Test Olympus OM-D E-M5 mkII
Test Olympus OM-D E-M5 II –Bucuria de a fotografia
De la inceput vreau sa spun ca Olympus OM-D E-M5 II este aparatul cel mai complex cu care am fotografiat. Complexitatea lui rezulta tocmai din suma genurilor diferite de fotografie pe care le poti face cu acest aparat. Daca ar fi sa imi construiesc un sistem bazat pe un aparat mirrorless de la el as porni. De ce? Pentru ca pentru mine mirrorless inseamna in primul rand portabilitate si diversitate si cred ca sistemul micro 4/3 poate oferi cel mai bine aceste caracteristici.
Sistemul micro 4/3 dezvoltat de Olympus si Panasonic ofera un excelent echilibru intre portabilitate si performante.
Fara a intra intr-o dezbatere fara sfarsit cu privire la ce ofera fiecare companie in gama aparatelor mirrorless, pararea mea este ca avantajele sistemelor mirrorless oferite de celalate companii sunt mici comparativ cu un sistem bazat pe un aparat DSLR. Au aratat-o si altii inaintea mea, aici https://photographylife.com/the-mirrorless-hype sau aici http://benmlee.com/Digital_Camera/Lens_Weight_Compare.htm de exemplu. Pentru aparatele mirrorless cu senzori APS-C si FF castigul va fi doar la partea de aparat, obiectivele fiind aproape la fel de voluminoase si grele ca cele pentru aparate DSLR.
Daca vorbim de mirrorless FF, sistemul Sony nu este inca la fel de matur si accesibil ca unul DSLR Canon sau Nikon, iar daca vrem sa folosim alte obiective ce le avem, deja ajungem la alt calcul. Un adaptor Metabones cantareste 150grame + corpul unui Alpha 7 II 600grame si ajungem la un total de 750grame. Unde este castigul major fata de un Nikon D750? Daca ne referim la senzorii APS-C, sa luam exemplul Fuji unde dimensiunile, greutatea si nu in ultimul rand pretul obiectivelor sperie pe multa lume. Si discutia poate continua cu alte marci.
Ca idee, E-M5 II langa un DSLR FF, ambele cu obiectivele de kit standard.
De acea revin la Olympus si al sau sistem de camere bazate pe senzori micro 4/3 mai mici ca dimensiune decat cei APS-C. Gama de obiective este foarte diversa (in jur de 100), calitatile optice ale obiectivelor dedicate micro 4/3 sunt recunoscute de toata lumea, iar dimensiunile si greutatea lor le fac foarte portabile.
Un Olympus OM-D E-M5 II (470g) cu obiectivele (cu stabilizator de imagine datorat aparatului): fisheye lumix 8mm F3.5 (165g), 9-18mm F4-5.6 (155g) 12-40mm F2.8 (382g) + 40-150mm F2.8 (880g) + 45 F1.8mm (116g) + 60macro F2.8mm (185g) + Lumix 20mm F1.7 (87g) cantaresc toate sub 2.5kg si incap intr-o geanta de dimensiuni medii. Da, acesta este ¨dream photo setup-ul¨ pe care l-as lua intr-un tur al lumii. De ce inca nu am trecut la el o sa vedem pe parcursul acestui material si in capitolul final cu minusuri.
Dupa aceasta introducere lunga sa trecem si la aparatul nostru. OM-D E-M5 II nu este perfect si inginerii Olympus ar mai trebui sa lucreze la unele capitole. Tocmai de aceea am sa incerc sa fiu critic acolo unde este cazul.
Desi membrii ai aceleiasi familii, E-M5 II si EP-5 au “personalitati” distincte.
In multitudinea de camere foto, unde fiecare incearca sa ofere ceva diferit si doar putine reusesc, Olympus OM-D E-M5 II este un produs extrem de rafinat. Un produs care starneste emotie si placere atunci cand fotografiezi cu el (spre deosibire de multe alte camere) si al carui design retro-nou (inspirat din clasicul OM10) a fost studiat parca de designeri care au ca principala pasiune fotografia.
Corpul aparatului, realizat din magneziu, este exceptional finisat si se simte ca un produs premium. Rotitele si butoanele iti ofera un sentiment deosebit la atingere si totul se realizeaza fluid si cu o rezistenta mecanica atent studiata. Pentru cei care au maini mici (este si cazul meu) priza este foarte buna, singurul repros fiind legat de amplasarea neinsipirata a elementelor de agatare a curelei. Sunt situate neinspirat iar degetele se vor freca de ele. Aparatul este protejat impotriva apei, prafului si nisipului cu multiple garnituri astfel incat sa poata fi folosit (cu un obiectiv corespunzator) in cele mai diverse conditii meteo. Una din concesiile facute constructiei corpului este lipsa flash-ului integrat, un flash extern fiind livrat separat.
