STATE OF THE ART

  TEST - PANASONIC LUMIX LX 100

Cel mai pozitiv lucru la un aparat foto il reprezinta in opinia mea placerea de a il utiliza. La momentul aparitiei lui LX100, mi-am dat seama ca acest aparat are ceva special. La cateva luni de la lansare, utilizandu-l mi s-a confirmat sentimentul initial. Este unul din acele obiecte ce iti confera un sentiment special si care atrage. Acest aparat nu il simti in genul unei ¨bijuterii de aparat¨, asa cum poate este cazul lui Sony RX100 sau Panasonic GM1, ci iti da impresia ca ti in mana un aparat serios, deja devenit clasic, un concentrat de tehnologie si inovatie, un obiect care sfideaza conceptele referitoare la ce este si ce nu este posibil de realizat in materie de camere foto compacte.

Am vorbit de concentrat de tehnologie si acest aparat asta ofera. Specificatiile sunt impresionante: senzor 4/3 de (17.3 x 13 mm), obiectiv 24-75mm foarte luminos cu o deschidere maxima a diafragmei intre F1.7-2.8, stabilizator optic al imaginii, vizor electronic de foarte buna calitate, filmare 4K, moduri 3:2, 4:3 si 16:9 native, comenzi clasice pentru timpul de expunere si diafragma, inel de focus/zoom pe obiectiv, rotita dedicata pentru comanda externa a compensarii expunerii, butoane programabile, wi-fi, totul impachetat intr-un corp excelent finisat, cu dimensiunea si greutatea care sa te faca sa il iei tot timpul cu tine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Corp din aluminiu, compact si discret.

Impresia despre constructie este una excelenta, cea despre ergonomie este una foarte buna. Aparatul se simte foarte solid in mana, o bucata de metal frumos finisat ce trece de impresia de mic sau fragil, este unul din acele aparate pe care ti-l doresti sa il ai in permanenta in geanta si sa nu il lasi acasa cand pleci. Este o placere sa fotografiezi cu acest aparat, are acel echilibru de neregasit pe celelalte camere din acest segment.

Ergonomia butoanelor si a comenzilor poate ca va parea un pic diferita la inceput, mai ales daca vi de pe alte tipuri si marci de camere, dar dupa o zi sau doua de folosinta totul va parea natural, iar degetele vor atinge comenzile intr-un mod natural si intuitiv fara sa te mai uiti de fiecare data atent unde si pe ce apesi. Designul si comenzile externe de pe acest aparat, ca la un aparat clasic (cu rotite dedicate pentru timpul de expunere, valorile diafragmei si inel suplimentar ce poate fi programat pentru controlul zoom-ului), armonia dintre proportii si greutate, portabilitatea fac ca utilizarea acestui aparat sa reprezinte o reala placere.

Design retro si ergonomie excelenta similara unui aparat clasic (LX100 alaturi de Olympus EP5).

Vizorul electronic mi s-a parut a fi unul foarte bun, chiar daca a mai primit si critici. Nu este foarte mare, dar are o rezolutie buna si este perfect utilizabil. Incercand diferitele vizoare electronice de pe ultimile generatii de aparate, mi s-au parut excelente cele de pe Panasonic GH4, Sony A7 mk2 si Fuji XT1 in aceasta ordine, totusi ele fiind departe de calitatea unui vizor optic bun de pe un aparat full frame. Adaugarea vizorului electronic pe un corp atat de compact ca cel a lui LX100 a generat insa si un compromis, blitul aparatului este unul extern ce se ataseaza pe patina dedicata.

Ecranul este unul foarte bun, dar la aceasta categorie de pret nu cred ca mai reprezinta o problema pentru nici un producator. Un minus pentru unii utilizatori il va reprezenta lipsa touch screen-ului. Personal nu sunt un mare fan al acestui tip de ecran, dar uneori isi poate dovedi utilitatea. Un plus ar fi reprezentat ca ercanul sa fie orientabil, dar acest lucru ar fi alterat putin din forma clasica a aparatului si nu ar fi ramas un punct de imbunatatit pentru generatia urmatoare.

