi mai natural. Senzorul micro 4/3 de 16 mega pixeli nu este unul nou (este montat deja pe multe modele), dar este un senzor cu performante bune si cu diferente neglijabile fata de senzorii APS-C.    

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 200, 1/20 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 800, 1/25 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F14, ISO 200, 20 sec, 14mm).

 

Acum, sa ne referim la partea goala a paharului. Este pacat ca Olympus nu a reusit in cativa ani sa aduca aparate cu senzori mai buni atat ca rezolutie cat si ca nivel de zgomot, dar asa este cand depinzi de alti producatori pentru a iesi cu senzori noi pe piata. Chiar si noul senzor micro 4/3 de 20 megapixeli (de pe Panasonic Gx8) ofera o mica evolutie. Impresia mea vis-à-vis de acest capitol este ca inginerii Olympus s-au straduit din plin sa ofere un produs extrem de rafinat la capitolele care au depins de ei, dar ca la partea de senzor nu au mai avut ce face.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cadrul ales pentru evaluarea performantelor la sensibilitati ridicate a inclus atat surse de lumina artificiala cat si naturala precum si zone cu luminozitate diferita.

 

Prima serie cropuri din imagini realizate cu E-M5 II la sensibilitati ISO intre ISO 1600 si ISO 25600 din fisiere JPEG (NR LOW), RAW procesate pentru reducerea zgomotului (25 COLOR NR) si RAW neprocesate.

 

A doua serie cropuri din imagini realizate cu E-M5 II la sensibilitati ISO intre ISO 1600 si ISO 25600 din fisiere JPEG (NR LOW), RAW procesate pentru reducerea zgomotului (25 COLOR NR) si RAW neprocesate.

 

Pana la valori de ISO 1600 calitatea imaginii este excelenta, la ISO 3200 foarte buna, iar la valori de ISO 6400 buna. Fisierele RAW prezinta un nivel al detaliilor foarte bun, iar latitudinea procesarii lor este una ridicata. Gama dinamica si nivelul de zgomot se simt ca sunt un pic sub performantele noilor senzorii APS-C si mai departe de cele ale unui senzor FF. Totusi diferentele nu sunt atat de mari si sunt valabile pentru procesari mai agresive ale fisierelor si pentru mariri la 100% a imaginilor (pixel peeper persons). Ca o idee, comportarea acestui tip de senzor in raport cu unul mai mare de tip APS-C si FF o gasiti in link-ul urmator: www.gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/6/mirrorless-micro-4/3-vs-aps-c-vs-full-frame

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

ISO 800 nu pune nici fel de probleme atat ca nivel al zgomotului cat si ca detalii (RAW, F4, ISO 800, 1/6 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La ISO 1600 regasim aceeasi calitate ridicata a imaginii (RAW, F4.1, ISO 1600, 1/6 sec, 15mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Tinand seama de dimensiunea senzorului, am fost impresionat de imaginile realizate la ISO 3200 (RAW, F4.1, ISO 3200, 1/13 sec, 15mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cu o procesare atenta a fisierelor RAW chiar si la valoarea de ISO 6400 se pot obtine rezultate bune (RAW, F4, ISO 6400, 1/50 sec, 14mm).

 

Cred ca am fost carcotas in aceasta sectiune a calitatii imaginii tocmai din dorinta mea de a avea un produs perfect, dar per total Olympus OM-D E-M5 II ofera o calitate a imaginii foarte buna intr-un pachet compact. In plus stabilizatorul extrem de performant m-a facut sa stau departe de valori ISO ridicate in majoritatea timpului.  

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 400, 1/80 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F5.5, ISO 6400, 1/20 sec, 70mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 3200, 1/25 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F4, ISO 200, 1/13 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F8, ISO 200, 1/500 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(RAW, F8, ISO 200, 1/500 sec, 14mm).

 

Ca un bonus sau ca o picanterie, aparatul este prevazut cu un mod de inalta rezolutie de 40 de megapixeli (7296 x 5472 pixeli) pentru fisierele JPEG si 64 megapixeli (9216 x 6912 pixeli) pentru fisierele RAW. In acest mod aparatul inregistreaza o succesiune de cadre pe masura ce senzorul se deplaseaza pe doua axe si apoi le combina rezultand fisierul de rezolutie mare. Da, necesita ca aparatul sa fie montat pe un suport solid sau trepied, dar nu este atat de limitat pe cat am crezut initial. In fotografia de peisaj, cea de noapte, arhitectura, interior etc, isi poate gasi cu succes utilitatea, nivelul de detalii find comparabil cu cel al unor aparate FF de trei ori mai scumpe.  

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Comparatie intre modul standard de 16Mpx si modul High-Res de 64Mpx (RAW, F4, ISO 200, 0.6 sec, 14mm).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Comparatie intre modul standard de 16Mpx, imagine redimensionata la 64Mpx in PS, si modul High-Res de 64Mpx (RAW, F8, ISO 200, 1/320 sec, 14mm).

 

Am avut aparatul pe durata testului impreuna cu un obiectiv Olympus 14-150mm II F4-5.6. Din punct de vedere optic, tinand seama pentru ce a fost creat si ca are 11x zoom optic, este un obiectiv foarte bun (si nu ma hazardez afirmand acest lucru). De asemena m-a surpins pozitiv constructia sa solida (un plus il reprezinta faptul ca este protejat impotriva intemperiilor), feeling-ul pozitiv la rotirea inelelor de zoom-focus si calitatea imaginilor oferite pe toata plaja focala de 28-300mm (echiv. 35mm). Daca inainte de utilizare mi se parea un obiectiv scump si inutil, dupa ce am fotografiat cu el mi s-a parut un obiectiv foarte reusit, mai ales pentru fotografia de calatorie. Singurul punct negativ ce l-am remarcat a fost ca avandu-l montat autofocalizarea a fost una mai lenta si a vanat in multe situatii.

Obiectivul Olympus 14-150mm II F4-5.6 ofera performante bune si este relativ compact pentru distanta focala acoperita. Aici in comparatie cu un obiectiv Olympus 40-150mm F4-5.6 R.

 

Pe partea video Olympus OM-D E-M5 II sta foarte bine, pentru mine in modul FullHD (77Mbs) nivelul de detalii redat fiind foarte ridicat. In plus, stabilizatorul de imagine genial alaturi de posibilitatea de a atasa un microfon extern si ecranul orientabil fac din E-M5 II o placere in utlizarea ocazionala ca si camera video. Minusul la acest capitol vine din faptul ca aparatul nu ofera un mod 4K (verii Panasonic deja ofera acest lucru pe mai multe modele). 

 

La final vine aspectul achizitiei aparatului. La acest moment pretul de 1000-1100 euro doar pentru corpul aparatului este in opinia mea mult prea ridicat. Primul model E-M5 I impreuna cu obiectivul 12-50mm se comercializeaza pe mai multe piete la 550euro, ceea ce justifica si mai greu achizitionarea unui E-M5 II la o suma dubla. Un pret de 700-800 de euro mi se pare mai potrivit pentru ca acest aparat sa devina competitiv, dar poate ca E-M5 II nu tinteste volume mari comercializate. Deja in SUA pretul a coborat la 850 de dolari si cred ca vom vedea in perioada urmatoare si in Europa o reducere. Pana la urma comercializezi un sistem si nu doar corpul aparatului.  

Ca si concluzie trebuie sa spun ca mi-a placut Olympus OM-D E-M5 II. Mi-a placut mai mult decat textul o sugereaza. Este un aparat cu o suma de calitati ce le apreciez foarte mult: aparat compact cu o constructie foarte solida, ergonomie excelenta, calitate foarte buna a imaginii, stabilizator foto-video performant, obturator silentios, ecran orientabil,  care m-au facut sa abordez mai multe genuri de fotografie decat o fac de obicei. Aflat in topul listei mele pentru construirea unui sistem compact mirrorless, E-M5 II este mai mult decat un simplu aparat foto, este un "design & photo icon ". 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte aparatul:

 

Plusuri

  • produs premium, cu design, constructie si ergonomie exceptionale
  • corp compact si discret, protejat cu garnituri impotriva intemperiilor
  • ecran excelent, orientabil si cu touch-screen
  • vizor electronic de foarte buna calitate
  • sistem de stabilizare al senzorului-imaginii fenomenal atat in modul foto cat si in cel video (orice obiectiv beneficiind automat de aceasta functie)
  • sistem de autofocalizare rapid si precis
  • obturator electronic ce permite fotografierea fara zgomot
  • inregistrare si procesare rapida a imaginilor
  • senzor de 16Mpx cu performante bune
  • calitate foarte bună a imaginii pentru fișierele JPEG si RAW pana la ISO 3200, perfect utilizabile si la ISO 6400
  • mod video ce ofera o calitate buna a imaginii si functii extinse
  • Wi-Fi, Hi Res Mode, Functia de marire a imaginii, 10cadre/sec si alte setari foarte utile
  • parte al sistemului micro 4/3, in opinia mea cel mai matur sistem mirrorless la ora actuala

Minusuri

  • pret foarte ridicat
  • senzor de 16Mpx cu rezolutie mai mica decat al unor concurenti
  • sistem de autofocalizare continua cu performante medii, iar autofocalizarea continua nu este valabila la fotografierea in cadenta maxima de 10 cadre/sec
  • autonomie medie a bateriei
  • lipsa mod 4K pentru video
  • mod Auto ISO limitat

 

Notare

  • Constructie 10/10
  • Ergonomie 9/10
  • Meniu 8/10
  • Baterie 7/10
  • Obiectiv kit 14-150mm II F4-5.6 8/10
  • Autofocus in lumina buna 9/10
  • Autofocus in lumina slaba 9/10
  • Calitatea imaginii în lumină buna –JPEG 9/10
  • Calitatea imaginii în lumină buna –RAW 9/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 8/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 8/10
  • Video 9/10
  • Pret 7/10

 

Imaginile RAW din acest review au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC 6.1.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

Fotografii realizate cu Olympus OM-D E-M5 II

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) OlympusE-M5II OlympusE-M5markII OlympusEM5II OlympusOM-DE-M5II ReviewOlympusE-M5II TestOlympusE-M5II http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/12/test-olympus-om-d-e-m5-ii Sun, 27 Dec 2015 08:15:06 GMT
San Sebastian Capitala Europeana a Culturii 2016 cu Nikon 24-85mm F3.5-4.5 VR http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/12/san-sebastian-capitala-europeana-a-culturii-2016-cu-nikon-24-85mm-f3-5-4-5-vr San Sebastian - Capitala Europeana a Culturii 2016

fotografiata cu Nikon 24-85mm F3.5-4.5 VR

 

Unul din cele mai bune obiective de kit oferite pe un aparat FF si unul din cele mai recomandate obiective pentru fotografia de calatorie? Nikon 24-85mm F3.5-4.5 VR poate candida la aceste titluri. Dar sa vedem in randurile urmatoare daca aceste afirmatii stau in picioare. Fie ca vorbim de aparatele cu senzor APS-C sau cele FF, Nikon are o buna reputatie in a oferii obiective de kit accesibile ca pret si cu performante bune. Nikon 24-85mm F3.5-4.5 VR nu face exceptie, iar cumparat in combinatie cu un aparat FF Nikon cred ca este o alegere inspirata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am explorat strazile, pietele si plajele orasului San Sebastian, viitoarea Capitala Europeana a Culturii in anul 2016 avand montat acest obiectiv pe un aparat FF Nikon. Alegerea am facut-o datorita plajei de 24-85mm care cred ca a acoperit peste 75% din plaja distantei focale cu care voiam sa fotografiez acest loc. In plus, obiectivul este relativ compact si usor pentru un obiectiv zoom dedicat aparatelor FF, permitandu-mi transportul aparatului cu obiectivul montat intr-o geanta de mici dimensiuni.

Constructia obiectivului este solida, in linie cu ceea ce intalnim in gama consumer a obiectivelor Nikon FX. Ca puncte pozitive am remarcat scala pentru distanta integrata precum si valorile pentru deschiderea maxima a diafragmei si anume F3.5 la capatul wide si respectiv F4.5 la capatul tele. Focalizarea se face ireprosabil, rapid si silentios, iar stabilizatorul VR II este unul care in teorie poate oferii un castig de pana la patru trepte sub inversul distantei focale.

Trecand la destinatia noastra, San Sebastian, sau Donostia in limba basca, este un important centru economic si turistic aflat in golful Biscaya al Oceanului Atlantic. Este fascinant cum aceasta regiune autonoma a Spaniei a reusit sa se ridice si sa se impuna de-a lungul timpului. Diferiti atat din punct de vedere genetic cat si lingvistic fata de spaniolii si francezii cu care se invecineaza, bascii sunt un popor foarte mandru. Nationalismul lor il observi imediat de cum intrii in regiune, steagurile basce agatate la balcoane fiind ceva foarte comun.

Comunitatea Autonoma a Tarii Bascilor se situeaza pe primul loc in Spania in clasamentul produsului intern brut pe cap de locuitor, inaintea capitalei Madrid sau a regiunii Catalunia, fiind la nivelul Olandei. Regiunea este un important centru economic datorita industriei metalurgice, a celei constructoare de masini si nave, si bancilor locale. Acest lucru l-am observat inca de la granita franceza si pana in San Sebastian, orasele, cartiere de blocuri, multe fabrici si depozite stau insiruite de-a lungul coastei.

Orasul San Sebastian il vei parcurge la pas, pentru ca numai asa ii vei putea admira plajele, arhitectura deosebita, oamenii si specialitatile culinare. Apropos de ultimile, San Sebastian este parte din cultura gastronomica a Tarii Bascilor si se spune despre San Sebastian ca este unul din locurile in care se mananca cel mai bine in lume.