Ergonomia este superba si trebuie sa spun ca este cel mai configurabil aparat pe care l-am intalnit, iar odata ce te vei obisnui cu aparatul si iti vei seta functiile dorite pentru fiecare buton si rotita, totul iti va parea natural.
Ergonomia superba si nenumaratele posibilitati de configurare fac din fotografierea cu E-M5 II o experienta extrem de placuta.
Meniul este complex, structurat in stilul aparatelor DSLR Nikon, iar multitudinea de optiuni corespunzatoare fiecarei functii te poate speria la inceput si te va indrepta spre manualul aparatului sau internet, mai ales daca nu esti obisnuit cu sistemul Olympus. Cum spuneam, este totusi doar o chestiune de obisnuinta si pana cand iti vei configura aparatul asa cum il doresti. Apoi modul SPC (Super Control Panel) unde ai acces la mai toate functiile importante ale camerei, alaturi de butoanele si rotitele deja programate, te vor face sa nu mai intrii in meniu decat foarte rar.
Gasim si mici functii care iti fac viata de fotograf mai usoara. De exemplu faptul ca i se poate aloca un buton functiei de marire, pentru a verifica mai usor daca imaginea este focalizata bine sau utila la focusul manual. Excelent si foarte practic! Apoi, modul de vizualizare a imaginilor are si o setare calendar (in stilul Nikon) unde poti vedea pe zile ce fotografii ai realizat. Un punct negativ il reprezinta modul Auto ISO caruia nu i se poate aloca un timp de expunere minim, ca sa nu mai vorbim de situatia cand ar tine cont si de distanta focala la care fotografiem.
Ecranul de 3 inch este excelent, orientabil si cu touch screen. Nu am crezut, dar utilizand in paralel Olympus E-M5 II si Olympus EP-5 am preferat ecranul celui din urma care doar se inclina (datorita rapiditatii cu care il poti inclina). Binenteles ca ecranul orientabil al lui E-M5 II este mult mai util intr-o varietate mai mare de situatii. Un minus ce l-am constatat a fost faptul ca la timpi de expunere mai lungi ecranul nu isi ajusteaza perfect luminozitatea cu schimbarea setarilor neoferindu-ti astfel o previzualizare realista.
Un alt minus, ca si in cazul majoritatii aparatelor mirrorless, il reprezinta autonomia limitata a bateriei. Sistemul de stabilizare, ecranul, vizorul electronic, blitz-ul si anumite setari, influenteaza autonomia bateriei. Cu o baterie complet incarcata am reusit sa fac intre 300 si 400 de cadre si cateva filmari scurte (10min). Pentru cine fotografiaza intr-o zi mai mult decat atat, solutia este cumpararea unei baterii de rezerva sau luarea incarcatorului cu tine daca ai pauze si posibilitatea de incarcare.
Aparatul este prevazut cu o conectivitate wireless care nu m-a interesat prea mult, dar din experienta cu Olympus EP-5 functioneaza fara probleme la transferul de fisiere sau la folosirea altor dispozitive ca si telecomanda.
Despre cum aparatul raspunde la comenzi si capacitatea de a procesa si inregistra fisierele, nimic neobisnuit in aceasta clasa. Aparatul este foarte rapid si nu te lasa niciodata sa astepti.
Vizorul este o evolutie fata de varianta mark I atat ca dimensiune cat si ca rezolutie. Este un vizor bun, iar la miscari nu am sesizat vreun fenomen de sacadare. Dar, se poate si mai bine (cel de pe Panasonic G7 de exemplu mi se pare un pic si mai bun). Totusi, parerea mea este ca in ciuda rezolutiei mari si a avantajelor oferite, nu se compara inca cu un vizor optic bun.
Sistemul de autofocalizare este bun, dar obiectivul 14-150mm II F4-5.6 cu care am fotografiat in majoritatea timpului nu s-a ridicat la un nivel ridicat. Pe lumina slaba si mai ales la distante focale mai mari autofocusul a vanat destul de mult pana cand s-a oprit pe subiect. Chiar si in comparatie cu obiectivul de kit obisnuit 14-42mm F3.5-5.6 RII, 14-150mm este mai slab la acest capitol.