Meniul reprezinta un minus, este unul stufos si nu foarte intuitiv, dar multitudinea de controale externe si butoane programabile fac ca rareori sa il accesezi. In plus butonul Qmenu va permite accesul la principalii parametri imediat.

Durata de viata a bateriei mi s-a parut a fi una buna, o zi intreaga de fotografiat nereprezentand o problema. In utilizare aparatul este foarte reactiv, procesand imaginile si fisierele video foarte rapid, si niciodata nu mi-a dat impresia ca astept sa termine ceva.

Obiectivul reprezinta unul din punctele forte ale acestei camere. Calitatea obiectivului cu un design Leica este una foarte buna, compact, foarte luminos si cu o plaja de la 24-75mm ce va acoperii 75% din situatiile zilnice de fotografiat, fac din acest obiectiv o realizare remarcabila. Claritatea este una foarte buna chiar si in colturile imaginii si cu diafragma complet deschisa, iar valorile de F1.7-2.8 il transforma intr-un obiectiv foarte versatil pentru fotografierea in lumina slaba.

Scena realizata la 24mm (echiv 35mm) si cropuri din coltul dreapta la diferite valori ale diafragmei

 (JPEG, ISO200, 24mm echiv).

Claritatea obiectivului este foarte buna, chiar si in colturi cu diafragma deschisa.

Scena realizata la 75mm (echiv 35mm) si cropuri din partea stanga la diferite valori ale diafragmei

 (JPEG, ISO 200, 75mm echiv).

La distanta focala de 75mm este necesara inchiderea diafragmei pentru rezultate optime.

De mentionat este faptul ca procesorul aparatului aplica pentru fisierele JPEG o serie de corectii pentru distorsiuni, aberatii cromatice, si vignetare. Acest lucru este ceva comun in ziua de azi, tinand seama de designul ambitios al acestor obiective. Deschizand un fisier RAW intr-un soft de editare ce nu aplica aceste corectii se poate observa foarte usor cum arata imaginea necorectata de procesorul aparatului.

Corectarea aberatiilor cromatice, a vignetarii precum si a distorsiunilor se face direct in aparat pentru fisierele JPEG

(fisier JPEG vs fisier RAW necorectat de distorsiunea produsa de obiectiv, F2, ISO 1600,  1/30 sec, 24mm echiv).

Sistemul de autofocus mi s-a parut a fi unul foarte bun pe lumina buna. Rapid si precis, poate cel mai bun utilizat pe un aparat compact. Pe lumina slaba insa incepe sa isi arate limitarile, dar totusi nu vaneaza atat de mult ca la unii concurenti. Panasonic a facut mari progrese, iar in acest sens sta dovada si ultima realizare de pe GH4. Incercand Panasonic GH4, pentru subiecte statice si combinat cu ultima versiune a obiectivlui 14-140 G Vario HD, autofocusul este unul fabulos: extrem de rapid si silentios. De mentionat este ca sistemul de focalizare al lui LX100 permite o focalizare foarte buna de pana la 3cm ca distanta minima la capatul wide in modul Macro.   

Exemplu de fotografie realizata la distanta minima de focalizare de 3cm

(JPEG F2.2, ISO 200, 1/6 sec, 24mm echiv).

Referitor la calitatea imaginii in fisierele JPEG lucrurile sunt impartite. Pe de o parte, pe lumina buna si sensibilitati de pana la valori de ISO 640-ISO 800, calitatea imagini este una foarte buna, ceea ce face ca editarea fisierelor RAW sa fie necesara doar in cazul anumitor corectii sau a editarilor pentru realizarea unor printuri mai mari.

Calitatea fisierelor RAW este una excelenta, iar nivelul detaliilor este unul foarte ridicat

(JPEG vs RAW F4, ISO 200, 1/2000 sec, 24mm echiv).