Orasul in sine este foarte frumos, se gaseste intins de-a lungul a doua golfuri iar combinatia de ocean, plaje, cladiri cu o arhitectura aparte si muntii Pirinei in spate este deosebit de pitoreasca. In trecut orasul a fost preferat de familia regala a Spaniei pentru a-si petrece vacantele de vara si acest lucru a generat o moda printre familiile nobile spaniole care si-au construit sau cumparat imobile aici. Alaturi de industria foarte dezvoltata, turismul joaca un rol important fiind unul din factorii ce asigura dezvoltarea economica a zonei.

In duminica in care am facut vizita, incepand cu ora 10 incet, incet orasul se trezea. Am parcurs cateva strazi si prima plaja pana la ora 12 cand deja orasul era plin de lume. Manifestarile exuberante, caldura si felul de a trai al locuitorilor te cuceresc. La ora 13 toata lumea este pe strazi, barurile de tapas sunt pline, fiecare serveste pranzul inauntru sau afara si bea un pahar cu vin sau sangria, orasul transformandu-se de la o ora la alta. Tapasurile sau Pintxo, cum se mai numesc ele in Tara Bascilor, inseamna mult mai mult decat mancare. Inseamna, socializare, savoare, placerea de a te intalnii cu prietenii, un intreg tabiet. 

Am vizitat catedrala orasului, apoi o superba bazilica baroca si strazile inguste ale centrului istoric inainte de a ajunge in golful La Concha. De aici vederea asupra plajei cu acelasi nume este foarte frumoasa. De-a lungul promenadei se gasesc cladirile albe in stil haussmannian construite parca pe terase, una mai sus decat cealalta. In golf se gaseau numeroase ambarcatiuni si desi era luna octombrie, pe plaja era multa lume iar unele persoane se incumetau sa intre si in apa.

Parcurgand plaja dintr-un capat in altul m-a impresionat bunastarea, bunul gust si respectul fata de toate categoriile de varsta. Promenada era plina de oameni de varsta a treia, aveai impresia ca toate persoanele in varsta iesisera in oras. Aranjati si foarte bine imbracati, vrand inca se se bucure de viata, asa ar trebui sa arate aceasta perioada a vietii. De cealalta parte, familii cu copii, tineri cu placi de surf, biciclisti, toti se bucurau de acea zi frumoasa de toamna.

Ajuns in partea cealalta a plajei am luat funicularul pana pe muntele Igueldo. De aici poti exclama ¨Wow!¨, panorama fiind absolut superba. Poti admira intreg orasul cu muntii Pirinei in spate, plaja, golful cu insula Sfanta Clara in mijloc si in larg intinderea oceanului Atlantic.

Seara am incheiat-o intr-unul din barurile cu Pintxo pentru a gusta din specialitatile locale, care sunt absolut delicioase si nu foarte scumpe. Ele constau din felii de bagheta pe care se gasesc diferite salate, legume, muraturi, somon, fructe de mare sau jambon. Toate arata apetisant si iti va fi greu sa alegi din numarul mare de tipuri de pintxos.       

Discutand si despre combinatia de aparat FF + obiectivul Nikon 24-85mm F3.5-4.5 VR cu care am realizat fotografiile, trebuie sa spun ca rezultatele obtinute au fost foarte bune. Pe tot parcursul traseului obiectivul a facut fata tuturor scenariilor intalnite. Claritatea la 24mm odata ce am inchis diafragma la valori de F8-F11 a fost foarte buna chiar si in extremitatile cadrului. Apoi, la distante focale de 35-50-70mm claritatea s-a mentinut la un nivel ridicat. Singurul punct slab al acestui obiectiv l-am gasit a fi la capatul tele la 85mm unde chiar si la valori de F11 claritatea in colturi sufera. Este un mic compromis pentru un obiectiv de altfel foarte bun tinand cont si de clasa din care face parte. Stabilizatorul este excelent, in general din experienta mea cu obiectivul am gasit ca pot obtine constant imagini clare la 1/4 sec la capatul wide si 1/15sec la capatul tele. Aberatiile cromatice ca de altfel si distorsiunile pot fi corectate usor in post procesare. Un obiectiv excelent pentru calatorii care de-a lungul zilei s-a ridicat la inaltimea regiunii vizitate. Regiune pe care o recomand cu caldura.

Situat intr-un decor natural superb, cu un amestec poate ideal intre servicii, turism si industrie, cu un specific si nationalism aparte oferit de poporul basc, San Sebastian este ca o perla ascunsa pe care trebuie sa o descoperi.

 

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom 5.2.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Donostia Nikon Nikon24-85mmVR SanSebastian http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/12/san-sebastian-capitala-europeana-a-culturii-2016-cu-nikon-24-85mm-f3-5-4-5-vr Wed, 02 Dec 2015 15:18:09 GMT
¨L'Aquitaine pittoresque¨ cu Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/11/-laquitaine-pittoresque-cu-tamron-sp-70-300mm-f/4-5-6-di-vc-usd

¨L'Aquitaine pittoresque¨

cu Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD

 

La aproximativ 50 de km de Bordeaux, una la est și alta la vest, se găsesc cele două locații emblematice ale departamentului Gironde despre care am să scriu aceste rânduri. Cele două locuri reprezintă în esența lor și spiritul regiunii Bordeleze, una introducând vizitatorul în lumea fascinantă a vinurilor iar cealaltă aducând vizitatorul pe plajele întinse ale oceanului Atlantic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Prima locație este Saint-Emilion un pitoresc orășel medieval celebru pentru podgoriile și vinurile produse aici, iar a doua este o formațiune geologică deosebită aflată la malul oceanului Atlantic numită Duna lui Pilat. Am decis să vizitez și să fotografiez cele două locații împreună cu un obiectiv drag mie și anume Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD montat pe un aparat FF Nikon D600. O recenzie mai tehnică a obiectivului am s-o prezint într-un material viitor, urmând ca în acest material să descriu mai mult cele două locuri demne de interes.

Am pornit din Gara Sf. Ioan din Bordeaux (am tradus-o intenționat pentru că mi-a plăcut întodeauna faptul că în occident foarte multe gări au nume de sfinți sau de personalități marcante și nu sunt nume seci ca Timișoara Nord, Ploiești Vest samd), cu un tren personal regional spre Saint Emilion. După părăsirea zonei urbane a Bordeaux-ului încep să apară pe margine primele podgorii de viță de vie, semn că încet, încet vei intra într-o lume puțin diferită. După trecerea râului Dordogne ești înconjurat de o mare de podgorii ce se întind pe coline și călătoria devine din ce în ce mai fascinantă.

Am plecat la mine doar cu Nikon-ul D600 și cu Tamron-ul 70-300mm f/4-5.6 VC, fiind hotărât să încerc să las deoparte tentația mea obișnuită de a vedea scenele larg și de a fotografia lucrurile wide. Știu că acest mod de a vedea scenele mă privează de multe ori de atâtea detalii interesante și de aceea îi admir pe cei care pot vedea lucrurile la fel de bine din ambele perspective și cea wide și cea tele.

Saint-Emilion este un loc inclus în patrimoniul UNESCO și de la primii pași făcuți de la gară înspre oraș îți dai seama că lucrurile sunt făcute în așa fel încât să nu se altereze spiritul și tradiția locului. În drumul de 1km de la gară înspre oraș pășești deja printre domenii care au facut istorie, așa cum este Château La Gaffelière sau Château Ausone, ultimul un vin Premier Grand Cru Classé A aflat printre cele mai apreciate vinuri din lume. Este interesant cum domeniile nu sunt protejate de garduri și dacă dorești poți intra puțin între vii pentru a face câteva fotografii.

Într-o arie de câțiva kilometrii pătrați vei găsi castele și domenii celebre ca Château Angélus, Château Cheval Blanc, Château Pavie sau la marginea regiunii podgoriile vinurilor Petrus atât de recunoscute în lume. Pentru degustare și o cunoaștere mai bună a istoriei acestor vinuri, cu programare, se pot realiza vizite în interiorul castelelor sau în beciurile lor.

Ajuns în orășel și mergând pe străzile înguste și pitorești descoperi și lumea comerțului cu vin, peste nouă zeci la sută din magazine comercializând vinuri de la diferite domenii. Orașul este foarte bine conservat, nu este spectaculos în sensul “wow-colorat-lumea ca un spectacol“, casele fiind din piatră și fără tencuială colorată, dar tocmai îmbinarea pietrei cu lemnul (chiar și la interior unde barnele din lemn sunt lăsate vizibile) dau acel rafinament și acea finețe tipic franțuzească. Pășind pe străzile pavate vei descoperii multe vestigii încărcate de istorie, fiecare având farmecul și povestea lui. Ai posibilitatea chiar în centrul orașului să intri în cramele unor castele ce se află acolo, aceste crame subterane vechi de sute de ani fiind în beciuri săpate în stâncă. Înăuntrul lor mirosul îmbietor al vinului, lemnului butoaielor și al unor ciuperci ce cresc pe pereți te va îndemna să deguști vinul specific locului. Afară în aer liber atmosfera este relaxată, cu terase și restaurante situate în piața superioară și cea inferioară, oamenii simțindu-se bine, savurând și cumpărând produse locale.

În centrul orașului în partea superioară se află Biserica Colegială veche de peste 800 de ani în care vei găsi la interior o îmbinare a stilului romanic, a primei biserici începute acolo, cu stilurile gotic și baroc ce au urmat. Lângă Biserica Colegială în piața superioară se află turnul cu clopot, din vârful lui putând fi admirate împrejurimile orașului. Dedesubtul lui, săpată în stâncă și accesibilă din partea de jos a orașului, se găsește Biserica Monolită una din cele mai mari și vechi biserici creștine săpate în piatră.

În aceeași zi în care am vizitat localitatea, în curtea Bisericii Colegiale avea loc un târg gastronomic cu specialități locale. Pe lângă vinurile pe care le găseai și în multele magazine, puteai cumpăra din târg produse locale ca: foie gras, numeroase feluri de brânzeturi, macaron, canele, uleiuri, muștaruri, condimente și diferite produse de panificație, toate încântându-ți simțurile.

Sentimentul de calm, de bun gust și bucurie de a trăi într-un mod civilizat domină atmosfera orașului. De la Casa Vinului aflii că doar zona Saint-Emilionului numără aproximativ 900 de domenii și crame, întreaga zonă viticolă a Bordeaux-ului numărând aproximativ 6000 de domenii. Acest număr mare îl întelegem dacă ne uităm la suprafața fiecăruia, aceste domenii fiind relativ mici, de ordinul a zecilor de hectare (uneori chiar mai mici). Totuși fiecare are particularitatea lui și chiar domenii vecine pot avea microclimate diferite, sol diferit, astfel explicându-se de ce un vin al unui castel poate ajunge la câteva sute sau mii de euro o sticlă iar cel al vecinilor mult mai puțin.

Părăsind orașul am hotărât să fac pe jos o tură prin împrejurimile lui, printre podgorii. Aici plăcerea de a fotografia cu Tamron 70-300VC s-a regăsit în fiecare cadru. Obiectivul s-a comportat foarte bine și mi-a permis să mă apropii sau să izolez foarte bine subiecte aflate la distanță mare. Autofocusul este unul rapid și silențios iar stabilizatorul merită laudele primite de la atâția utilizatori. De asemenea claritatea pe un aparat FF de 24 mpx m-a impresionat.

Am putut aduce cu el mai aproape, castele și domenii izolate pe dealuri sau în văi, sau subiecte pe care această plajă focală de 70-300mm m-a făcut să le văd diferit.

Liniile, formele și simetriile create de rândurile de viță de vie oferă privitorului un spectacol fascinant. Mici pete de culoare, așa cum sunt trandafirii plantați la capele rândurilor (pentru a da primele semne atunci când vreo boală atacă vița de vie) și strugurii copți gata să fie culeși, întregesc tabloul idilic al peisajului din jurul acestui mic orășel medieval.

Părăsim lumea fascinantă a vinurilor pentru a ne regăsi într-o altfel de lume, aceea a plajelor nesfârșite ale litorarului regiunii Aquitaine. Una dintre atracțiile acestui areal o reprezintă Duna lui Pilat, cea mai mare dună de nisip din Europa. Lată de aproximativ 0,5km și lungă de 2,7km, duna este situată în vecinătatea stațiunii Arcachon, una dintre cele mai cunoscute localități de pe coasta franceză a oceanului Atlantic. Stațiunea și întreg bazinul cu același nume sunt vestite pentru casele de vacanță în stil victorian, atmosfera liniștită, plajele și culturile de stridii, acestea din urmă fiind printre cele mai bune din lume. De altfel Bazinul Arcachon este și cel mai mare centru de ostreicultură din Franța.

Părăsind gara din Arcachon, de unde am ajuns cu trenul de la Bordeaux, străbatem cu un autobuz întreaga stațiune până la poalele dunei. Drumul în sine este foarte frumos și este o placere să privești casele de vacanță înconjurate de foarte multă verdeață și flori, care au un farmec aparte. Vei aprecia totodată lipsa de opulență și bunul gust al acestor proprietăți. Încă o dată ¨starea de wow¨ nu îți este dată de ceva anume și doar pe masură ce descoperi zona începi să apreciezi aceste locuri.

Ajunși în stația de terminus a autobuzului ai de făcut un mic drum prin pădure până la poalele dunei. Nimic nu te pregătește însă pentru impactul pe care îl are asupra ta, atunci când o vezi pentru prima dată. ¨Este mare!¨ exclamă toată lumea la vederea ei. Pentru a te ajuta să o urci, autoritățile au montat pe partea estică o scară din fibră de sticlă pe care urci până la 2/3 din dună. După terminarea scării încet, încet prin nisip urci și partea de final până în varf. De aici, de la 117m înalțime, privitorului i se dezvăluie o altă lume. La est ești înconjurat de cea mai mare pădure de pini din Europa iar în partea vestică se găsește întinderea nemărginită a oceanului Atlantic. Sentimentul este de jungla-desert-ocean, chiar dacă te aflii totuși în Europa.