Fotografierea in rafala si focalizarea in mod continuu au plusuri si minusuri. Aparatul odata ce a reusit sa faca focusul pe subiect il va mentine pentru majoritatea cadrelor urmatoare, dar trebuie stiut faptul ca focalizarea in modul continuu se poate face doar pentru cadenta de 5 cadre/sec. In modul maxim de 10 cadre/sec autofocalizarea continua nu este valabila. Sigur ca 10 cadre/sec este foarte mult si acest mod este util uneori cand avem scene in care actiunea are loc in acelasi plan, dar este pacat ca functia de autofocalizare nu este disponibila.
Una din scenele in care sistemul de autofocus continuu al lui E-M5 II a fost pus la incercare (JPEG, C-AF, F5.6, ISO 400, 1/640 sec, 150mm).
Am incercat fotografierea in rafala alaturi de focalizarea continua cu obiectivul 14-150mm II F4-5.6 in mai multe situatii si trebuie sa spun ca la acest capitol E-M5 II are performante medii spre bune, in fapt aparatul nici nu vrea sa concureze aparate profesionale dedicate fotografierii sportului sau actiunilor succesive foarte rapide. Foarte posibil ca in combinatie cu un obiectiv de genul 40-150mm F2.8 performantele sa fi fost si mai bune.
Un lucru care mi-a placut foarte mult a fost silentiozitatea aparatului. Pe langa obturatorul mecanic (pana la 1/8000sec), utilizarea aparatului cu obturatorul electronic (pana la 1/16000sec!) este un vis pentru fotografia de strada. Alaturi de dimensiunile compacte si ajutat de declansarea silentioasa poti suprinde cadre fara sa atragi atentia si fara se se auda absolut nimic chiar si in locuri in care este liniste totala. Mentionez inca o data ca pentru acest gen de fotografie mi se pare mai practic un ecran ce doar se inclina (ca la EP-5).
(RAW, F4, ISO 4000, 1/25 sec, 14mm).
(RAW, F4, ISO 4000, 1/20 sec, 14mm).
(RAW, F5.5, ISO 200, 1/60 sec, 90mm).
(RAW, F4, ISO 1600, 1/40 sec, 14mm).
Una din caracteristicile principale cu care Olympus se lauda atat de mult, o reprezinta stabilizarea de imagine pe 5 axe de generatie a doua (sau evoluata fata de E-M5 I). Sistemul este pur si simplu fenomenal! Este cel mai performant sistem de stabilizare intalnit, atat in modul foto cat si in cel video. Punct!
Ca extreme: am obtinut imagini clare din mana la timpi de expunete de 2sec la 14mm (28mm echiv. 35mm) si 1/5sec la 150mm (300mm echiv. 35mm). Sunt valori extreme, dar care totusi arata cat de performant este acest sistem. La distante focale de 10-28mm (echiv. 35mm) vei putea obtine rezultate constante la timpi de expunere de 1sec-1/4sec, iar la distante focale de genul +200mm (echiv. 35mm) castigul va fi de asemenea de pana la 4-5 trepte sub inversul distantei focale.
O scena (plus crop 100%) in care am reusit o expunere de 2 sec din mana (RAW, F10, ISO 200, 2 sec, 14mm).
La capatul tele de 300mm (echiv. 35mm) performantele stabilizatorului de imagine sunt la fel de impresionante (RAW+crop 100%, F5.6, ISO 1600, 1/5 sec, 150mm).
Sistemul de stabilizare al imaginii functioneaza excelent si in modul video, aici avand doua setari: stabilizare mecanica si mecanica + electronica. Pastrand proportiile este ca si cum ai avea aparatul montat pe un kit de stabilizare (steadicam-glidecam). Am fost uimit de eficacitatea acestui sistem in modul video. Bravo Olympus!
Mai jos am realizat o comparatie intre o filmare in care stabilizatorul de imagine a fost dezactivat si una cu stabilizatorul activat. Am preferat optiunea IBIS 2 deoarece nu am observat o imbunatatire notabila fata de optiunea IBIS 1 (care realizeaza in plus si o stabilizare electronica, dar induce si unele artefacte).