Pe de alta parte, dincolo de ISO 800 sistemul de reducere al zgomotului este unul prea agresiv, chiar si setat in permanenta la valoarea minima de -5 (setare pe care o recomand tot timpul), distrugand detaliile fine. Este ok pentru vizionarea rapida a imaginilor pe calculator, unde fisierele vor aparea foarte curate si fara zgomot, dar la o examinare mai atenta multe din detalii deja au disparut. Este pacat deoarece senzorul CMOS 4/3 utilizat si pe aparatele mirrorless Panasonic si Olympus ofera performante bune pana la sensibilitatea de ISO 6400, iar procesand fisierele RAW chiar si la aceste valori inalte se pot obtine rezultate foarte bune. Un exemplu de abordare pozitiva in acest sens o ofera Olympus care cu acelasi senzor ofera o procesare a imaginilor JPEG mult mai echilibrata.

Comparatie intre sistemul de reducere al zgomotului in fisierele JPEG pentru Panasonic Lx100 si Olympus EP5,

aparate dotate cu acelasi senzor CMOS 4/3.

Pentru a testa comportarea la sensibilitati ridicate am sarit peste ”testele” cu carioci si jucarii luminate bine si am testat aparatul in diferite situatii, la ora albastra, noaptea, precum si intr-o catedrala unde intensitatea luminii era foarte slaba. Aceste scene pun de obicei probleme aparatelor cu care fotografiez si se regasesc intre subiectele fotografiate de mine cu predilectie.

Beneficiile prelucrarii fisierelor RAW la sensibilitati inalte sunt evidente

(RAW F2, ISO 1600, 1/8 sec, 24mm echiv).

Sistemul de reducere al zgomotului este mult prea agresiv distrugand detaliile fine

(F2.8, ISO 3200, 1/30 sec, 24mm echiv).

Cu o procesare atenta se pot obtine rezultate bune pana la sensibilitati ridicate de ordinul ISO 6400

(F1.7, ISO 6400, 1/30 sec, 24mm echiv).

Cropuri din imagini realizate intr-o catedrala pe lumina slaba la sensibilitati ISO intre ISO 1600-25600 din fisiere JPEG,

RAW procesate pentru reducerea zgomotului si RAW neprocesate .

Ca cineva care utilizeaza formatul RAW pentru toate fotografiile, am fost pur si simplu incantat de calitatea imaginii si nivelul detaliilor oferite de acest senzor in fisierele RAW. Totodata, depinzand de scena fotografiata, procesand fisierele RAW am observat ca pot folosi confortabil valoarea de ISO3200 si chiar ISO 6400 pentru anumite scene. Totusi combinatia de senzor mare – obiectiv luminos si stabilizator optic va permite utilizarea unor valori ISO mici si medii chiar si in scene cu lumina slaba, rareori fiind necesara depasirea valorii de ISO1600.

Aparatul exceleaza in lumina slaba (RAW F2, ISO 1600, 1/13 sec, 24mm echiv).

Poti fotografia confortabil diferite subiecte in conditii de luminozitate scazuta, in interiorul unei catedrale, la ora albastra sau noaptea intr-un oras accesand combinatii timp de expunere-diafragma-sensibilitate ISO care sa iti confere imagini de o calitate foarte foarte buna, perfecte pentru printuri mari. Am fotografiat in interiorul unei catedrale intr-o lumina mai slaba si nu am fost deloc preocupat ca sensibilitatea ISO va atinge valori atat de mari incat zgomotul sa devina deranjant.

Stabilizatorul de imagine ofera un castig de 2-2.5 trepte (F3.5, ISO 3200, 1/8 sec, 24mm echiv).