Impresia că mă aflam în deșert a fost accentuată în acea zi și de vântul foarte puternic ce ridica nisipul de la sol și m-am simțit ca în mijlocul unei furtuni de nisip. Aveai impresia că ești supus unei operațiuni de sablare, pe piele simțind multe înțepături, iar vântul crea pe nisipul fin diferite forme și geometrii abstracte.

Totuși, nu am lăsat vremea să strice vizita ci chiar am profitat de atmosfera creată, așa cum o făceau majoritatea vizitatorilor prezenți în acea zi. Oameni bătrâni, cupluri de îndrăgostiți, familii cu copii, toți se bucurau de panorama spectaculoasă asupra Atlanticului și asupra bazinului Arcachon.

Și în aceste condiții am fost încântat de comportarea și rezultatele realizate cu Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD, focalizarea precisă chiar în condiții de contrast redus, claritatea și microcontrastul redat ridicându-se la nivelul așteptărilor.

Poți parcurge duna pe coama ei de la un capăt la altul și poți să cobori în partea vestică până pe plajele scăldate de oceanul Atlantic, acolo unde vara foarte multă lume vine la plajă. Duna este de asemenea una dintre locațiile prefarate ale amatorilor de parapantism, dar în acea zi în care am vizitat-o viteza excesivă a vântului i-a împiedicat pe aceștia să-și practice sportul preferat.   

Coborârea dunei o vei face rapid, în fugă, așa cum o fac majoritatea persoanelor pentru a se distra și într-un minut vei fi din nou jos la baza ei. Cu siguranță merită să închei ziua și cu o vizită la pas prin stațiunea Arcachon pentru a-i descoperii atracțiile.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De la duna lui Pilat cu țărmul de nisip fin lovit de valurile oceanului Atlantic și pădurea de pini ce se întinde cât vezi cu ochii ca o pădure tropicală, pâna la castelele înșiruite pe colinele si văile localității Saint-Emilion, Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD m-a ajutat să văd si să fotografiez altfel lucrurile. Un obiectiv deosebit și două locații speciale care te invită să le descoperi și la care vei reveni cu mare plăcere de fiecare dată când vei mai avea ocazia.

 

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom 5.2.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

Alte fotografii realizate cu Tamron 70-300VC în cele două zone:

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) Tamron70-300mm Tamron70-300mmf/4-5.6VC TestTamron70-300mm http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/11/-laquitaine-pittoresque-cu-tamron-sp-70-300mm-f/4-5-6-di-vc-usd Tue, 17 Nov 2015 18:51:20 GMT
Review-Lowepro DSLR Video FastPack 350 AW http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/10/review-lowepro-dslr-video-fastpack-350-aw  

Review - Lowepro DSLR Video FastPack 350 AW

 

        De la inceput trebuie sa spun ca sunt fanul gentilor foto datorita faptului ca imi permit un acces mai rapid la camera foto si obiective. Totusi, marele dezavantaj al gentilor foto il reprezinta faptul ca la o greutate mare incep sa devina incomode. Utilizez atat genti foto cat si rucsace cu o singura bretea sau clasice cu doua bretele. In ultimul timp atunci cand am avut nevoie sa iau cu mine mai multe echipamente foto am utilizat modelul DSLR Video FastPack 350 AW de la Lowepro.

Lowepro are o lunga traditie in fabricarea de genti, rucsace si alte accesorii foto. Fondata in Colorado de Greg Lowe, fotograf si iubitor al muntelui, compania Lowepro a adus publicului de-a lungul anilor multe inovatii si solutii ce au facut viata fotografilor mult mai placuta, fiind astfel una din cele mai respectate companii din domeniu.

Lowepro DSLR Video FastPack 350 AW este un rucsac mediu spre mare cu o foarte buna calitate a materialelor folosite. Rucsacul este impartit in doua compartimente, unul superior, unul mai mare inferior, un buzunar exterior si unul lateral. Este prevazut de asemenea cu doua centuri, una pentru mijloc, una pentru piept (intre bretele), o husa pentru ploaie precum si cu un sistem de prindere a trepiedului in partea dreapta.

Au incaput fara probleme in cele doua compartimente urmatoarele echipamente: trei DSLR-uri Nikon D750, Nikon D600, Nikon D7000, obiectivele Nikon 70-200VR F4, Nikon 24-85VR F3.5-F4.5, Sigma 10-20mm F4-5.6, Tamron 70-300VC, Samyang 14mm F2.8, cu parasolarele inversate, trepied, filtre, telecomenzi, carduri, accesorii de curatare si alte maruntisuri.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

In compartimentul inferior pot incapea trei DSLR-uri cu obiective de marime medie montate, in partea dreapta fiind posibila transportarea unui trepied.

 

Chiar si cu o greutate mare, rucsacul este foarte confortabil de purtat, designul buretilor de pe spate fiind foarte bine gandit, iar dupa distante medii spre lungi parcurse cu el (uneori si in ture scurte pe munte) ma declar foarte multumit de confortul si ergonomia oferita. Un rol important l-au jucat si bretelele ce au o latime mare si sunt foarte bine concepute.

 

Designul buretilor de pe spate alaturi de sistemul de bretele si centuri este foarte confortabil.

 

In compartimentul superior se gaseste o borseta ce poate fi scoasa, precum si alte buzunare mai mici foarte bine gandite pentru depozitarea de diferite accesorii. Pe exteriorul compartimentului superior se afla inca un buzunar unde poti foarte bine depozita acte, telefonul mobil sau alte accesorii ce nu sunt foarte voluminoase.

Atat compartimentul superior cat si cel inferior sunt prevazute cu curele cu cleme ce impiedica deschiderea lor completa atunci cand fermoarele nu au fost trase.

 

In compartimentul inferior dedicat camerelor si obiectivelor se pot aranja protectiile din burete astfel incat spatiul poate fi modulat eficient si dupa dorinta fiecaruia. Deschiderea acestuia se face incepand din partea stanga spre dreapta astfel incat rucsacul poate fi adus in fata pentru un acces mai usor la camera. Totusi nu l-am utilizat in acest fel, el neavand functionalitatea unui rucsac cu o singura bretea.

Pe bretele se gasesc doua inele pe care se pot prinde curele mai speciale pentru aparatul foto astfel incat greutatea aparatului sa nu fie distribuita pe gat ci pe umeri.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru cazurile cand rucsacul este incarcat la maxim sau este foarte greu, cele doua centuri vor ajuta la o distributie mai buna a greutatii.

 

Rucsacul poseda de asemenea si un compartiment pentru laptopuri de pana la 17 inch. Eu am depozitat acolo un laptop Lenovo de 15,6 inch alaturi de tot echipamentul amintit mai sus.

Buzunarul lateral este incapator si este foarte practic pentru transportarea unei sticle de apa de pana la 1l.

Buzunarul lateral incapator permite depozitarea unei sticle, umbrele mici, sau a altor obiecte pe care le doresti sa le ai la indemana.

 

O dotare foarte interesanta si practica: partea de jos a compartimentului superior este prevazuta cu o curea elastica astfel incat se poate prinde cu ea o camera video mai mare sau obiectivul aparatului DSLR asftel incat echipamentul va ramane stabil si in acest compartiment.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Atat compartimentul superior cat si cel inferior ofera multe posibilitati de modulare si un spatiu de depozitare generos.

 

Pretul acestui rucsac este de 90-130 de euro in functie de magazin si poate parea la prima vedere mare pentru unii, mai ales acum cand pe piata se gasesc atatea companii, variante si modele de rucsace foto. Acest pret este totusi justificat de calitatea materialelor, spatiul, ergonomia si confortul oferit. Recomand sincer acest rucsac pentru cine are nevoie de spatiu pentru 2 DSLR-uri cu 3-4 obiective de marime medie, laptop si alte accesorii foto.

        Concluzie. Daca inainte de utilizarea acestui rucsac Lowepro primul gand era sa las acasa cat mai mult echipament pentru a putea lua totul intr-o singura geanta de umar, dupa utilizarea lui Lowepro DSLR Video FastPack 350 AW acest lucru s-a schimbat datorita experientei foarte pozitive avuta cu acest rucsac, fiind unul din acele produse care te cuceresc prin calitate, ergonomie si confort.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) DSLR FastPack Lowepro Lowepro350AW Review Video http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/10/review-lowepro-dslr-video-fastpack-350-aw Thu, 15 Oct 2015 21:36:22 GMT
Test Nikon D750 – Etalonul http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/9/test-nikon-d750-etalonul  

Test Nikon D750 – Etalonul

 

 

 

¨Avem o tara frumoasa ¨, ¨Avem de toate¨ sunt afirmatiile pe care le-am auzit de-a lungul timpului de atatea ori. Ziceam ca ¨da …¨, dar gandul imi era la alte tari, la locurile de acolo si sustineam ca si altii au tari si mai frumoase. Credeam ca e normal ca fiecarui cetatean al unei tari sa i se para ca tara lui e cea mai frumoasa si mai deosebita si de aceea aceste vorbe rostite prea des imi pareau banale. Ultima vacanta petrecuta in Romania m-a facut sa vad cu ochi si mai buni tara noastra, iar afirmatiile de mai s-au cimentat si in mintea mea. Nu avem de ce sa invidiem alte tari pentru frumusetile naturale, cultura si istorie. Este de datoria noastra sa facem cunoscut ceea ce avem, sa imbunatatim lucrurile acolo unde trebuie imbunatatite si sa punem intr-o lumina buna in fata strainilor si a noastra mostenirea lasata pe meleagurile romanesti. In acesta calatorie, in care am adaugat multe elemente la tabloul meu idilic al meleagurilor romanesti, am avut placerea sa fotografiez si sa testez ceea ce consider a fi etalonul aparatelor DSLR la acest moment, Nikon D750.

Nikon D750 RAW, F8, ISO 100, 1/320 sec, 24mm.

 

Fiind un utilizator de aparate Nikon, atat FF (D600) cat si APS-C (D7000) am fost foarte curios sa fotografiez cu Nikon D750. Un aparat care a crescut in ochii mei pe masura ce l-am utilizat mai mult si un aparat pe care il apreciez si mai mult cu fiecare fisier RAW pe care il procesez. Dupa atatia ani de progres D750 se prezinta prin caracteristicile sale ca un produs rafinat, imbunatatit pe toate planurile, chintesenta aparatelor DSLR.

Constructia aparatului este excelenta, corpul aparatului fiind foarte solid (cu protecție sporita împotriva apei și prafului). In mana aparatul se simte exceptional, mai ales datorita prizei excelent profilate. Este cel mai comod aparat DSLR pe care l-am tinut vreodata in mana, pur si simplu este o placere in utilizare. Trecand intr-o clipa de la D600 la D750, chiar daca corpurile celor doua aparate au dimensiuni si greutate apropiate, diferenta este enorma. Pur si simplu D750 pare ca face corp comun cu mana si utilizarea lui, chiar cu obiective mai mari si pentru perioade mai lungi de timp, este foarte confortabila. Bravo Nikon pentru ergonomia atent studiata a corpului! O mica concesie adusa prizei profilate mai adanc o reprezinta faptul ca lcd-ul superior este acum putin mai mic fata de seria D600-D610, pe el nemaifiind afisate unele informatii.

D750 alaturi de D600 pe varful Ciucaru Mare. D750 reprezinta o evolutie importanta fata de D600, imbunatatirile sunt realizate exact acolo unde conteaza si iti fac viata de fotograf mult mai placuta.  

 

LCD-ul principal este o bucurie in utilizare. Mare de 3.2 inch si orientabil pe verticala. Sasiul pe care este construit pentru a fi orientabil, este extrem de solid si nu cred ca va ceda niciodata unei utilizari profesionale. LCD-ul in lumina puternica nu este foarte lizibil si de aceea cresterea luminozitatii la +1 sau chiar +2 este recomandata.

Vizorul oferă o acoperire de 100%, este mare si luminos, iar odata ce te obisnuiesti cu el nu vrei sa mai revii la aparate cu un vizor mai mic. Din punctul meu de vedere este tot ce iti poti dori de la un vizor optic de calitate.

Legat de butoane si rotite acestea sunt excelente ca si calitate perceputa, destul de mari si situate la distanta pentru a fi apasate individual. Un mare plus, il reprezinta faptul ca butonul OK poate fi programat pentru ca la o simpla apasare sa poti vizualiza imaginea la marire de 100%, in acest fel poti verifica imediat daca imaginea este focalizata corect sau nu este tremurata. Inca o data bravo Nikon!

Meniul este excelent, tipic Nikon, si chiar daca este lung este bine organizat. Posibilitatea de configurare My Menu, unde poti introduce setarile pe care le modifici cel mai des, l-am gasit intodeauna a fi un lucru excelent. Practic utilizand My Menu si comenzile exterioare ale aparatului nu vei intra decat foarte foarte rar in meniul extins al aparatului. Apoi, sunt mici lucruri tipice Nikon care iti fac viata de fotograf mai usoara: după ce imaginea apare pe ecran (imediat după ce ai realizat fotografia) există posibilitatea să o mărești pentru a vedea detaliile sau dacă ai focalizat bine. Alt lucru, dacă vrei să vizualizezi mai multe fotografii pe ecran, maximul posibil este de 72 de cadre, existând si posibilitatea grupării fotografiilor intr-un calendar pe zile (util dacă vrei să vizualizezi sau sa ștergi rapid doar fotografiile din anumite zile). Modul Auto-ISO (apreciat de mine foarte mult si pe D600) tine cont de obiectivul montat si de distanta focala la care se fotografiaza pentru a ajusta de fiecare data timpul de expunere la 1/valoarea distantei focale. In plus acest mod este configurabil, in acest sens putandu-se alege ca timpul de expunere sa fie setat cu una sau doua trepte peste sau sub inversul distantei focale. Orizontul virtual, pozitiile U1 si U2 configurabile si cele doua sloturi pentru carduri, de asemena sunt dotari care le apreciez la aparatele DSLR Nikon. Si lista functiilor poate continua, aparatul fiind extrem de configurabil chiar si pentru cei mai pretentiosi utilizatori.