Facand o paranteza la acest capitol al stabilizatorului de imagine, tin sa remarc diferentele intre variantele de stabilizator IBIS incercat pe aparate Olympus: EM-10, EP-5 si E-M5 II. Prima data am incercat sistemul IBIS pe 5 axe de pe EP-5. Odata ce te obisnuiesti cu performantele lui, nu mai vrei ceva inferior de la un aparat Olympus. Apoi a venit experienta EM-10 care m-a dezamagit. Este un sistem pe trei axe care ofera un castig de aproximativ 2 trepte sub inversul distantei focale. Acum E-M5 II cu sistemul pe 5 axe evoluat reprezinta etalonul acestor tipuri de sisteme, in plus am mai remarcat ca este mult mai silentios fata de variantele anterioare.
(RAW, F8, ISO 800, 1.6 sec, 14mm).
(RAW, F5.6, ISO 1600, 1/13 sec, 80mm).
Pentru fotografierea scenelor in care subiectele nu se misca, sistemul de stabilizare de pe E-M5 II este o binecuvantare si isi merita renumele de lider in domeniu. Pentru scene in care vrei sa ingheti actiunea iar diafragma este deja deschisa la maxim, cresterea sensibilitatii ISO ramane unica solutie. Si astfel am ajuns la capitolul calitate a imaginii si calitate a imaginii la sensibilitati ISO ridicate.
Senzorul de 16 megapixeli ofera un nivel ridicat de detalii (RAW + crop100%, F4, ISO 200, 1/10 sec, 14mm).
In special la ISO 200 gama dinamica a senzorului este una ridicata si permite ajustari multiple cu impact minim asupra calitatii imaginii (JPEG vs RAW, F11, ISO 200, 1/160 sec, 14mm).
Pe setarea “Low” de reducere a zgomotului, fisierele JPEG ofera un foarte bun echilibru detalii-zgomot (JPEG, F4, ISO 3200, 1/30 sec, 14mm).
Sa incepem cu plusurile. Intodeauna am fost un fan al modului in care aparatele Olympus redau fisierele JPEG. Cu filtrul pentru reducerea zgomotului setat pe Low, fisierele JPEG ofera un excelent echilibru intre zgomot si detalii. Redarea culorilor se face mai cald (un benchmark Olympus) si in 90% din situatii acest lucru functioneaza si sunt mai placute ochiului decat o redare mai fidela. In unele situatii as prefera ca redarea culorilor sa se faca totusi mai natural. Senzorul micro 4/3 de 16 mega pixeli nu este unul nou (este montat deja pe multe modele), dar este un senzor cu performante bune si cu diferente neglijabile fata de senzorii APS-C.
(RAW, F4, ISO 200, 1/20 sec, 14mm).
(RAW, F4, ISO 800, 1/25 sec, 14mm).
(RAW, F14, ISO 200, 20 sec, 14mm).
Acum, sa ne referim la partea goala a paharului. Este pacat ca Olympus nu a reusit in cativa ani sa aduca aparate cu senzori mai buni atat ca rezolutie cat si ca nivel de zgomot, dar asa este cand depinzi de alti producatori pentru a iesi cu senzori noi pe piata. Chiar si noul senzor micro 4/3 de 20 megapixeli (de pe Panasonic Gx8) ofera o mica evolutie. Impresia mea vis-à-vis de acest capitol este ca inginerii Olympus s-au straduit din plin sa ofere un produs extrem de rafinat la capitolele care au depins de ei, dar ca la partea de senzor nu au mai avut ce face.
Cadrul ales pentru evaluarea performantelor la sensibilitati ridicate a inclus atat surse de lumina artificiala cat si naturala precum si zone cu luminozitate diferita.
Prima serie cropuri din imagini realizate cu E-M5 II la sensibilitati ISO intre ISO 1600 si ISO 25600 din fisiere JPEG (NR LOW), RAW procesate pentru reducerea zgomotului (25 COLOR NR) si RAW neprocesate.
A doua serie cropuri din imagini realizate cu E-M5 II la sensibilitati ISO intre ISO 1600 si ISO 25600 din fisiere JPEG (NR LOW), RAW procesate pentru reducerea zgomotului (25 COLOR NR) si RAW neprocesate.
Pana la valori de ISO 1600 calitatea imaginii este excelenta, la ISO 3200 foarte buna, iar la valori de ISO 6400 buna. Fisierele RAW prezinta un nivel al detaliilor foarte bun, iar latitudinea procesarii lor este una ridicata. Gama dinamica si nivelul de zgomot se simt ca sunt un pic sub performantele noilor senzorii APS-C si mai departe de cele ale unui senzor FF. Totusi diferentele nu sunt atat de mari si sunt valabile pentru procesari mai agresive ale fisierelor si pentru mariri la 100% a imaginilor (pixel peeper persons). Ca o idee, comportarea acestui tip de senzor in raport cu unul mai mare de tip APS-C si FF o gasiti in link-ul urmator: www.gabrielbuse.zenfolio.com/blog/2015/6/mirrorless-micro-4/3-vs-aps-c-vs-full-frame
ISO 800 nu pune nici fel de probleme atat ca nivel al zgomotului cat si ca detalii (RAW, F4, ISO 800, 1/6 sec, 14mm).