Senzorul foarte bun face ca fisierele RAW sa fie pretabile la editari multiple fara a pierde foarte mult din calitate, iar zgomotul va ramane la un nivel acceptabil. In imaginea de mai jos am supraexpus intentionat cu doua trepte pentru a testa gradul de corectare a expunerii si recuperarea detaliilor din fisierele RAW. Editand fisierul RAW rezultatul a fost unul foarte bun, asa cum se poate vedea. Totodata libertatea editarii fisierelor RAW demonstreaza calitatile senzorului si plaja dinamica mare a acestuia.

Rezultate foarte bune la corectarea expunerii si recuperarea detaliilor din RAW in fisierele supraexpuse

(-2EV RAW F16, ISO 200, 1/8 sec, 24mm echiv).

Plaja dinamica este una foarte larga si demonstreaza calitatea senzorului 4/3 CMOS

(JPEG vs RAW F5.6, ISO 200, 1/320 sec, 75mm echiv).

Rezolutia de 12 megapixeli este una suficienta pentru realizarea de printuri mari de calitate superioara, am realizat in trecut printuri pana la dimensiunea de 60x40cm cu aparate de 5-8Mpx si au iesit foarte bine. Procesarea imaginilor raw, tipul de imprimanta si hartie ales sunt factori mai importanti pentru realizarea unor printuri calitative. Totusi, cu cei 12Mpx s-ar putea ca fanii cropurilor sa nu fie multumiti, iar concurenta ofera rezolutii mai mari. In general imaginile realizate cu LX100 sunt bine expuse, nu am sesizat sub sau supraexpuneri mari ale sistemului de masurare. Redarea culorilor in fisierele JPEG este insa una rece, tipic Panasonic. Din nou, prin comparatie modul ales de Olympus pentru a procesa imaginile, realizate cu un senzor similar, este unul mult mai inspirat si mai placut ochiului.

Un alt plus il reprezinta posibilitatea alegerii formatului de imagine 3:2, 4:3 sau 16:9, din comutatorul situat pe obiectiv, in functie de tipul de scena pe care vrei sa o fotografiezi. Acest lucru se va face pastrandu-se diagonala campului de cuprindere corespunzatoare diferitelor distante focale. Este o functie a aparatului ce incurajeaza creativitatea si iti permite sa treci de la un format la altul in functie de scena.

(F1.7, ISO 800, 1/15 sec, 24mm echiv, format 16:9).

Pentru fanii diferitelor filtre aplicate direct in aparat exista un buton dedicat cu care vei putea accesa o serie de astfel de filtre ce uneori pot fi interesante.

Filtru POP-Color (JPEG F2.8, ISO 200, 1/2500 sec, 24mm echiv).

Filtru Miniature Effect (JPEG F5.6, ISO 200, 1/640 sec, 24mm echiv).

Stabilizatorul optic al imaginii isi face treba foarte bine, permitand fotografierea cu timpi de expunere mai mici de 2-2.5 ori fata de inversul distantei focale. Nu este atat de performant ca si sistemul pe 5 axe oferit de Olympus pe unele aparate mirrorless (testat pe Olympus Ep5) si care mi s-a parut excelent, dar isi dovedeste eficacitatea atat la capatul wide cat si la cel tele al obietivului, spre deosebire de exemplu de Sony RX100 mk1 si mk2 unde la capatul wide nu am observat nici un castig (am inteles ca la varianta mk3 acest lucru a fost imbunatatit). Cu stabilizatorul activat am obtinut rezultate foarte bune si constante fotografiind cu timpi de expunere de 1/8 sec la distanta focala de 24mm si 1/15 sec la capatul tele al obiectivului.

Fisierele video realizate cu LX100 sunt de o calitate foarte buna, o parte din tehnologie fiind imprumutata de la fratele mai mare GH4, cireasa de pe tort fiind modul 4K, senzorul si procesorul quad-core impachetate intr-un corp compact. Chiar daca rezolutia 4K tinde sa apara pe tot mai multe camere, sau telefoane mobile, LX100 reprezinta standardul in domeniu la ora actuala pentru acest segment de aparate foto in materie de calitate a fisierelor video. Doua exemple video pot fi vizionate in link-urile de mai jos.