Procesorul este unul de tip Expeed 4 prezent si la seria D4s. Inregistrarea imaginilor se face extraordinar de rapid, aparatul se simte cu o clasa peste D600. Intarzierea declansatorului chiar daca in teorie este la acelasi nivel cu D600 (undeva la 0.054sec) in practica se simte si mai scurta. Navigarea, zoom-ul intr-o fotografie afisata si derularea imaginilor se fac de asemenea foarte rapid si fara cusur.

Fotografierea in rafala se poate realiza la 6,5 cadre pe secunda. Am utilizat acest mod in testele de focalizare continua pentru fisiere de tip JPEG, pentru fisierele de tip RAW+JPEG buffer-ul aparatului este unul limitat la aproximativ 2 secunde in cadenta maxima de 6.5 cadre/sec. Nu este totusi un aparat eminamente dedicat fotografierii competiilor sportive sau scenelor unde durata actiunii este lunga. Pentru acest lucru D4s isi are clientii sai.

Si acum, cele doua mari minusuri ale acestui aparat din punctul meu de vedere. Primul, Nikon nu este consecvent in aranjarea butoanelor legate de funtiile + si - , acestea fiind inversate de la o generatie la alta iar cireasa de pe tort o reprezinta apartita butonui ¨i¨ plasat neinspirat. Este inutil si enervant sa ai doua butoane ¨i¨ si ¨Info¨ a caror functii erau grupate foarte bine pe vechea generatie intr-un meniu accesibil la apasarea unui singur buton. Al doilea minus il reprezinta faptul ca nu se mai pot schimba diferiti paramentri cum ar fi ISO, WB, tipul de fisiere etc, doar pe lcd-ul secundar fara ca lcd-ul principal sa se aprinda si el. Nici macar noua interfata nu salveaza acest aspect. E un lucru deranjant mai ales daca esti cu aparatul la ochi si vrei sa modifici acesti parametri. In acest sens recomand setarea afisarii parametrilor pe fond inchis.

Fara aceste doua minusuri, mici, dar  enervante, probabil ca aparatul ar fi primit nota maxima pe toate planurile la capitolul ergonomie si utilizare. Cand ai o reteta buna, care functioneaza excelent pe seriile anterioare, in general nu o schimbi doar pentru a veni cu ceva diferit pe un model nou.

Bateria este excelenta, tipică pentru un DSLR din aceasta clasa, 1000 de cadre nereprezentand o problema intr-o utilizare preponderenta cu vizorul optic. Bateria am incarcat-o odata la 2-3 zile mai mult pentru siguranta, neajungand niciodata sa o descarc complet.

Sistemul de autofocalizare este o revelatie fata de tot cu ce am fotografiat pana acum. Acolo unde alte alte aparate vaneaza focalizarea subiectului sau nu reusesc deloc sa faca asta, sistemul de autofocalizare de pe D750 (capabil sa functioneze in lumina foarte slaba, pana la -3EV) focalizeaza fara probleme. Pentru mine acesta era calcaiul lui Ahile la seria D600, iar D750 nu numai ca imbunatateste acest lucru ci devine lider in domeniu DSLR-urilor. Pentru fotografia in lumina slaba sau de eveniment (acolo unde nu poti focaliza cu ajutorul lampii de asistare a autofocalizarii) sistemul de focalizare de pe D750 este un vis.

Focalizarea continua este de asemenea la inaltime. Fie ca vorbim de punctul unic de AF,  de zona dinamica AF setata cu 9, 21 sau 51 de puncte, sau urmarirea 3D, aparatul focalizeaza foarte precis si mentine focalizarea si pentru subiecte care se deplaseaza cu viteza foarte mare. Avand montat pe aparat un obiectiv Nikon 70-200 VR F4 (obiectiv cu un motor de autofocalizare foarte rapid) am testat acest aspect in mai multe ocazii, iar numarul cadrelor focalizate corect a fost aproape de maxim. Pot spune ca ratarea unui cadru in modul de focalizare continua va fi foarte rara. Am evaluat focalizarea in mod continu combinata cu fotografierea in rafala cu 6.5 cadre pe secunda la capatul tele al obiectivului, si la valoarea de F4 a diafragmei acolo unde profunzimea de camp este cea mai mica si erorile pot fi observate cel mai bine. Mai jos este un exemplu in acest sens, avand ca subiect o masina care se deplasa cu viteza mare, aparatul reusind sa mentina subiectul focalizat corect in majoritatea cadrelor realizate. Am inclus de asemenea un videoclip cu succesiunea cadrelor si cropurile din fiecare cadru.

Una din scenele in care am testat sistemul de autofocalizare in mod continuu alaturi de fotografierea in rafala cu 6.5 cadre/sec, aparatul comportandu-se ireprosabil (JPEG, AF-C, F4, ISO 100, 1/1250 sec, 190mm).

 

Focalizarea în live view nu este punctul forte al acestui aparat (si in general al aparatelor DSLR Nikon), dar am remarcat un real progres fata de Nikon D600 si impreuna cu ecranul orientabil se pot obtine cadre deosebite care altfel ar fi greu de realizat.

Focalizarea in live view alaturi de ecranul orientabil mi-au permis sa fotografiez cadre din unghiuri mai deosebite. Sunt un fan al ecranelor orientabile iar aceasta dotare, in premiera pentru un FF Nikon, este unul din marile plusuri ale lui D750 (RAW, F3.5, ISO 100, 1/500 sec, 24mm).

 

Am realizat o comparatie in clipul urmator cu focalizarea in modul live view intre Nikon D750, Nikon D600, Canon 70d si Olympus EP5, ultimile doua fiind aparate cu un sistem de autofocalizare prin detectia contrastului de faza pe senzor.

 

 

Am avut pentru prima data ocazia sa fotografiez si cu obiectivul Nikon 70-200 VR F4. Este un obiectiv foarte bine construit cu zoom intern si cu un motor de autofocalizare silentios si foarte, foarte rapid. Se echilibreaza perfect atunci cand este montat pe un corp ca Nikon D750 si este o placere in utilizare chiar si pentru perioade mai lungi de timp. Stabilizatorul l-am gasit a fi performant, cu un castig de 3-4 trepte fata de inversul distantei focale. Optic este un obiectiv foarte bun, cu deschiderea maxima a diafragmei constanta F4 pe toata plaja focala. Un minus raportat la pretul sau il reprezinta faptul ca obiectivul nu ofera o cu protecție sporita împotriva apei și prafului prin garnituri interne de cauciuc. Singura protectie o reprezinta inelul de cauciuc din jurul monturii. Mai multe detalii despre acest obiectiv intr-un material viitor.   

Decorul Transalpinei este apreciat atat de soferi cat si de iubitorii ciclismului, iar in acest loc mi-a facut mare placere sa fotografiez cu Nikon 70-200 F4 VR, un obiectiv cu un micro-contrast excelent si cu un sistem de autofocalizare  extrem de rapid (RAW, F4, ISO 100, 1/640 sec, 200mm).  

 

Calitatea imaginii este una exceptionala fiind punctul forte al acestui aparat. Nivelul detaliilor este foarte ridicat si niciodata nu am simtit nevoia unei rezolutii mai mari decat cea oferita de cei 24Mpx. La vizualizarea imaginilor de pe un FF Nikon constati ca acestea au ceva special. Detaliile, contrastul si gama dinamica ridicata le diferentiaza fata de un aparat APS-C sau mirrorless non-FF. Este perceptia avuta dincolo de criteriile stiintifice, care pot sau nu sa confirme acest lucru.  

Dincolo de rezultatele obtinute ramane bucuria utilizarii unui aparat foto, iar calatoria si fotografierea cu Nikon D750 a fost o reala placere (RAW, F22, ISO 100, 25 sec, 24mm).

 

D750-ul de asemenea ofera un echilibru foarte bun intre rezolutie, performantele la sensibilitati ISO ridicate, viteza si dimensiunea fisierelor generate. Astfel, in medie un fisier RAW plus unul JPEG au deja 50MB. In mod similar, daca ne uitam la dimensiunea a doua fisiere JPEG+RAW de la seria D800-810 dimensiunea are o valoare dubla. Vorbim aici de alte sume de investit pentru carduri si medii externe de stocare.

Fisierele JPEG, tipice Nikon, sunt recunoscute imediat datorita culorilor si a modului cum aparatul realizeaza balansul de alb. Reducerea zgomotului se face mai accentuat decat la D600-D610 in special in zonele cu luminozitate mai mica. Acest lucru poate fi modificat prin reducerea sau anularea sistemului intern de reducere a zgomotului.

Fisierele JPEG sunt tipice Nikon, oferind un foarte bun echilibru intre nivelul de claritate si zgomot. De obicei pe timp de zi aleg din Picture Control setarea Landscape sau Vivid, alaturi de sistemul D-Lightning activat si sistemul de reducere al zgomotului setat pe Low (JPEG, F8, ISO 100, 1/250 sec, 24mm). 

 

Fisierele RAW sunt exceptionale atat ca detalii cat si datorita nivelui redus de zgomot si a gamei dinamice ridicate oferite de senzor. Imaginile la sensibilitati de pana la ISO1600 sunt foarte curate. La procesarea fisierelor RAW pregateste-te sa fi uimit de detaliile oferite de acest senzor de 24Mpx chiar daca aparatul este inca oferit cu un filtru low-pass. Sunt obisnuit cu cei 24Mpx de pe D600 dar parca D750 ofera o redare a detaliilor si mai fidela.

(RAW, F4, ISO 100, 1/1600 sec, 70mm).

 

Claritatea este pur si simplu exceptionala. ¨Wow !¨ am exclamat de fiecare data cand am editat un fisier RAW si am vazut nivelul de detalii redat (RAW, F8, ISO 100, 1/125 sec, 24mm).

 

(RAW, F8, ISO 100, 1/40 sec, 24mm).

 

Latitudinea de procesare este una foarte mare, fie ca vorbim de fisiere intentionat subexpuse pentru a pastra detaliile din zonele cu luminozitate mai ridicata sau de fisiere accidental supraexpuse, astfel ca se pot realiza multiple corectii si ajustari fara sa fim preocupati foarte mult ca nivelul de zgomot va atinge cote alarmante. Este pur si simplu o placere sa lucrezi cu aceste fisiere, iar rezultatul este unul exceptional de fiecare data.

Gama dinamica oferita de senzor este una foarte larga, in plus chiar in cazul unor editari sau corectii majore, nivelul zgomotului ramane foarte scazut. Acest lucru este cunoscut de foarte multi fotografi care prefera sa expuna corect zonele cu luminozitate mai mare urmand apoi in editare sa faca corectia necesara pentru a le reda si pe celalalte. Este un ¨pseudo HDR¨ care se realizeaza plecand de la un singur fisier RAW (JPEG, RAW, F8, ISO 100, 1/400 sec, 24mm).

 

Referitor la comportarea aparatului la valori ridicate ale sensibilitatii ISO, D750 are performante excelente. Nu am fost niciodata nemultumit de nivelul de zgomot din fisierele RAW realizate cu Nikon D600, iar D750 este cel putin la fel de bun. La sensibilități mai mari de ISO6400 se observa un mic progres fata de seria D600-D610, castigul fiind in opinia mea de o jumatate de treapta. Valoarea ISO 12800 devine acum si mai utilizabila, iar cu o atenta procesare se pot obtine rezultate bune chiar si la ISO 25600. Valoarea de top ISO 51200 este una care trebuie utilizata doar pentru cazurile exceptionale cand nu mai exista alta alternativa. Un lucru pozitiv ce l-am remarcat a fost acela ca chiar si la sensibilitati inalte nivelul detaliilor se mentine la cote ridicate.

 Salina Turda este un loc impresionant si un loc in care D750 a excelat la capitolul performante la valori ISO mari (RAW, F8, ISO 4000, 1/30 sec, 14mm).

 

(RAW, F5.6, ISO 5600, 1/30 sec, 14mm)

 

Am realizat o comparatie D750-D600 la valori ale sensibilitatii ISO peste 1600 in interiorul unei catedrale pentru a compara performantele celor doua aparate. Este un scenariu solicitant (atat cu zone cu luminozitate scazuta cat si cu portiuni cu luminozitate mai ridicata, si zone cu multiple detalii) din care se poate evalua foarte bine atat nivelul de zgomot si detaliile din fisierele RAW, dar si cum actioneaza sistemul aparatului de reducere a zgomotului in fisierele JPEG.  

Am ales Catedrala Mitropolitana din Timisoara pentru a compara performantele la sensibilitati ISO ridicate ale lui D750 si D600.

 

Cropuri din imagini realizate cu D750 la sensibilitati ISO intre ISO 1600-51200 din fisiere JPEG (NR LOW), RAW procesate pentru reducerea zgomotului(25 COLOR NR) si RAW neprocesate.

 

Comparatie cu prima serie cropuri din imagini realizate cu D750 si D600 la sensibilitati ISO intre ISO 1600 si ISO 51200 din fisiere RAW.

 

Comparatie cu a doua serie de cropuri din imagini realizate cu D750 si D600 la sensibilitati ISO intre ISO 1600-51200 din fisiere RAW.