La ISO 1600 regasim aceeasi calitate ridicata a imaginii (RAW, F4.1, ISO 1600, 1/6 sec, 15mm).
Tinand seama de dimensiunea senzorului, am fost impresionat de imaginile realizate la ISO 3200 (RAW, F4.1, ISO 3200, 1/13 sec, 15mm).
Cu o procesare atenta a fisierelor RAW chiar si la valoarea de ISO 6400 se pot obtine rezultate bune (RAW, F4, ISO 6400, 1/50 sec, 14mm).
Cred ca am fost carcotas in aceasta sectiune a calitatii imaginii tocmai din dorinta mea de a avea un produs perfect, dar per total Olympus OM-D E-M5 II ofera o calitate a imaginii foarte buna intr-un pachet compact. In plus stabilizatorul extrem de performant m-a facut sa stau departe de valori ISO ridicate in majoritatea timpului.
(RAW, F4, ISO 400, 1/80 sec, 14mm).
(RAW, F5.5, ISO 6400, 1/20 sec, 70mm).
(RAW, F4, ISO 3200, 1/25 sec, 14mm).
(RAW, F4, ISO 200, 1/13 sec, 14mm).
(RAW, F8, ISO 200, 1/500 sec, 14mm).
(RAW, F8, ISO 200, 1/500 sec, 14mm).
Ca un bonus sau ca o picanterie, aparatul este prevazut cu un mod de inalta rezolutie de 40 de megapixeli (7296 x 5472 pixeli) pentru fisierele JPEG si 64 megapixeli (9216 x 6912 pixeli) pentru fisierele RAW. In acest mod aparatul inregistreaza o succesiune de cadre pe masura ce senzorul se deplaseaza pe doua axe si apoi le combina rezultand fisierul de rezolutie mare. Da, necesita ca aparatul sa fie montat pe un suport solid sau trepied, dar nu este atat de limitat pe cat am crezut initial. In fotografia de peisaj, cea de noapte, arhitectura, interior etc, isi poate gasi cu succes utilitatea, nivelul de detalii find comparabil cu cel al unor aparate FF de trei ori mai scumpe.
Comparatie intre modul standard de 16Mpx si modul High-Res de 64Mpx (RAW, F4, ISO 200, 0.6 sec, 14mm).
Comparatie intre modul standard de 16Mpx, imagine redimensionata la 64Mpx in PS, si modul High-Res de 64Mpx (RAW, F8, ISO 200, 1/320 sec, 14mm).
Am avut aparatul pe durata testului impreuna cu un obiectiv Olympus 14-150mm II F4-5.6. Din punct de vedere optic, tinand seama pentru ce a fost creat si ca are 11x zoom optic, este un obiectiv foarte bun (si nu ma hazardez afirmand acest lucru). De asemena m-a surpins pozitiv constructia sa solida (un plus il reprezinta faptul ca este protejat impotriva intemperiilor), feeling-ul pozitiv la rotirea inelelor de zoom-focus si calitatea imaginilor oferite pe toata plaja focala de 28-300mm (echiv. 35mm). Daca inainte de utilizare mi se parea un obiectiv scump si inutil, dupa ce am fotografiat cu el mi s-a parut un obiectiv foarte reusit, mai ales pentru fotografia de calatorie. Singurul punct negativ ce l-am remarcat a fost ca avandu-l montat autofocalizarea a fost una mai lenta si a vanat in multe situatii.
Obiectivul Olympus 14-150mm II F4-5.6 ofera performante bune si este relativ compact pentru distanta focala acoperita. Aici in comparatie cu un obiectiv Olympus 40-150mm F4-5.6 R.
Pe partea video Olympus OM-D E-M5 II sta foarte bine, pentru mine in modul FullHD (77Mbs) nivelul de detalii redat fiind foarte ridicat. In plus, stabilizatorul de imagine genial alaturi de posibilitatea de a atasa un microfon extern si ecranul orientabil fac din E-M5 II o placere in utlizarea ocazionala ca si camera video. Minusul la acest capitol vine din faptul ca aparatul nu ofera un mod 4K (verii Panasonic deja ofera acest lucru pe mai multe modele).