Discutand despre pretul acestui aparat, acesta este unul relativ mare, dar perfect justificat prin tehnologia oferita. In Europa pretul porneste de la 700 de euro, la aceasta suma putandu-se achizitiona un aparat DSLR bun sau un aparat mirrorless cu obiectiv de kit. Totusi o combinatie apropiata de LX100 de genul Olympus OM-D EM10 + obiective fixe gen Panasonic 15mm F1.7 sau Panasonic 12-35mm F2.8 depaseste cu mult bugetul alocat lui LX100. E o alta discutie aici cu aparatele mirrorles, cumperi un sistem pe care il poti apoi dezvolta, dar daca nu esti limitat de zoomul de 3x si de plaja 24-75mm, LX100 reprezinta o alagere exceptionala.

Ca si concluzie, acest aparat este o bucurie in utlizare iar rezultatele produse, mai ales procesand fisierele RAW, sunt excelente. Este un tur de forta facut de gigantul japonez, pachetul de tehnologii oferite si lista de plusuri fiind atat de coplesitoare incat putinele minusuri chiar pot fi trecute cu vederea. Pentru anumite genuri de fotografie poate fi aparatul ideal si cred ca este aparatul compact cel mai bun de pe piata in acest moment. Aceste impresii sunt scrise de un utilizator de aparate DSLR atat full frame cat si APS-C, mirrorless Olympus si de aparat compact Olympus XZ-1, care prefera acest tip de aparat si pentru care anumite aspecte pe care nu le-am acoperit, cum ar fi de exemplu focalizarea in mod continu, fotografierea in rafala, calitatea bokeh-ului etc, nu sunt atat de importante. Pentru anumite tipuri de fotografie si subiecte exista aparate sau combinatii corp+obiectiv mai recomandabile, dar in materie de aparate compacte si discrete pentru calatorie, pentru fanii fotografiei in lumina slaba, Panasonic LX100 reprezinta standardul in domeniu.

Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul RawTherapee.

Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.

© Gabriel Bușe

www.gabrielbuse.zenfolio.com

Ca si o lista de plusuri si minusuri precum si o notare a principalelor caracteristici, tinand seama si de segmentul din care face parte aparatul, as enumera:

Plusuri

• constructie excelenta cu un echilibru perfect intre greutate, dimensiuni, portablitate si performante
• ergonomie foarte buna, design clasic cu multiple comenzi externe si butoane configurabile
• ecran si vizor electronic de foarte buna calitate
• obiectiv luminos cu claritate foarte buna tinand cont de dimensiunea senzorului si cu stabilizator optic eficace
• posibilitate de alegere a formatului de imagine 3:2, 4:3, 16:9, 1:1, cu pastrarea diagonalei unghiului de cuprindere
• autofocus rapid
• procesare rapida a imaginilor
• baterie buna
• senzor 4/3 mare pentru un aparat compact si cu performante foarte bune
• calitate excelenta a imaginii pentru fisierele RAW pana la ISO 3200, perfect utilizabile si la iso 6400
• Video 4K si tehnologie imprumutata de la GH4

Minusuri

• sistemul de reducere a zgomotului pentru fisierele JPEG este prea agresiv chiar setat la valoarea minima si reprezinta principalul minus al acestei camere
• meniu cam complex si nu foarte intuitiv
• ecran fix si fara touch screen
• zoom optic de 3x ce poate reprezenta o limitare pentru unii utilizatori
• blitz extern
• pret putin cam mare

Notare

• Constructie 9/10
• Ergonomie 9/10
• Meniu 7/10
• Baterie 8/10
• Obiectiv 9/10
• Autofocus in lumina buna 9/10
• Autofocus in lumina slaba 8/10
• Calitatea imaginii in lumina buna –JPEG 8/10
• Calitatea imaginii in lumina buna–RAW 9/10
• Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 6/10
• Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 8/10
• Video 10/10
• Pret 8/10

Fotografii realizate cu Panasonic LX100