 

Comparatie cu a treia serie cropuri din imagini realizate cu D750 si D600 la sensibilitati ISO intre ISO 1600-51200 din fisiere RAW.

 

Sistemul de expunere foarte configurabil, imprumutat de pe D4s, a functionat de asemenea impecabil.  Ca o optiune personala folosita pe aparatele Nikon: pe timpul zilei activez functia Active D-Lighthing care automat realizeaza si o subexpunere in fisierele RAW cu aproximativ -0.7 EV cea ce imi confera o marja suplimentara in post-procesare pentru cazurile in care am zone arse. In plus din Picture Control aleg setarea Vivid sau Landscape obtinand astfel imagini mai vi pentru o vizualizare imediata. La sensibilitati ridicate prefer ca sistemul Active D-Lighthing sa fie oprit pentru a nu avea un fisier RAW subexpus si in procesarea lui ulterioara un nivel mai ridicat de zgomot. Pentru aceste sensibilitati ridicate prefer chiar o expunere putin la dreapta, urmand apoi sa fac o mica corectie in postprocesare.

La corectarea expunerii in fisierele RAW rezultatele obtinute sunt foarte bune chiar la sensibilitati ridicate, iar zgomotul ramane la un nivel scazut (JPEG vs RAW(RAW crop), F5.6, ISO 25600, 1/30 sec, 14mm).

 

Imagine si cropuri obtinute dintr-un fisier RAW la valoarea maxima ISO 51200 (RAW, F16, ISO 51200, 1/30 sec, 14mm).

 

Calitatea fisierelor video, nevand pretentia unui fin cunoscator, este una foarte buna. Vizualizand fisierele video realizate cu aparatul, acestea mi-au dat impresia unui nivel ridicat al detaliilor si lipsite de fenomenul de moire. Culorile sunt de asemenea placute - tipice Nikon. Cu siguranta calitatea video este o evolutie fata de seria D600-D610 si am gasit ca ecranul orientabil face ca experienta filmarii sa fie una si mai placuta. Singurul repros este faptul ca Nikon inca nu a dezvoltat un sistem de autofocalizare cu detectie de faza.

 

In concluzie, poate ca am folosit prea multe superlative in aceste randuri si poate ca locurile magice prin care am pasit au contribuit si la o experienta a fotografierii bazata in primul rand pe placere si apoi pe criterii tehnice, dar Nikon D750 s-a ridicat la inaltime. Un aparat foto creat special pentru a excela si pentru a face din experienta fotografierii un lucru atat de natural in cat poti sa te concentrezi pe compozitie, lumina si moment fara sa mai ai grija aspectului tehnic. Minusurile sunt neglijabile, iar pretul este justificat de rafinamentul, polivalenta si performantele oferite. A fost o reala placere sa fotografiez cu Nikon D750, aparatul depasindu-mi asteptarile. Iar in finalul acestui test, am spus ca ¨Avem o tara frumoasa!¨?

 

(RAW, F11, ISO 200, 1/50 sec, 24mm).

 

Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte aparatul:

 

Plusuri

  • corp foarte solid ce ofera o priză cu o ergonomie exceptionala (cea mai buna intalnita pana acum pe un aparat DSLR)
  • ecran excelent, orientabil, montat pe un sasiu foarte solid
  • vizor excelent
  • sistem de autofocalizare exceptional, in special in lumina slaba si foarte performant la focalizarea in mod continu
  • senzor de 24Mpx cu performanțe exceptionale ca detalii, nivel de zgomot si gama dinamica
  • calitate excelenta a imaginii pentru fișierele RAW până la ISO 12800
  • calitate foarte buna a imaginii pentru fișierele JPEG si reproducere distincta a culorilor (tipic Nikon)
  • inregistrare foarte rapida a fisierelor
  • meniu clar structurat, cu posibilitate de creare a sectiunii My Menu
  • baterie foarte buna
  • blitul incorporat este un bonus pentru un aparat FF
  • slot dual pentru carduri
  • orizont virtual
  • Wi-Fi

Minusuri

  • buton ¨i¨ inutil si amplasat total gresit, functiile lui ar fi putut fi accesate prin butonul ¨Info¨
  • ecranul principal se aprinde la schimbarea parametrilor ISO, WB, etc
  • focalizarea in live view nu este la nivelul celor mai performante sisteme prezente pe unele DSLR-uri  

 

Notare

  • Construcție 9/10
  • Ergonomie 9/10
  • Meniu 9/10
  • Baterie 9/10
  • Autofocalizare lumină bună 10/10
  • Autofocalizare lumina slabă 10/10
  • Calitatea imaginii în lumină bună –JPEG 10/10
  • Calitatea imaginii în lumină bună –RAW 10/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 9/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 10/10
  • Video 9/10
  • Preț 8/10

 

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom CC 6.1.

Multumesc domnului Mihai Olaru pentru sprijinul oferit.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

 

Fotografii realizate cu Nikon D750

           

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) D750 Nikon Review Test http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/9/test-nikon-d750-etalonul Mon, 07 Sep 2015 10:08:15 GMT
Test Canon 70D - Decouvrir Bordeaux http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/7/canon-70d Test Canon 70D - Decouvrir Bordeaux

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În Bordeaux, capitală a vinului, metropolă scăldată de fluviul Garonne și mângâiată de briza oceanului Atlantic, aflat la aproximativ 50 de km distanță, a avut loc reîntâlnirea cu sistemul Canon și testarea pe o perioadă mai lungă a unui aparat DSLR Canon 70D, la mai bine de zece ani de la primul meu DSLR, un Canon 350d + obiectiv EF-S 17-85 IS. A fost și o ocazie de a evalua progresele făcute de o nouă generație de aparate DSLR EOS. Pe lângă acest lucru, ca un utlizator de aparate DSLR Nikon, am putut evalua diferențele de viziune ale celor două companii.

Zona de promenadă de-a lungul fluviului Garonne ce se întinde pe o distanță de 5km este locul multor magazine și activități de recreere ale locuitorilor orașului (RAW F8, ISO 100, 1/500 sec, 29mm).

 

Bazilica Saint-Michel construită în stil gotic flamboaiant între secolele XIV și XVI, alături de turnul cu clopot înalt de 114m străjuiesc asupra orașului (RAW F5.6, ISO 100, 1/500 sec, 135mm).

 

Trecând la aparatul foto, Canon 70D se prezintă publicului cu ultimile inovații ale sistemului EOS: senzor de 20Mpx Dual Pixel CMOS AF, sistem de autofocus cu 19 puncte cruce (împrumutat de la 7d mk1), 7 cadre/sec, ISO standard de la 100 la 12800, ecran orientabil cu touch screen, wi-fi, video Full HD (30 sau 24 cadre/sec) și multe alte caracteristici ce le întâlnim pe aparate actuale.

Construcția aparatului este foarte bună, corpul aparatului este solid, un plus reprezentându-l faptul că aparatul oferă protecție împotriva apei și prafului cu garnituri în jurul butoanelor, ecranelor și compartimentului bateriei. În mână aparatul se simte foarte bine, priza este excelentă, în opinia mea mai bună ca la seria Nikon D7000-7100, dar unele aspecte legate de ergonomie și funcționalitate dezamăgesc și aici nu este vorba de obișnuință. Pur și simplu se poate mai bine și se poate în alt fel, astfel încât să îți facă viața mai ușoară. Inevitabil va trebui să compar aparatul cu rivalii de la Nikon (seria D7000-D7100), privindu-l izolat Canon 70D este un aparat excelent, dar privindu-l în contextul concurenței lucrurile sunt mai nuanțate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Canon 70D alături de Nikon D7000, diferențele de viziune ale celor două companii se remarcă si la utilizarea celor două aparate.

 

Butoanele de lângă ecranul secundar sunt mici și prea apropiate (chiar pentru cineva cu degete subțiri), iar calitatea butoanelor nu este la același nivel cu cea a corpului. De notat este că lipsește un buton dedicat pentru WB. Sunt câteva minusuri legate de funcționalitate care ar ajuta foarte mult la experiența fotografierii. De exemplu, după ce imaginea apare pe ecran, imediat după ce ai realizat fotografia, nu există posibilitatea să o mărești pentru a vedea detaliile sau dacă ai focalizat bine. Ești nevoit să intri din nou în modul Play-Review și de acolo poți să dai zoom în imagine. De ce? Alt lucru, pe ecranul LCD atunci când mărești imaginea, aceasta va apărea neclară-pixelată câteva fracțiuni de secundă și trebuie să aștepți un pic până să apară clară. De ce? Atunci când ești în modul playback și treci rapid de la o fotografie la alta, uneori imaginea nu apare pe tot ecranul ci este puțin mai mică. De ce? O altă chestiune: în modul Play-Review dacă vrei să vizualizezi mai multe fotografii pe ecran, maximul posibil este de 3x3, neexistând de exemplu posibilitatea grupării mai multor fotografii sau a aranjării lor după dată (la Nikon acest lucru este posibil și este util dacă vrei să ștergi rapid doar fotografiile făcute în anumite zile). Și în final o ultimă mențiune, în modul Info pentru o anumită fotografie nu se afișează distanța focală la care aceasta a fost făcută. Toate aceste aspecte, ce ar trebui să țină de procesorul aparatului și de concepție, nu ar trebui să fie inconveniente pentru un astfel de aparat. Poate pe viitor printr-un firmware Canon va remedia aceste lucruri.

Meniul, tipic Canon, este unul bine structurat iar butonul Q menu este bine plasat și oferă accesul rapid la principalii parametrii, un plus reprezentându-l faptul că poți schimba parametrii prin simpla atingere a ecranului.

Înregistrarea imaginilor se face rapid, nici o surpriză în acest sens, aparatul nu iți dă senzația că aștepți să înregistreze fișierele chiar și când fotografiezi foarte multe cadre succesiv.

Mersul cu bicicleta este foarte popular în Bordeaux (RAW F5.6, ISO 100, 1/320 sec, 93mm ).

 

Ecranul primește un mare plus, este tot ce îți dorești: este orientabil, cu touch screen și are o rezoluție foarte bună. Vizorul de asemenea, chiar dacă este mai mic ca la rivali și nu oferă o acoperire de 100%, este suficient în utilizarea zilnică și este luminos.

Încheiind capitolul ergonomie și funcționalitate, ca plusuri aș enumera priza corpului aparatului, construcția solidă și ecranul orientabil foarte bun cu touch screen. Legat de ergonomia amplasării butoanelor, aceasta este una medie, iar funcționalitatea limitată în modul Play-Review poate fi îmbunătățită.

Bateria mi s-a părut a fi foarte bună , tipică pentru un DSLR, cu o utilizare medie a live view-ului și a modului video, o zi întreagă de folosire a aparatului nu reprezintă o problemă.

Sistemul de autofocus al aparatului l-am găsit a fi unul foarte bun, lucrând până la valori destul de mici ale intensității luminii. În lumină foarte slabă își arată totuși limitele, un minus în acest sens (tipic Canon): aparatul nu are lampă de autofocus.

Un lucru care trebuie să îl menționez: în câteva cazuri (foarte rar), am constatat că imaginile erau complet nefocalizate, deși aparatul confirmase la momentul fotografierii că a facut focusul. S-a întâmplat mai ales la capătul wide al obiectivului și folosind doar punctul central de focalizare. Nu știu dacă este o problemă a aparatului-obiectivului sau reprezintă o eroare umană, dar am constatat că această situație este foarte dezbătută pe mai multe forumuri. Subliniez că acestă eroare a fost foarte rară și nu o consider o problemă.

Focalizarea continuă combinată cu fotografierea în rafală cu 7 cadre/sec m-au impresionat. Din momentul în care aparatul a făcut focusul, acesta este menținut pe subiect chiar în cazul unor subiecte care se deplasează cu viteze mari. Am testat aparatul în diferite situații, nu cu un obiectiv profesional ci cu obiectivul de kit 18-135 IS STM și rezultatele au fost mult peste așteptări. Cu setarea AI SERVO și activând grupul de 9 puncte de focalizare ale zonei centrale, pentru diferite scenarii cum ar fi trenuri care se deplasau cu viteză mare, tramvaie, mașini sau bicicliști, rata de succes pentru imaginile focalizate corect a fost una ridicată. În cele ce urmează am inclus cropuri pentru fiecare cadru realizat în rafală pentru aceste scenarii, precum și un montaj cu filme realizate din succesiunea de cadre.     

(AI SERVO-ZONE AF-CENTRAL 9POINTS JPEG F8, ISO 400, 1/2000 sec, 59mm).

 

(AI SERVO-ZONE AF-CENTRAL 9 POINTS JPEG F5.6, ISO 400, 1/200 sec, 135mm).

 

(AI SERVO- ZONE AF-CENTRAL 9 POINTS JPEG F5.6, ISO 200, 1/1000 sec, 85mm).

 

(AI SERVO-ZONE AF-CENTRAL 9POINTS JPEG F5.6, ISO 200, 1/1000 sec, 135mm).

 

(AI SERVO-ZONE AF-CENTRAL 9POINTS JPEG F5.6, ISO 200, 1/1000 sec, 135mm).

Focalizarea în live view de asemenea m-a impresionat. Dintre aparatele DSLR, Canon 70D are la acest moment cel mai avansat sistem de autofocus în liveview și acest lucru se vede. Pe lumină bună aparatul focalizează foarte rapid și silențios (cuplat și cu un obiectiv STM), comparându-l cu Olympus EP-5 am putut remarca progresele făcute de Canon în  acest sens. Pe lumină slabă focalizarea în live view își arată limitările față de un aparat mirrorless, dar este totuși peste celalalte DSLR-uri (exceptand Canon 7d mk2 și 750d-760d ce folosesc un senzor-sistem de autofocus de concepție similară). În filmul de mai jos se poate vedea cum se comportă autofocusul în live view prin comparație cu un aparat mirrorless Olympus EP-5 și un Nikon D600.