La final vine aspectul achizitiei aparatului. La acest moment pretul de 1000-1100 euro doar pentru corpul aparatului este in opinia mea mult prea ridicat. Primul model E-M5 I impreuna cu obiectivul 12-50mm se comercializeaza pe mai multe piete la 550euro, ceea ce justifica si mai greu achizitionarea unui E-M5 II la o suma dubla. Un pret de 700-800 de euro mi se pare mai potrivit pentru ca acest aparat sa devina competitiv, dar poate ca E-M5 II nu tinteste volume mari comercializate. Deja in SUA pretul a coborat la 850 de dolari si cred ca vom vedea in perioada urmatoare si in Europa o reducere. Pana la urma comercializezi un sistem si nu doar corpul aparatului.
Ca si concluzie trebuie sa spun ca mi-a placut Olympus OM-D E-M5 II. Mi-a placut mai mult decat textul o sugereaza. Este un aparat cu o suma de calitati ce le apreciez foarte mult: aparat compact cu o constructie foarte solida, ergonomie excelenta, calitate foarte buna a imaginii, stabilizator foto-video performant, obturator silentios, ecran orientabil, care m-au facut sa abordez mai multe genuri de fotografie decat o fac de obicei. Aflat in topul listei mele pentru construirea unui sistem compact mirrorless, E-M5 II este mai mult decat un simplu aparat foto, este un "design & photo icon ".
Ca si o lista de plusuri si minusuri, tinand seama si de segmentul din care face parte aparatul:
Plusuri
- produs premium, cu design, constructie si ergonomie exceptionale
- corp compact si discret, protejat cu garnituri impotriva intemperiilor
- ecran excelent, orientabil si cu touch-screen
- vizor electronic de foarte buna calitate
- sistem de stabilizare al senzorului-imaginii fenomenal atat in modul foto cat si in cel video (orice obiectiv beneficiind automat de aceasta functie)
- sistem de autofocalizare rapid si precis
- obturator electronic ce permite fotografierea fara zgomot
- inregistrare si procesare rapida a imaginilor
- senzor de 16Mpx cu performante bune
- calitate foarte bună a imaginii pentru fișierele JPEG si RAW pana la ISO 3200, perfect utilizabile si la ISO 6400
- mod video ce ofera o calitate buna a imaginii si functii extinse
- Wi-Fi, Hi Res Mode, Functia de marire a imaginii, 10cadre/sec si alte setari foarte utile
- parte al sistemului micro 4/3, in opinia mea cel mai matur sistem mirrorless la ora actuala
Minusuri
- pret foarte ridicat
- senzor de 16Mpx cu rezolutie mai mica decat al unor concurenti
- sistem de autofocalizare continua cu performante medii, iar autofocalizarea continua nu este valabila la fotografierea in cadenta maxima de 10 cadre/sec
- autonomie medie a bateriei
- lipsa mod 4K pentru video
- mod Auto ISO limitat
Notare
- Constructie 10/10
- Ergonomie 9/10
- Meniu 8/10
- Baterie 7/10
- Obiectiv kit 14-150mm II F4-5.6 8/10
- Autofocus in lumina buna 9/10
- Autofocus in lumina slaba 9/10
- Calitatea imaginii în lumină buna –JPEG 9/10
- Calitatea imaginii în lumină buna –RAW 9/10
- Calitatea imaginii la ISO ridicat –JPEG 8/10
- Calitatea imaginii la ISO ridicat –RAW 8/10
- Video 9/10
- Pret 7/10
Imaginile RAW din acest review au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC 6.1.
Intregul continut audio-vizual si textual al acestor pagini este protejat de drepturi de autor si alte drepturi detinute de Gabriel Buse. Conţinutul acestui material (text, imagini) nu poate fi folosit fara acordul prealabil scris al autorului.
© Gabriel Bușe
Fotografii realizate cu Olympus OM-D E-M5 II
Comments
Eu sunt fotograf de evenimente, daca ai vreo recomandare de fotograf ce evenimente/portet ce foloseste Oly ti-as fi inca o data recunoscator.
Multumesc inca o data.
In cazul meu, dupa ce m-am obisnuit cu sistemul, nu as mai renunta la el - nici macar pentru 5D Mark 3, care a ramas pe raft si pe care, de curand, l-am pus la vanzare.