 

Am testat aparatul împreună cu un obiectiv Canon 18-135 IS STM. Un minus al acestui obiectiv îl reprezintă prețul său, puțin prea mare pentru un obiectiv consumer. În rest ca obiectiv walkaround-zoom se comportă bine, plaja focală de 18-135mm (29-216mm echivalent 35mm) fiind foarte versatilă, iar stabilizatorul optic își face treaba cu brio. Focalizarea, fără a exagera, este o revelație pentru un asemenea obiectiv: silențioasă și foarte, foarte rapidă. Din punct de vedere optic l-am găsit a fi un obiectiv bun (mai ales la distanța focală minimă) și cu o claritate îmbunătățită în colțuri odată cu închiderea diafragmei. Calitatea fabricației este una bună, în limitele clasei, fără a fi excepțională. Un bonus îl reprezintă butonul de blocare a zoom-ului pentru evitarea fenomenului de “zoom creep-ing“ atunci când se merge cu el îndreptat în jos.   

Podul de piatră peste Garonne, lung de 487m și cu o vechime de 193 ani, a fost conceput la ordinul împăratului Napoleon Bonaparte (RAW F8, ISO 200, 1/320 sec, 88mm).

 

În opoziție cu podul de piatră, în aval se găsește podul Jacques-Chaban-Delmas (inaugurat în anul 2013) lung de 575m și a cărei secțiune centrală de 110m se ridică permițând vapoarelor mari să intre spre centrul orașului (RAW F5.6, ISO 200, 1/100 sec, 135mm).

 

(RAW F8, ISO 100, 1/800 sec, 29mm).

 

Comentând calitatea imaginii, aceasta este una foarte bună, așa cum te aștepți de la un aparat DSLR Canon de generație nouă. Cei 20Mpx sunt suficienți pentru printuri mari de gen A3, sau pentru cropuri ale imaginilor, nivelul detaliilor fiind foarte ridicat mai ales în fișierele RAW.

Cei 20 de megapixeli oferă un nivel ridicat al detaliilor suficient pentru printuri A3 la 300dpi (RAW F5.6, ISO 100, 1/1000 sec, 135mm).

 

Fișierele JPEG sunt tipice Canon, și pot fi recunoscute imediat. Culorile sunt naturale, plăcute, fără să fie suprasaturate, cu un echilibru foarte bun al balansului în alb. Doar la sensibilități mai mari de ISO800, reducerea zgomotului în fișierele JPEG se face prea accentuat, chiar cu sistemul de reducere a zgomotului setat la minim. Sistemul de expunere funcționează bine și nu necesită corecții permanente.

(RAW F8, ISO 100, 1/640 sec, 135mm).

 

Fluviul Garonne lung de 647km, care formează la vărsare estuarul Gironde, găzduiește pe perioada verii mari vapoare de croazieră, orașul umplându-se de turiști (RAW F8, ISO 100, 1/320 sec, 135mm).

 

Pétanque-ul este unul din principalele jocuri practicate de francezi în timpul liber (RAW F5.6, ISO 100, 1/400 sec, 35mm).

 

Ecranul orientabil de foarte bună calitate mi-a fost de mare ajutor în realizarea acestei scene (RAW F5.6, ISO 100, 1/800 sec, 18mm).

 

În cele ce urmează am să mă refer la calitatea imaginii din fișierele RAW, efortul procesării lor fiind răsplătit cu rezultate mult superioare celor din fișierele JPEG. Până la valoarea de ISO 1600 calitatea imaginii este una foarte bună, iar intervalul ISO 100-1600 poate fi folosit indiferent de scenă. La ISO 3200 calitatea imaginii scade un pic, dar cu o atentă procesare a fișierelor RAW imaginile pot fi folosite și pentru printuri mari. ISO 6400 ar fi pragul de sus pentru a menține calitatea fișierelor la un nivel bun. Valoarea de ISO 12800 poate fi folosită pentru anumite scene, dar zgomotul de imagine va fi din ce în ce mai pregnant. Nivelul maxim ISO 25600 este destinat pentru cazurile în care nu mai avem alternativă, pentru printuri mici și pentru a arata imaginile pe web. Un lucru esențial în folosirea sensibilităților ridicate de genul ISO3200-ISO6400 este expunerea corectă a imaginii, deoarece eventualele corecții vor aduce cu sine și o degradare accentuată a calității imaginii.  

Centrul vechi al orașului este inclus în patrimoniul mondial UNESCO din anul 2007 (RAW F5.6, ISO 3200, 1/20 sec, 18mm)

 

(RAW F5.6, ISO 3200, 1/4 sec, 18mm).

 

(RAW F4, ISO 6400, 1/6 sec, 18mm).

 

(RAW vs JPEG F3.5, ISO 4000, 1/15 sec, 18mm).

 

Chiar și la ISO 6400 calitatea imaginii se menține la un nivel bun iar stabilizatorul optic al obiectivului 18-135 IS STM  oferă un câștig de până la trei trepte (RAW F4, ISO 6400, 1/6 sec, 18mm).

 

Datorită lățimii și adâncimii mari a fluviului, chiar dacă este situat la aproximativ 50 de kilometri de vărsarea în oceanul Atlantic, vapoare mari de croazieră pot intra până în centrul orașului. MS Europa 2 alături de sora MS Europa, alese de cinsprezece ani încoace cele mai bune vapoare de croazieră din lume, poposesc în itinerariul lor și în Bordeaux (RAW F3.5, ISO 5000, 1/13 sec, 18mm).

 

Catedrala Saint-André alături de turnul Pey-Berland, exponenți ai arhitecturii gotice, domină piața primăriei din Bordeaux.

 

Reducerea zgomotului pentru fișierele JPEG se face prea agresiv (RAW vs JPEG F3.5, ISO 6400, 1/20 sec, 18mm).

 

Valoarea de ISO 12800 poate fi folosită pentru printuri mici, zgomotul din imagini devenind din ce în ce mai vizibil (RAW F4.5, ISO 12800, 1/25 sec, 35mm).

 

Valoarea de ISO 25600 este destinată pentru imagini de rezoluție mică (RAW F5.6, ISO 25600, 1/30 sec, 135mm).

 

Gama dinamică mare a senzorului va permite editări multiple ale fișierelor RAW, dar în acestă privință va trebui totuși să se aibe în vedere că performanța senzorului nu este la un nivel atât de ridicat ca în cazul senzorilor Sony APS-C, în urma editărilor nivelul zgomotului din imagini va fi unul mai mare.

Gama dinamică mare a senzorului permite editări multiple pentru o redare mai bună a zonelor de luminozitate diferită (JPEG vs RAW F8, ISO 100, 1/100 sec, 18mm).  

Castelul Papé Clement cu o tradiție viticolă de peste 700 de ani este locul în care se produc unele dintre cele mai cunoscute vinuri din regiune și din lume (RAW F8, ISO 200, 1/13 sec, 18mm).

În urma editării fișierului RAW(+1,5EV) nivelul zgomotului este unul ridicat chiar pentru valori mici ale sensibilității ISO (RAW F8, ISO 200, 1/50 sec, 35mm).

(RAW F8, ISO 800, 1/50 sec, 18mm).

(RAW F8, ISO 1250, 1/50 sec, 18mm).

Regiunea Pessac-Leognan parte a zonei viticole a Bordeaux-ului găzduiește numeroase castele. Întreaga regiune viticolă a Bordeaux-ului cuprinde peste 6000 de producători de vin (RAW F8, ISO 400, 1/40 sec, 59mm).

Majoritatea podgoriilor sunt neîngrădite permițând accesul pentru a fotografia (RAW F8, ISO 1250, 1/50 sec, 18mm).

 

Comparând nivelul de zgomot pentru fișierele RAW cu cele obținute cu un Nikon D7000 (aparat avut la dispoziție și care are un senzor APS-C foarte bun care încă mă impresionează) am remarcat valori apropiate ale zgomotului în intervalul ISO 3200-12800, 70D înregistrând în acest sens o performanță bună. Menționez că la ISO 1600 nu am făcut comparația deoarece pentru ambele aparate nivelul de zgomot este unul mic. De asemenea nu am inclus o comparație la valoarea de ISO 25600 deoarece nivelul de zgomot este foarte ridicat si aceasta poate fi folosită doar în situații extreme, pentru printuri mici sau fișiere web de rezoluție mică.

Comparându-l cu Nikon, pentru fișierele JPEG, se remarcă abordări diferite ale celor două companii, Canon aplicând un algoritm de reducere a zgomotului puțin mai agresiv atât pentru zgomotul de culoare cât și pentru cel de luminanță. Dar aceste aparate excelează la calitatea imaginii în fișierele RAW și procesându-le nivelul detaliilor va fi unul foarte ridicat iar zgomotul poate fi ușor redus păstrând în același timp detaliile.

Referitor la calitatea fișierelor video, aceasta este una bună, dar nu excepțională - ocazional și în funcție de scenă apărând efectul de moire. Punctul forte îl reprezintă însă sistemul de autofocus Dual-pixel CMOS, care în modul de filmare este pur și simplu excelent. Așa cum am menționat și când am vorbit despre funcționarea în modul live view, focalizarea se face silențios, precis și rapid. Autofocusul poate fi folosit în combinație cu sistemul de detectare a feței subiectului și cu sistemul tochscreen, ambele funcționând foarte bine. Ecranul orientabil vine ca un alt bonus. În aceste funcții se regăsesc punctele forte ale acestui aparat și care pot înclina balanța în favoarea lui 70D în detrimentul altor aparate. Cu o calitate bună a fișierelor video și dispunând de aceste funcții excelente pentru filmare, Canon 70D reprezintă o alegere foarte bună pentru cei ce utilizează des modul video al aparatelor foto.

 

 

Concluzionând, fotografierea Bordeaux-ului, un oraș cu un farmec aparte, cu Canon 70D a fost o reală plăcere. Aparatul reprezintă o alegere foarte bună pentru cei ce vor să combine calitățile unui DSLR tradițional cu funcțiile video de ultimă generație. Calitatea foto foarte bună alaturi de modul video excelent implementat fac din Canon 70D o reușită. Pentru cineva care este interesat doar de partea foto și nu pune mult accentul pe funcția live view, s-ar putea ca EOS 70D să nu fie alegerea evidentă, dacă ne uităm doar la Nikon D7100 sau Pentax K3 de exemplu. Pentru posesorii de obiective Canon sau cei ce vor să facă un upgrade al sistemului EOS, de la un corp de aparat mai vechi către unul de generație mai nouă, 70D va fi de asemenea o alegere excelentă.

Ca și o listă de plusuri și minusuri, ținând seama și de segmentul din care face parte aparatul:

 

Plusuri

  • construcție foarte bună cu priză excelentă
  • ecran excelent, orientabil și cu touch-screen
  • vizor de bună calitate
  • 7 cadre/secundă și sistem de autofocus performant
  • senzor de 20Mpx cu performanțe bune
  • calitate foarte bună a imaginii pentru fișierele RAW până la ISO 3200, perfect utilizabile și la ISO 6400
  • tehnologia de autofocus ¨Dual Pixel CMOS AF¨ permite autofocalizarea rapidă și precisă la fotografierea în Live View și la filmare
  • înregistrare rapidă a imaginilor
  • meniu clar structurat
  • baterie bună
  • Wi-Fi
  • obiectiv de kit versatil, cu stabilizator optic, autofocus foarte rapid și silențios

Minusuri

  • reducerea zgomotului pentru fișierele JPEG se face prea accentuat
  • vizorul oferă o acoperire de 97%
  • lipsa lămpii de autofocus
  • funcționalitatea limitată în modul de vizualizare a imaginilor
  • fișierele video prezintă uneori efectul de moire
  • preț puțin cam mare

 

Notare

  • Construcție 8/10
  • Ergonomie 8/10
  • Meniu 8/10
  • Baterie 8/10
  • Obiectiv kit 18-135mm STM 7/10
  • Autofocus lumină bună 9/10
  • Autofocus lumina slabă 8/10
  • Calitatea imaginii în lumină bună –JPEG 8/10
  • Calitatea imaginii în lumină bună –RAW 8/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 7/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 8/10
  • Video 8/10
  • Preț 8/10

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul LightRoom 5.2.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

Fotografii realizate cu Canon 70D

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) 70d Bordeaux Canon70d ReviewCanon70d TestCanon70d http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/7/canon-70d Mon, 13 Jul 2015 10:52:28 GMT
Mirrorless Micro 4/3 vs APS-C vs Full Frame http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/6/mirrorless-micro-4/3-vs-aps-c-vs-full-frame  

Mirrorless Micro 4/3 vs APS-C vs Full Frame

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA  

           O scena, trei aparate, trei senzori diferiti. Mirrorless (micro 4/3) vs DSLR APS-C vs DSLR Full Frame, dezbateri peste dezbateri, spirite incinse si intrebari fara raspunsuri finale. De la bun inceput trebuie sa spun ca nu sunt fanul vreunui concept si nu consider ca unul este mai bun ca altul. Pur si simplu depinde de preferintele fiecaruia, de genurile de fotografie pe care le face si de posibilitatile pe care le are pentru a alege unul din aceste sisteme. Asa cum un DSLR FF nu poate concura cu portabilitatea unui sistem mirrorless, nici un sistem mirrorless (fie el FF-Sony) nu poate surclasa un DSLR FF pentru anumite genuri de fotografie. DSLR-urile APS-C vor sa fie calea de mijloc, camera SLR traditionala mai abordabila decat un FF.

Sunt de parere ca fiecare sistem are plusurile si minusurile lui. In lumea mirrorless concurenta e acerba. Olympus-Panasonic micro 4/3 mi se pare cel mai matur si extins sistem cu aparate si obiective foarte portabile, pentru toate gusturile si buzunarele, dar in teorie un senzor mai slab fata de mirrorless-urile/DSLR-urile APS-C sau cele FF. Sony mirrorless (APS-C sau FF) are performante bune in ceea ce priveste senzorii si autofocusul, dar are o gama limitata de obiective. Fuji, un design exceptional al aparatelor, gama foarte buna de obiective, dar scumpe si nu atat de usoare si portabile ca si cele pentru sistemul micro 4/3. Ultimul venit in grupa mare Samsung NX1, atrage, dar este la inceput si ramane de vazut daca va convinge pe multa lume sa faca trecerea la el de la marcile clasice.  

Cat despre DSLR-uri, au ajuns intr-un punct in care inca mai prezinta anumite avantaje pentru cateva genuri de fotografie si inca reprezinta grosul vanzarilor in piata pentru Canon si Nikon, dar cred ca este o chestiune de timp pana cand cei doi mari producatori japonezi vor propune ceva foarte serios pe langa traditionalele lor DSLR-uri.

          Trecand dincolo de preferintele fiecaruia si avand la dispozitie trei aparate foto cu senzori diferiti, senzori exponenti ai celor trei concepte, am decis sa fac o scurta comparatie in ceea ce priveste zgomotul din imagini la sensibilitati ridicate pentru intervalul ISO 1600-ISO 25600. Am vrut sa vad cat de mare este diferenta intre imaginile realizate cu cei trei senzori, chiar daca aparatele sunt din clase diferite si teoretic mere cu pere nu se compara. Mirrorless-ul cu senzor 4/3 este mult in urma senzorilor APS-C si foarte departe de un senzor FF, sau diferenta nu este atat de mare? Pentru nivelul de detalii nu se poate face o comparatie stiintifica si foarte obiectiva, deoarece aparatele au fost echipate cu obiective diferite, dar ca idee am cautat sa urmaresc si acest aspect in special in centrul imaginii.

Cele trei aparate au senzori reprezentativi pentru clasele din care fac parte, conceptia si performantele lor regasindu-se pe sistemele micro 4/3, Canon EOS, sau Nikon-Sony FF.

Candidatii : Olympus EP5 + 14-42III R, Canon 70d + 18-135is STM si Nikon D600 + 24-85VR.

                   16Mpx vs 20Mpx vs 24Mpx. 

                   Senzor 4/3 vs APS-C vs Full Frame.

                   Greutate corp aparat, 420g vs 755g vs 850g.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

        Cele trei aparate din clase diferite incearca sa atraga fotografii entuziasti prin calitatea imaginii,

dotarile multiple si avantajele diferite.

        Conditii de test: serii de imagini realizate de pe trepied, la ora albastra, la distanta focala de 28-29mm (35mm echiv), stabilizator optic oprit, self-timer, NR din aparat setat la valoarea minima, diafragma F8, timpi de expunere de 1sec, 1/2sec, 1/4sec, 1/8 sec, 1/15sec la valori ISO de 1600, 3200, 6400, 12800, 25600. Serie de imagini RAW procesate cu nivelul minim pentru reducerea zgomotului din imagini (Lightroom 5.2, NR Luminance 0, Color 0, Sharpening Amount 25-standard).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Scena realizata cu Olympus EP-5 la 14mm (28mm echiv. 35mm).

Scena realizata cu Canon 70d la 18mm (29mm echiv. 35mm).

Scena realizata cu Nikon D600 la 29mm.

Scena aleasa pentru a evalua zgomotul din imagine prezinta diferite surse de lumina (naturala, incandescenta, fluorescenta).

Am ales cinci zone de unde am facut cropurile pentru a evalua zgomotul din fisierele RAW.

Prima serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.

Prin comparatie aceiasi serie de cropuri dar de data aceasta din fisierele JPEG (Standard, NR setat din aparate la minim).

Asa cum se poate vedea Nikon-ul prefera o abordare mai conservatoare a claritatii in opozitie cu Olympus la care

procesarea este mai accentuata (aceste setari pot fi modificate si din aparate dupa gustul fiecaruia).

Comparand pentru D600 fisierele JPEG cu cele RAW, este evident beneficiul procesarii celor din urma, nivelul detaliilor fiind mult mai ridicat decat ar sugera o prima examinare a fisierelor JPEG (JPEG Picture Control-Standard, NR Low vs RAW, Lightroom 5.2, Luminance 0, Color 0, Sharpening 25-standard).

A doua serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.

A treia serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.

A patra serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.

A cincea serie de cropuri din fisierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilitati diferite.

 

     Analizand cropurile de mai sus si evaluand zgomotul din imaginile realizate intre Iso 1600-25600 putem sa ne facem o idee despre cat de mare este diferenta intre aparatele dotate cu un senzor 4/3, APS-C si unul FF. Pana la ISO 3200 inclusiv, Olympus EP-5 se comporta admirabil, cu un nivel al zgomotului egal cu cel din imaginile realizate cu Canon 70d. As spune ca ISO 3200 este nivelul maxim pentru a obtine imagini de o foarte buna calitate atat cu Olympus EP-5 cat si cu Canon 70d. Pentru EP-5 si 70d, ISO 6400 este utilizabil pana la un anumit nivel si necesita o procesare mai atenta a fisierelor RAW. De la valoarea ISO 6400 in sus, Canon 70d se prezinta cu un mic avantaj in fata lui Olympus atat din punct de vedere al zgomotului cat si al detaliilor. Diferenta este totusi mica iar sensibilitatile ridicate ISO 12800-25600 ar trebui folosite doar in cazuri exceptionale cand nu mai exista alta alternativa. Trecand la Nikon D600, este evident avantajul oferit de un senzor FF dupa ISO 3200. As spune ca ofera un castig de o treapta si jumatate fata de aparatele cu senzor mai mic. Totodata nivelul detaliilor este mai ridicat, cei 24 de Mpx si senzorul FF isi spun si aici cuvantul. Alta chestiune, fisierele obtinute cu D600 sunt mult mai maleabile la o gama extinsa de editari. Din experienta personala cu D600 as zice ca ISO 6400 poate fi folosit confortabil pentru orice tip de scena, ISO 12800 necesita o procesare mai atenta a fisierelor, iar valoarea de top ISO 25600 este rezervata cazurilor de urgenta, pentru printuri mici sau web. 

      Concluzionand, merita categoric o camera cu un senzor FF, exista o diferenta atat de mare intre un senzor 4/3 si unul APS-C sau FF? As zice ca depinde de cat esti dispus sa accepti greutatea unui FF si a obiectivelor pentru acesta si de cat de mult folosesti camera la sensibiliati ridicate. Daca 90% din timp o vei folosi la valori ISO de pana la ISO 3200 inclusiv, un aparat mirrorless dotat cu un astfel de senzor 4/3 va satisface majoritatea utilizatorilor, chiar si pe cei pretentiosi. In plus diferentele intre un senzor 4/3 si unul APS-C sunt foarte mici, neglijabile, decizia intre un mirrorless 4/3 si un DSLR APS-C va fi legata de alte chestiuni cum ar fi portabilitate, ergonomie, durata bateriei, preferinta pentru un vizor optic sau unul electronic, etc. Pentru cei care folosesc aparatul des pe lumina slaba si la sensibilitati ridicate, un aparat cu un senzor FF prezinta avantaje indubitabile. FF DSLR vs FF Mirrorless este o alta discutie si cred ca tine de preferintele si nevoile fiecaruia. 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul Lightroom 5.2.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fără acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) (micro 4/3) 70d APS-C Canon D600 EP5 Frame Full Mirrorless Nikon Olympys Review Test vs http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/6/mirrorless-micro-4/3-vs-aps-c-vs-full-frame Tue, 16 Jun 2015 21:50:36 GMT
Test Panasonic Lumix LX 100 http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/5/state-of-the-art---test-panasonic-lumix-lx-100  

STATE OF THE ART

  TEST - PANASONIC LUMIX LX 100

 

Cel mai pozitiv lucru la un aparat foto il reprezinta in opinia mea placerea de a il utiliza. La momentul aparitiei lui LX100, mi-am dat seama ca acest aparat are ceva special. La cateva luni de la lansare, utilizandu-l mi s-a confirmat sentimentul initial. Este unul din acele obiecte ce iti confera un sentiment special si care atrage. Acest aparat nu il simti in genul unei ¨bijuterii de aparat¨, asa cum poate este cazul lui Sony RX100 sau Panasonic GM1, ci iti da impresia ca ti in mana un aparat serios, deja devenit clasic, un concentrat de tehnologie si inovatie, un obiect care sfideaza conceptele referitoare la ce este si ce nu este posibil de realizat in materie de camere foto compacte.

Am vorbit de concentrat de tehnologie si acest aparat asta ofera. Specificatiile sunt impresionante: senzor 4/3 de (17.3 x 13 mm), obiectiv 24-75mm foarte luminos cu o deschidere maxima a diafragmei intre F1.7-2.8, stabilizator optic al imaginii, vizor electronic de foarte buna calitate, filmare 4K, moduri 3:2, 4:3 si 16:9 native, comenzi clasice pentru timpul de expunere si diafragma, inel de focus/zoom pe obiectiv, rotita dedicata pentru comanda externa a compensarii expunerii, butoane programabile, wi-fi, totul impachetat intr-un corp excelent finisat, cu dimensiunea si greutatea care sa te faca sa il iei tot timpul cu tine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Corp din aluminiu, compact si discret.

 

Impresia despre constructie este una excelenta, cea despre ergonomie este una foarte buna. Aparatul se simte foarte solid in mana, o bucata de metal frumos finisat ce trece de impresia de mic sau fragil, este unul din acele aparate pe care ti-l doresti sa il ai in permanenta in geanta si sa nu il lasi acasa cand pleci. Este o placere sa fotografiezi cu acest aparat, are acel echilibru de neregasit pe celelalte camere din acest segment.

Ergonomia butoanelor si a comenzilor poate ca va parea un pic diferita la inceput, mai ales daca vi de pe alte tipuri si marci de camere, dar dupa o zi sau doua de folosinta totul va parea natural, iar degetele vor atinge comenzile intr-un mod natural si intuitiv fara sa te mai uiti de fiecare data atent unde si pe ce apesi. Designul si comenzile externe de pe acest aparat, ca la un aparat clasic (cu rotite dedicate pentru timpul de expunere, valorile diafragmei si inel suplimentar ce poate fi programat pentru controlul zoom-ului), armonia dintre proportii si greutate, portabilitatea fac ca utilizarea acestui aparat sa reprezinte o reala placere.

Design retro si ergonomie excelenta similara unui aparat clasic (LX100 alaturi de Olympus EP5).

 

Vizorul electronic mi s-a parut a fi unul foarte bun, chiar daca a mai primit si critici. Nu este foarte mare, dar are o rezolutie buna si este perfect utilizabil. Incercand diferitele vizoare electronice de pe ultimile generatii de aparate, mi s-au parut excelente cele de pe Panasonic GH4, Sony A7 mk2 si Fuji XT1 in aceasta ordine, totusi ele fiind departe de calitatea unui vizor optic bun de pe un aparat full frame. Adaugarea vizorului electronic pe un corp atat de compact ca cel a lui LX100 a generat insa si un compromis, blitul aparatului este unul extern ce se ataseaza pe patina dedicata.

Ecranul este unul foarte bun, dar la aceasta categorie de pret nu cred ca mai reprezinta o problema pentru nici un producator. Un minus pentru unii utilizatori il va reprezenta lipsa touch screen-ului. Personal nu sunt un mare fan al acestui tip de ecran, dar uneori isi poate dovedi utilitatea. Un plus ar fi reprezentat ca ercanul sa fie orientabil, dar acest lucru ar fi alterat putin din forma clasica a aparatului si nu ar fi ramas un punct de imbunatatit pentru generatia urmatoare.

Meniul reprezinta un minus, este unul stufos si nu foarte intuitiv, dar multitudinea de controale externe si butoane programabile fac ca rareori sa il accesezi. In plus butonul Qmenu va permite accesul la principalii parametri imediat.

Durata de viata a bateriei mi s-a parut a fi una buna, o zi intreaga de fotografiat nereprezentand o problema. In utilizare aparatul este foarte reactiv, procesand imaginile si fisierele video foarte rapid, si niciodata nu mi-a dat impresia ca astept sa termine ceva.

Obiectivul reprezinta unul din punctele forte ale acestei camere. Calitatea obiectivului cu un design Leica este una foarte buna, compact, foarte luminos si cu o plaja de la 24-75mm ce va acoperii 75% din situatiile zilnice de fotografiat, fac din acest obiectiv o realizare remarcabila. Claritatea este una foarte buna chiar si in colturile imaginii si cu diafragma complet deschisa, iar valorile de F1.7-2.8 il transforma intr-un obiectiv foarte versatil pentru fotografierea in lumina slaba.

Scena realizata la 24mm (echiv 35mm) si cropuri din coltul dreapta la diferite valori ale diafragmei

 (JPEG, ISO200, 24mm echiv).

Claritatea obiectivului este foarte buna, chiar si in colturi cu diafragma deschisa.

 

Scena realizata la 75mm (echiv 35mm) si cropuri din partea stanga la diferite valori ale diafragmei

 (JPEG, ISO 200, 75mm echiv).

La distanta focala de 75mm este necesara inchiderea diafragmei pentru rezultate optime.

 

De mentionat este faptul ca procesorul aparatului aplica pentru fisierele JPEG o serie de corectii pentru distorsiuni, aberatii cromatice, si vignetare. Acest lucru este ceva comun in ziua de azi, tinand seama de designul ambitios al acestor obiective. Deschizand un fisier RAW intr-un soft de editare ce nu aplica aceste corectii se poate observa foarte usor cum arata imaginea necorectata de procesorul aparatului.

Corectarea aberatiilor cromatice, a vignetarii precum si a distorsiunilor se face direct in aparat pentru fisierele JPEG

(fisier JPEG vs fisier RAW necorectat de distorsiunea produsa de obiectiv, F2, ISO 1600,  1/30 sec, 24mm echiv).

 

Sistemul de autofocus mi s-a parut a fi unul foarte bun pe lumina buna. Rapid si precis, poate cel mai bun utilizat pe un aparat compact. Pe lumina slaba insa incepe sa isi arate limitarile, dar totusi nu vaneaza atat de mult ca la unii concurenti. Panasonic a facut mari progrese, iar in acest sens sta dovada si ultima realizare de pe GH4. Incercand Panasonic GH4, pentru subiecte statice si combinat cu ultima versiune a obiectivlui 14-140 G Vario HD, autofocusul este unul fabulos: extrem de rapid si silentios. De mentionat este ca sistemul de focalizare al lui LX100 permite o focalizare foarte buna de pana la 3cm ca distanta minima la capatul wide in modul Macro.   

Exemplu de fotografie realizata la distanta minima de focalizare de 3cm

(JPEG F2.2, ISO 200, 1/6 sec, 24mm echiv).

 

Referitor la calitatea imaginii in fisierele JPEG lucrurile sunt impartite. Pe de o parte, pe lumina buna si sensibilitati de pana la valori de ISO 640-ISO 800, calitatea imagini este una foarte buna, ceea ce face ca editarea fisierelor RAW sa fie necesara doar in cazul anumitor corectii sau a editarilor pentru realizarea unor printuri mai mari.

Calitatea fisierelor RAW este una excelenta, iar nivelul detaliilor este unul foarte ridicat

(JPEG vs RAW F4, ISO 200, 1/2000 sec, 24mm echiv).

 

Pe de alta parte, dincolo de ISO 800 sistemul de reducere al zgomotului este unul prea agresiv, chiar si setat in permanenta la valoarea minima de -5 (setare pe care o recomand tot timpul), distrugand detaliile fine. Este ok pentru vizionarea rapida a imaginilor pe calculator, unde fisierele vor aparea foarte curate si fara zgomot, dar la o examinare mai atenta multe din detalii deja au disparut. Este pacat deoarece senzorul CMOS 4/3 utilizat si pe aparatele mirrorless Panasonic si Olympus ofera performante bune pana la sensibilitatea de ISO 6400, iar procesand fisierele RAW chiar si la aceste valori inalte se pot obtine rezultate foarte bune. Un exemplu de abordare pozitiva in acest sens o ofera Olympus care cu acelasi senzor ofera o procesare a imaginilor JPEG mult mai echilibrata.

Comparatie intre sistemul de reducere al zgomotului in fisierele JPEG pentru Panasonic Lx100 si Olympus EP5,

aparate dotate cu acelasi senzor CMOS 4/3.

 

Pentru a testa comportarea la sensibilitati ridicate am sarit peste ”testele” cu carioci si jucarii luminate bine si am testat aparatul in diferite situatii, la ora albastra, noaptea, precum si intr-o catedrala unde intensitatea luminii era foarte slaba. Aceste scene pun de obicei probleme aparatelor cu care fotografiez si se regasesc intre subiectele fotografiate de mine cu predilectie.

Beneficiile prelucrarii fisierelor RAW la sensibilitati inalte sunt evidente

(RAW F2, ISO 1600, 1/8 sec, 24mm echiv).

 

Sistemul de reducere al zgomotului este mult prea agresiv distrugand detaliile fine

(F2.8, ISO 3200, 1/30 sec, 24mm echiv).

 

Cu o procesare atenta se pot obtine rezultate bune pana la sensibilitati ridicate de ordinul ISO 6400

(F1.7, ISO 6400, 1/30 sec, 24mm echiv).

 

 

Cropuri din imagini realizate intr-o catedrala pe lumina slaba la sensibilitati ISO intre ISO 1600-25600 din fisiere JPEG,

RAW procesate pentru reducerea zgomotului si RAW neprocesate .

 

Ca cineva care utilizeaza formatul RAW pentru toate fotografiile, am fost pur si simplu incantat de calitatea imaginii si nivelul detaliilor oferite de acest senzor in fisierele RAW. Totodata, depinzand de scena fotografiata, procesand fisierele RAW am observat ca pot folosi confortabil valoarea de ISO3200 si chiar ISO 6400 pentru anumite scene. Totusi combinatia de senzor mare – obiectiv luminos si stabilizator optic va permite utilizarea unor valori ISO mici si medii chiar si in scene cu lumina slaba, rareori fiind necesara depasirea valorii de ISO1600.


Aparatul exceleaza in lumina slaba (RAW F2, ISO 1600, 1/13 sec, 24mm echiv).

 

Poti fotografia confortabil diferite subiecte in conditii de luminozitate scazuta, in interiorul unei catedrale, la ora albastra sau noaptea intr-un oras accesand combinatii timp de expunere-diafragma-sensibilitate ISO care sa iti confere imagini de o calitate foarte foarte buna, perfecte pentru printuri mari. Am fotografiat in interiorul unei catedrale intr-o lumina mai slaba si nu am fost deloc preocupat ca sensibilitatea ISO va atinge valori atat de mari incat zgomotul sa devina deranjant.


Stabilizatorul de imagine ofera un castig de 2-2.5 trepte (F3.5, ISO 3200, 1/8 sec, 24mm echiv).

 

Senzorul foarte bun face ca fisierele RAW sa fie pretabile la editari multiple fara a pierde foarte mult din calitate, iar zgomotul va ramane la un nivel acceptabil. In imaginea de mai jos am supraexpus intentionat cu doua trepte pentru a testa gradul de corectare a expunerii si recuperarea detaliilor din fisierele RAW. Editand fisierul RAW rezultatul a fost unul foarte bun, asa cum se poate vedea. Totodata libertatea editarii fisierelor RAW demonstreaza calitatile senzorului si plaja dinamica mare a acestuia.

Rezultate foarte bune la corectarea expunerii si recuperarea detaliilor din RAW in fisierele supraexpuse

(-2EV RAW F16, ISO 200, 1/8 sec, 24mm echiv).

 

Plaja dinamica este una foarte larga si demonstreaza calitatea senzorului 4/3 CMOS

(JPEG vs RAW F5.6, ISO 200, 1/320 sec, 75mm echiv).

 

Rezolutia de 12 megapixeli este una suficienta pentru realizarea de printuri mari de calitate superioara, am realizat in trecut printuri pana la dimensiunea de 60x40cm cu aparate de 5-8Mpx si au iesit foarte bine. Procesarea imaginilor raw, tipul de imprimanta si hartie ales sunt factori mai importanti pentru realizarea unor printuri calitative. Totusi, cu cei 12Mpx s-ar putea ca fanii cropurilor sa nu fie multumiti, iar concurenta ofera rezolutii mai mari. In general imaginile realizate cu LX100 sunt bine expuse, nu am sesizat sub sau supraexpuneri mari ale sistemului de masurare. Redarea culorilor in fisierele JPEG este insa una rece, tipic Panasonic. Din nou, prin comparatie modul ales de Olympus pentru a procesa imaginile, realizate cu un senzor similar, este unul mult mai inspirat si mai placut ochiului.

Un alt plus il reprezinta posibilitatea alegerii formatului de imagine 3:2, 4:3 sau 16:9, din comutatorul situat pe obiectiv, in functie de tipul de scena pe care vrei sa o fotografiezi. Acest lucru se va face pastrandu-se diagonala campului de cuprindere corespunzatoare diferitelor distante focale. Este o functie a aparatului ce incurajeaza creativitatea si iti permite sa treci de la un format la altul in functie de scena.

(F1.7, ISO 800, 1/15 sec, 24mm echiv, format 16:9).

 

Pentru fanii diferitelor filtre aplicate direct in aparat exista un buton dedicat cu care vei putea accesa o serie de astfel de filtre ce uneori pot fi interesante.

Filtru POP-Color (JPEG F2.8, ISO 200, 1/2500 sec, 24mm echiv).

 

Filtru Miniature Effect (JPEG F5.6, ISO 200, 1/640 sec, 24mm echiv).

 

Stabilizatorul optic al imaginii isi face treba foarte bine, permitand fotografierea cu timpi de expunere mai mici de 2-2.5 ori fata de inversul distantei focale. Nu este atat de performant ca si sistemul pe 5 axe oferit de Olympus pe unele aparate mirrorless (testat pe Olympus Ep5) si care mi s-a parut excelent, dar isi dovedeste eficacitatea atat la capatul wide cat si la cel tele al obietivului, spre deosebire de exemplu de Sony RX100 mk1 si mk2 unde la capatul wide nu am observat nici un castig (am inteles ca la varianta mk3 acest lucru a fost imbunatatit). Cu stabilizatorul activat am obtinut rezultate foarte bune si constante fotografiind cu timpi de expunere de 1/8 sec la distanta focala de 24mm si 1/15 sec la capatul tele al obiectivului.

Fisierele video realizate cu LX100 sunt de o calitate foarte buna, o parte din tehnologie fiind imprumutata de la fratele mai mare GH4, cireasa de pe tort fiind modul 4K, senzorul si procesorul quad-core impachetate intr-un corp compact. Chiar daca rezolutia 4K tinde sa apara pe tot mai multe camere, sau telefoane mobile, LX100 reprezinta standardul in domeniu la ora actuala pentru acest segment de aparate foto in materie de calitate a fisierelor video. Doua exemple video pot fi vizionate in link-urile de mai jos.


 

Discutand despre pretul acestui aparat, acesta este unul relativ mare, dar perfect justificat prin tehnologia oferita. In Europa pretul porneste de la 700 de euro, la aceasta suma putandu-se achizitiona un aparat DSLR bun sau un aparat mirrorless cu obiectiv de kit. Totusi o combinatie apropiata de LX100 de genul Olympus OM-D EM10 + obiective fixe gen Panasonic 15mm F1.7 sau Panasonic 12-35mm F2.8 depaseste cu mult bugetul alocat lui LX100. E o alta discutie aici cu aparatele mirrorles, cumperi un sistem pe care il poti apoi dezvolta, dar daca nu esti limitat de zoomul de 3x si de plaja 24-75mm, LX100 reprezinta o alagere exceptionala.

Ca si concluzie, acest aparat este o bucurie in utlizare iar rezultatele produse, mai ales procesand fisierele RAW, sunt excelente. Este un tur de forta facut de gigantul japonez, pachetul de tehnologii oferite si lista de plusuri fiind atat de coplesitoare incat putinele minusuri chiar pot fi trecute cu vederea. Pentru anumite genuri de fotografie poate fi aparatul ideal si cred ca este aparatul compact cel mai bun de pe piata in acest moment. Aceste impresii sunt scrise de un utilizator de aparate DSLR atat full frame cat si APS-C, mirrorless Olympus si de aparat compact Olympus XZ-1, care prefera acest tip de aparat si pentru care anumite aspecte pe care nu le-am acoperit, cum ar fi de exemplu focalizarea in mod continu, fotografierea in rafala, calitatea bokeh-ului etc, nu sunt atat de importante. Pentru anumite tipuri de fotografie si subiecte exista aparate sau combinatii corp+obiectiv mai recomandabile, dar in materie de aparate compacte si discrete pentru calatorie, pentru fanii fotografiei in lumina slaba, Panasonic LX100 reprezinta standardul in domeniu.

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul RawTherapee.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

www.gabrielbuse.zenfolio.com

 

Ca si o lista de plusuri si minusuri precum si o notare a principalelor caracteristici, tinand seama si de segmentul din care face parte aparatul, as enumera:

 

Plusuri

  • constructie excelenta cu un echilibru perfect intre greutate, dimensiuni, portablitate si performante
  • ergonomie foarte buna, design clasic cu multiple comenzi externe si butoane configurabile
  • ecran si vizor electronic de foarte buna calitate
  • obiectiv luminos cu claritate foarte buna tinand cont de dimensiunea senzorului si cu stabilizator optic eficace
  • posibilitate de alegere a formatului de imagine 3:2, 4:3, 16:9, 1:1, cu pastrarea diagonalei unghiului de cuprindere
  • autofocus rapid
  • procesare rapida a imaginilor
  • baterie buna
  • senzor 4/3 mare pentru un aparat compact si cu performante foarte bune
  • calitate excelenta a imaginii pentru fisierele RAW pana la ISO 3200, perfect utilizabile si la iso 6400
  • Video 4K si tehnologie imprumutata de la GH4

 

Minusuri

  • sistemul de reducere a zgomotului pentru fisierele JPEG este prea agresiv chiar setat la valoarea minima si reprezinta principalul minus al acestei camere
  • meniu cam complex si nu foarte intuitiv
  • ecran fix si fara touch screen
  • zoom optic de 3x ce poate reprezenta o limitare pentru unii utilizatori
  • blitz extern
  • pret putin cam mare

 

Notare

  • Constructie 9/10
  • Ergonomie 9/10
  • Meniu 7/10
  • Baterie 8/10
  • Obiectiv 9/10
  • Autofocus in lumina buna 9/10
  • Autofocus in lumina slaba 8/10
  • Calitatea imaginii in lumina buna –JPEG 8/10
  • Calitatea imaginii in lumina buna–RAW 9/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 6/10
  • Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 8/10
  • Video 10/10
  • Pret 8/10

 

 

Fotografii realizate cu Panasonic LX100

 

  

 

 

]]>
gabibuse@gmail.com (Gabriel Buşe Photography) LX100 Panasonic Review Test http://gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/5/state-of-the-art---test-panasonic-lumix-lx-100 Sat, 09 May 2015 23:34:31 GMT